ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 777/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 777/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182

din 16 octombrie 2006, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de evaziune fiscală din

infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994 așa cum s-a reținut în

rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Olt nr. 40/D/2005 în

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și

combaterea evaziunii fiscale, din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din

Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005

și din infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 în

infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 23 lit. a) din

Legea nr. 656/2002 modificată privind prevenirea și sancționarea spălării

banilor a condamnat pe inculpatul B.I, la pedeapsa de 3 ani și 3 luni

închisoare.

În baza art. 4 din Legea nr.

241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 13

C. pen., a condamnat același inculpat, la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 9 lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat același inculpat

la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) și

(3) C. pen., coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 9 lit. f) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat același inculpat

la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) și

(3) C. pen., coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat

același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) și

(3) C. pen., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 87/1994 a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea

mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C.

pen. și pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., cu referire la art. 8 din C.E.D.O. și cauza S. și P.

împotriva României a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzută  de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 14 și 346 alin.

(1) C. proc. pen., coroborat cu art. 998 – art. 999 și art. 1000 alin. (3) și art.

1003 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de

partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a județului Olt și a obligat inculpatul B.I.

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Slatina aflată în

faliment prin lichidator judiciar SC I.G.F.E.C. SRL Slatina, la plata către

partea civilă a sumei de 29.294.033.345 lei ROL reprezentând despăgubiri civile,

din care 24.688.190.259 lei ROL c/valoarea bunurilor comercializate în perioada

16 mai 2003, 13 martie 2004 (589,993 kg. lingouri de aluminiu) și 4605.843.086

lei ROL reprezentând impozit pe profit (481.734.447 lei - diferență impozit),

TVA – 3.941.816.641 lei (diferență stabilită) și 282.291.998 lei reprezentând

impozit pe venit microîntreprinderi (diferență stabilită), debite la care se

vor calcula majorări de întârziere și penalități de la data săvârșirii

infracțiunilor până la achitarea efectivă.

În baza art. 7 din Legea nr.

26/1990 modificată, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri se va comunica o copie a acesteia O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, în

vederea înregistrării mențiunilor corespunzătoare, respectiv cele prevăzută de art.

21 lit. g) din același act normativ, privind condamnarea inculpatului,

administrator al SC V. SRL Slatina pentru fapte care îl fac nedemn a exercita această

profesie.

După rămânerea definitivă a

hotărârii copie a acesteia se va transmite potrivit art. 4 și 6 din O.U.G. nr. 75/2001

privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal și Ministerului

Finanțelor Publice și D.G.F.P. Olt.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanța a reținut, în esență, că în perioada 16 mai 2003 - 12 martie 2004,

inculpatul B.I. a desfășurat activități comerciale în calitate, de

administrator al SC V. SRL Slatina, în cadrul cărora a vândut către diverse

societăți comerciale circa 590 tone aluminiu pe care le-a aprovizionat fără

documente justificative, în mod ilicit, și a încasat contravaloarea lor prin

documente bancare de plată prin conturile firmei, banii fiind ridicați de către

inculpat din aceste conturi în numerar, cu diverse justificări fără baza

legală, întrucât nu au existat documente legale de proveniență a mărfurilor,

societatea nu avea personal angajat la D.M.P.S. Olt, iar inculpatul nu a

organizat evidența contabilă pentru societatea sa.

Totodată, s-a constatat că

inculpatul a refuzat să prezinte organelor de control documentele justificative

și actele de evidență contabile, deși i-au fost emise mai multe invitații în

acest sens.

S-a mai reținut

că inculpatul B.I. a omis cu bună

știință

evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a

veniturilor realizate în scopul de a se sustrage de la plata impozitelor și

taxelor către stat și nu a depus la organele fiscale declarațiile și

deconturile T.V.A., raportările semestriale sau situațiile financiare anuale

pentru activitatea desfășurată, deși societatea administrată de către inculpat

a derulat operațiuni de vânzare lingouri de aluminiu în valoare de

24.688.190.259 lei și a încasat contravaloarea acestora, sustrăgându-se de la

plata obligațiilor fiscale în valoare de 4.605.843.986 ROL reprezentând impozit

pe profit, impozit pe venit micro-întreprinderi și T.V.A.

Probele administrate în

cauză au mai relevat că societatea administrată de inculpat, a desfășurat

activitate în perioada 05 noiembrie 2002 - 31 martie 2004, în alt spațiu decât

cel care era declarat și care în luna ianuarie 2003 fusese vândut, fără însă ca

inculpatul să dețină un alt punct de lucru sau desfacere.

