ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 777/2008

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 182 din 16 octombrie 2006, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de evaziune fiscală din infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994 așa cum s-a reținut în rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Olt nr. 40/D/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și din infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată privind prevenirea și sancționarea spălării banilor a condamnat pe inculpatul B.I, la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat același inculpat, la pedeapsa de 9 luni închisoare. În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 87/1994 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., cu referire la art. 8 din C.E.D.O. și cauza S. și P. împotriva României a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 998 – art. 999 și art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă A.N.A.F.

– D.G.F.P. a județului Olt și a obligat inculpatul B.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Slatina aflată în faliment prin lichidator judiciar SC I.G.F.E.C. SRL Slatina, la plata către partea civilă a sumei de 29.294.033.345 lei ROL reprezentând despăgubiri civile, din care 24.688.190.259 lei ROL c/valoarea bunurilor comercializate în perioada 16 mai 2003, 13 martie 2004 (589,993 kg. lingouri de aluminiu) și 4605.843.086 lei ROL reprezentând impozit pe profit (481.734.447 lei - diferență impozit), TVA – 3.941.816.641 lei (diferență stabilită) și 282.291.998 lei reprezentând impozit pe venit microîntreprinderi (diferență stabilită), debite la care se vor calcula majorări de întârziere și penalități de la data săvârșirii infracțiunilor până la achitarea efectivă.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri se va comunica o copie a acesteia O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, în vederea înregistrării mențiunilor corespunzătoare, respectiv cele prevăzută de art. 21 lit. g) din același act normativ, privind condamnarea inculpatului, administrator al SC V. SRL Slatina pentru fapte care îl fac nedemn a exercita această profesie. După rămânerea definitivă a hotărârii copie a acesteia se va transmite potrivit art. 4 și 6 din O.U.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal și Ministerului Finanțelor Publice și D.G.F.P. Olt. Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut, în esență, că în perioada 16 mai 2003 - 12 martie 2004, inculpatul B.I.

a desfășurat activități comerciale în calitate, de administrator al SC V. SRL Slatina, în cadrul cărora a vândut către diverse societăți comerciale circa 590 tone aluminiu pe care le-a aprovizionat fără documente justificative, în mod ilicit, și a încasat contravaloarea lor prin documente bancare de plată prin conturile firmei, banii fiind ridicați de către inculpat din aceste conturi în numerar, cu diverse justificări fără baza legală, întrucât nu au existat documente legale de proveniență a mărfurilor, societatea nu avea personal angajat la D.M.P.S. Olt, iar inculpatul nu a organizat evidența contabilă pentru societatea sa. Totodată, s-a constatat că inculpatul a refuzat să prezinte organelor de control documentele justificative și actele de evidență contabile, deși i-au fost emise mai multe invitații în acest sens.

S-a mai reținut că inculpatul B.I. a omis cu bună știință evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate în scopul de a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor către stat și nu a depus la organele fiscale declarațiile și deconturile T.V.A., raportările semestriale sau situațiile financiare anuale pentru activitatea desfășurată, deși societatea administrată de către inculpat a derulat operațiuni de vânzare lingouri de aluminiu în valoare de 24.688.190.259 lei și a încasat contravaloarea acestora, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale în valoare de 4.605.843.986 ROL reprezentând impozit pe profit, impozit pe venit micro-întreprinderi și T.V.A.

Probele administrate în cauză au mai relevat că societatea administrată de inculpat, a desfășurat activitate în perioada 05 noiembrie 2002 - 31 martie 2004, în alt spațiu decât cel care era declarat și care în luna ianuarie 2003 fusese vândut, fără însă ca inculpatul să dețină un alt punct de lucru sau desfacere. De asemenea, instanța de fond a constatat și că inculpatul nu a întocmit și nu a organizat de la înființarea SC. V. SRL. Slatina, nici un fel de evidență contabilă, iar pentru vânzările realizate a pus în circulație facturi fiscale distribuite de A.F.P. Slatina către o altă societate comercială, respectiv SC L.B. SRL al cărei administrator era tatăl inculpatului.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza probatoriilor administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața, instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: informarea nr. IV/l054 din 24 ianuarie 2005 efectuată de O.N.P.C.S.B., nota de constatare încheiată la 28 mai 2004 de A.N.C. – G.F. Olt, proces-verbal din 10 iunie 2004 încheiat de D.G.F.P. Olt – S.I.F., adresa nr. 982 din 15 aprilie 2004 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, adresa nr. 15092 din 07 mai 2004 emisă de A.F.P. Slatina, notele explicative date de inculpat la 11 mai 2004, 21 aprilie 2004, 28 aprilie 2004, 11 iunie 2004, adresa S604/1039 din 24 noiembrie 2004 și situația operațiunilor derulate de SC V. SRL, adresa S20198 din 30 decembrie 2004 emisă de B.R.D.

- G.S.G. și înscrisurile atașate acesteia, fișa cu specimenele de semnături și operațiunile desfășurate prin cont, adresa nr. S1 8008 din 26 noiembrie 2004 emisă de B.C.R. și înscrisurile atașate acesteia, declarațiile martorilor B.I. și L.V., raportul de expertiză contabilă nr. 91 din 17 ianuarie 2006, facturile fiscale, documentele, cumulative, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 170 din 25 septembrie 2007, a admis apelul declarat de inculpatul B.I., împotriva sentinței penale nr. 182 din 16 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2600/104/2005. A desființat în parte sentința atacată. A înlăturat aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; A achitat inculpatul B.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002. A r econtopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și respectiv 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 86 1 C. pen.; A d ispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

A d ispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., verificarea respectării acestora urmând a se efectua de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, care va fixa și datele la care inculpatul B.I. se va prezenta în vederea verificării. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL prin lichidator SC I.G.F.E.C. S.R.L. către partea civilă D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F. la suma de 4.605.843.086 ROL (din care 481.734.447 ROL impozit pe profit, 3.941.816.641 ROL TVA și 282.291.998 ROL impozit pe venit micro-întreprinderi), la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptelor și până la plata efectivă.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A r espins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 182 din 16 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2600/P/2005. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. –.S.T. Craiova și partea civilă D.G.F.P. a județului Olt prin A.N.A.F. Procurorul a susținut că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea. nr. 656/02, întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a folosit banii obținuți din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în achiziționarea unor bunuri, plata unor datorii, deși cunoștea ca banii provin din comiterea unei infracțiuni.