De asemenea, instanța de

fond a constatat și că inculpatul nu a întocmit și nu a organizat de la

înființarea SC. V. SRL. Slatina, nici un fel de evidență contabilă, iar pentru

vânzările realizate a pus în circulație facturi fiscale distribuite de A.F.P.

Slatina către o altă societate comercială, respectiv SC L.B. SRL al cărei

administrator era tatăl inculpatului.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza probatoriilor administrate atât în faza

urmăririi penale, cât și în fața, instanței, pe parcursul cercetării

judecătorești, respectiv: informarea nr. IV/l054 din 24 ianuarie 2005 efectuată

de O.N.P.C.S.B., nota de constatare încheiată la 28 mai 2004 de A.N.C. – G.F. Olt,

proces-verbal din 10 iunie 2004 încheiat de D.G.F.P. Olt – S.I.F., adresa nr. 982

din 15 aprilie 2004 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, adresa nr. 15092

din 07 mai 2004 emisă de A.F.P. Slatina, notele explicative date de inculpat la

11 mai 2004, 21 aprilie 2004, 28 aprilie 2004, 11 iunie 2004, adresa S604/1039

din 24 noiembrie 2004 și situația operațiunilor derulate de SC V. SRL, adresa

S20198 din 30 decembrie 2004 emisă de B.R.D. - G.S.G. și înscrisurile atașate

acesteia, fișa cu specimenele de semnături și operațiunile desfășurate prin

cont, adresa nr.

S1 8008 din 26 noiembrie 2004

emisă de B.C.R. și

înscrisurile atașate acesteia, declarațiile

martorilor B.I. și L.V., raportul de expertiză contabilă nr. 91 din 17 ianuarie

2006, facturile fiscale, documentele, cumulative, declarațiile inculpatului și

fișa de cazier judiciar a acestuia.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 170 din 25 septembrie 2007, a admis apelul declarat de

inculpatul B.I., împotriva sentinței penale nr. 182 din 16 octombrie 2006

pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2600/104/2005.

A desființat în parte

sentința atacată.

A

înlăturat

aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A descontopit pedepsele

aplicate inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

A achitat inculpatul B.I.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A r

econtopit pedepsele în pedeapsa cea

mai grea, aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și respectiv 3

(trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 86

1

C.

pen.;

A d

ispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului

B.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

A d

ispus ca, pe durata termenului de

încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen., verificarea respectării acestora urmând a se

efectua de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, care va fixa și

datele la care inculpatul B.I. se va prezenta în vederea verificării.

Atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

A redus cuantumul

despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC V. SRL prin lichidator SC I.G.F.E.C. S.R.L. către

partea civilă D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F. la suma de 4.605.843.086 ROL (din

care 481.734.447 ROL impozit pe profit, 3.941.816.641 ROL TVA și 282.291.998

ROL impozit pe venit micro-întreprinderi), la care se adaugă dobânzi și

penalități de întârziere de la data săvârșirii faptelor și până la plata

efectivă.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A r

espins, ca nefondat, apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 182 din 16

octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2600/P/2005.

Împotriva sus-menționatei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție –D.I.I.C.O.T. –.S.T. Craiova și partea civilă D.G.F.P. a județului Olt

prin A.N.A.F.

Procurorul a susținut că în mod

greșit s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru infracțiunea de spălare a

banilor prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea. nr. 656/02, întrucât din

probele administrate a rezultat că inculpatul a folosit banii obținuți din

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în achiziționarea unor bunuri,

plata unor datorii, deși cunoștea ca banii provin din comiterea unei

infracțiuni.

De asemenea, în calitate de

administrator al SC V. SRL Slatina a achiziționat în mod ilicit circa 590 tone

aluminiu fără documente justificative, a încasat contravaloarea lor, iar banii

i-a folosit în interesul societății sau în interes personal.

S-a mai susținut că

motivarea instanței în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul

a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, nu are suport

nici legal, nici faptic întrucât, potrivit dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 831/1997

„procurarea și utilizarea de formulare tipizate cu regim special de numerotare

și înscriere din alte surse decât cele prevăzută în prezenta hotărâre sunt

interzise. Operațiunile consemnate în aceste formulare nu pot fi înregistrate

în contabilitate, bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective sunt

considerate fără documente legale de proveniența”, iar inculpatul nu a prezentat

niciodată vreun document contabil și nu a depus nici o evidență la organele de

specialitate.

Așa cum reiese din

declarația inculpatului, lingourile au fost achiziționate de la rromi, în mod

cu totul nelegal, iar acesta a încercat să dea o aparență de legalitate

respectivelor operațiuni și și-a însușit banii dobândiți.

Față de cele arătate, se

apreciază ca vinovăția inculpatului a fost dovedită și evident, pe latură

civilă, acesta nu poate profita de foloasele dobândite astfel.