De asemenea, în calitate de administrator al SC V. SRL Slatina a achiziționat în mod ilicit circa 590 tone aluminiu fără documente justificative, a încasat contravaloarea lor, iar banii i-a folosit în interesul societății sau în interes personal. S-a mai susținut că motivarea instanței în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, nu are suport nici legal, nici faptic întrucât, potrivit dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 831/1997 „procurarea și utilizarea de formulare tipizate cu regim special de numerotare și înscriere din alte surse decât cele prevăzută în prezenta hotărâre sunt interzise.

Operațiunile consemnate în aceste formulare nu pot fi înregistrate în contabilitate, bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective sunt considerate fără documente legale de proveniența”, iar inculpatul nu a prezentat niciodată vreun document contabil și nu a depus nici o evidență la organele de specialitate. Așa cum reiese din declarația inculpatului, lingourile au fost achiziționate de la rromi, în mod cu totul nelegal, iar acesta a încercat să dea o aparență de legalitate respectivelor operațiuni și și-a însușit banii dobândiți. Față de cele arătate, se apreciază ca vinovăția inculpatului a fost dovedită și evident, pe latură civilă, acesta nu poate profita de foloasele dobândite astfel.

În concluzie, s-a solicitat condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile. Recurenta parte civilă, prin consilier juridic a solicitat admiterea recursului său invocând cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pe. 10 C. proc. pen., susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, având în vedere că instanța de apel a redus în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, la suma de 4.605.843 lei, prejudiciul cauzat prin infracțiune fiind cert și confirmat prin rechizitoriul parchetului, în sumă de 24.688.190.259 lei.

A mai susținut că instanța a realizat și o greșeală materială cu privire la această valoare, suma corectă fiind de 4.605.843.086 lei. De asemenea, a solicitat condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, arătând că în mod greșit a fost achitat, câtă vreme acesta nu a avut documente legale de proveniența a bunurilor. Recursurile sunt nefondate. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică. Astfel, cât privește primul motiv promovat de parchet, respectiv faptul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului B.I.

pentru infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a folosit banii rezultați din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în achiziționarea unor bunuri, plata unor datorii, deși cunoștea că banii provin din comiterea unei infracțiuni, Curtea constată că în mod corect instanța de control judiciar a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, lipsind atât scopul cât și cerința esențială din cadrul laturii subiective.

În această ordine de idei, pe de o parte s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, iar pe de altă parte, împrejurarea că trebuia să cunoască faptul că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni nu este întrunită în cauză, fără a se putea reține că inculpatul a vândut lingourile de aluminiu cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, atâta vreme cât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, nefiind astfel îndeplinită cerința esențială din cadrul laturii subiective (vinovăția trebuind să îmbrace forma intenției directe).

În atare situație, potrivit celor de mai sus, nu poate fi primită nici critica parchetului potrivit căreia în calitate de administrator al SC V. SRL Slatina, inculpatul a achiziționat în mod ilicit circa 590 tone de aluminiu fără documente justificative, a încasat contravaloarea lor, iar banii i-a folosit în interesul societății sau în interes personal, întrucât așa cum anterior s-a arătat nu s-a făcut dovada acestui fapt. De asemenea, susținerea procurorului că motivarea instanței în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, nu are suport legal, nici faptic este nefondată.

În acest sens, s-a reținut că inculpatul, fiind audiat de instanța de fond a arătat că documentele justificative de aprovizionare a mărfii au fost păstrate de contabila firmei, M.M., care, cu toate demersurile făcute de instanță, nu a putut fi audiată, fiind plecată din țară din anul 2005. Ca atare, în mod corect a fost dispusă achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, reținându-se că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. De asemenea, se constată că și sub aspectul laturii civile, cauza a fost corect soluționată de către instanța de control judiciar.

Astfel, cât privește primul motiv din recursul părții civile, respectiv că instanța nu s-a pronunța asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, având în vedere că instanța de apel a redus în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul la suma de 4.605.843 lei, prejudiciul cauzat prin infracțiune fiind cert și confirmat prin rechizitoriul parchetului, în sumă de 24.688.190.259 lei, Curtea constată că este nefondat, având în vedere, pe de o parte, faptul că în cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 24.688.190.259 lei după citirea actului de sesizare a instanței, iar pe de altă parte faptul că inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de spălare de bani.

Nu în ultimul rând, se constată că în dispozitivul deciziei atacate, suma ce reprezintă cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL prin lichidator SC I.G.F.E.C. SRL către partea civilă D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F. este de 4.605.843.086 ROL, adică exact cea precizată de însăși recurenta în motivele scrise. Cât privește ultimul motiv de recurs al părții civile prin care a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 256/2002, acesta nu va mai fi verificat, fiind deja analizat în cadrul criticilor aduse de parchet, fiind astfel motivată respingerea sa. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova și de partea civilă D.G.F.P. a județului Olt prin A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 170 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.I. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.