În concluzie, s-a solicitat

condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 656/2002 și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

Recurenta parte civilă, prin

consilier juridic a solicitat admiterea recursului său invocând cazul de casare

prevăzută de art. 385

9

pe. 10 C. proc. pen., susținând că instanța

nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să

garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, având în vedere

că instanța de apel a redus în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor civile

la care a fost obligat inculpatul, la suma de 4.605.843 lei, prejudiciul cauzat

prin infracțiune fiind cert și confirmat prin rechizitoriul parchetului, în

sumă de 24.688.190.259 lei.

A mai susținut că instanța a

realizat și o greșeală materială cu privire la această valoare, suma corectă

fiind de 4.605.843.086 lei.

De asemenea, a solicitat

condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23

lit. a) din Legea nr. 656/2002, arătând că în mod greșit a fost achitat, câtă

vreme acesta nu a avut documente legale de proveniența a bunurilor.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri, Curtea constată că

hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică.

Astfel, cât privește primul

motiv promovat de parchet, respectiv faptul că în mod greșit s-a dispus

achitarea inculpatului B.I. pentru infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de

art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât din probele administrate a

rezultat că inculpatul a folosit banii rezultați din săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală în achiziționarea unor bunuri, plata unor datorii, deși

cunoștea că banii provin din comiterea unei infracțiuni, Curtea constată că în

mod corect instanța de control judiciar a dispus achitarea acestuia în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani,

lipsind atât scopul cât și cerința esențială din cadrul laturii subiective.

În această ordine de idei,

pe de o parte s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul

a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, iar pe de altă

parte, împrejurarea că trebuia să cunoască faptul că bunurile provin din

săvârșirea de infracțiuni nu este întrunită în cauză, fără a se putea reține că

inculpatul a vândut lingourile de aluminiu cunoscând că provin din săvârșirea

de infracțiuni, atâta vreme cât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens,

nefiind astfel îndeplinită cerința esențială din cadrul laturii subiective

(vinovăția trebuind să îmbrace forma intenției directe).

În atare situație, potrivit celor

de mai sus, nu poate fi primită nici critica parchetului potrivit căreia în

calitate de administrator al SC V. SRL Slatina, inculpatul a achiziționat în

mod ilicit circa 590 tone de aluminiu fără documente justificative, a încasat contravaloarea

lor, iar banii i-a folosit în interesul societății sau în interes personal, întrucât

așa cum anterior s-a arătat nu s-a făcut dovada acestui fapt.

De asemenea, susținerea

procurorului că motivarea instanței în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada

certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente

justificative, nu are suport legal, nici faptic este nefondată.

În acest sens, s-a reținut

că inculpatul, fiind audiat de instanța de fond a arătat că documentele justificative

de aprovizionare a mărfii au fost păstrate de contabila firmei, M.M., care, cu

toate demersurile făcute de instanță, nu a putut fi audiată, fiind plecată din țară

din anul 2005.

Ca atare, în mod corect a

fost dispusă achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit.

a) din Legea nr. 656/2002, reținându-se că faptei îi lipsește unul din

elementele constitutive ale infracțiunii.

De asemenea, se constată că

și sub aspectul laturii civile, cauza a fost corect soluționată de către instanța

de control judiciar.

Astfel, cât privește primul

motiv din recursul părții civile, respectiv că instanța nu s-a pronunța asupra

unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să

influențeze soluția procesului, având în vedere că instanța de apel a redus în

mod nejustificat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat

inculpatul la suma de 4.605.843 lei, prejudiciul cauzat prin infracțiune fiind

cert și confirmat prin rechizitoriul parchetului, în sumă de 24.688.190.259

lei, Curtea constată că este nefondat, având în vedere, pe de o parte, faptul că

în cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 24.688.190.259

lei după citirea actului de sesizare a instanței, iar pe de altă parte faptul

că inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de spălare de bani.

Nu în ultimul rând, se

constată că în dispozitivul deciziei atacate, suma ce reprezintă cuantumul despăgubirilor

civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC V. SRL prin lichidator SC I.G.F.E.C. SRL către partea civilă

D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F. este de 4.605.843.086 ROL, adică exact cea

precizată de însăși recurenta în motivele scrise.

Cât privește ultimul motiv

de recurs al părții civile prin care a solicitat condamnarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 256/2002, acesta

nu va mai fi verificat, fiind deja analizat în cadrul criticilor aduse de

parchet, fiind astfel motivată respingerea sa.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– S.T. Craiova și de partea civilă D.G.F.P. a județului Olt prin A.N.A.F.

împotriva deciziei penale nr. 170 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, privind pe inculpatul B.I.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2008.