ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 8 august 2005, reclamanta SC T. SA Arad a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.R.R., obligarea pârâtei la emiterea licenței de

execuție pentru traseu și a caietului de sarcini aferent liniei internaționale

Miercurea Ciuc - Budapesta și la plata de daune cominatorii de 1.000 lei pe

fiecare zi de întârziere, începând de la data pronunțării hotărârii.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că deține autorizațiile ungare necesare pentru traseul

Miercurea Ciuc – Budapesta și a solicitat pârâtei deschiderea liniei

internaționale respective și eliberarea caietelor de sarcini aferente.

A mai susținut că, fără a

invoca vreun temei legal, pârâta a condiționat eliberarea licenței de execuție

solicitată de obținerea acceptului unui număr de 11 alte societăți comerciale.

Procedând astfel, pârâta

și-a contrazis propria practică întrucât, într-un caz similar, al SC A. SRL,

aceasta i-a răspuns societății menționate că pentru înființarea unei noi linii

internaționale (pe relația România – Moldova) nu este necesară audierea

transportatorilor deja existenți pe piață.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința nr. 4262 din 18 octombrie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, reținând incidența dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea pârâtei de autoritate

publică de nivel central.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, formând obiectul dosarului nr. 35801/2/2005.

La termenul din 10 ianuarie

2006, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând: anularea actului

administrativ reprezentat de decizia A.R.R. nr. 31.200 din 18 iulie 2005,

obligarea pârâtei la eliberarea de urgență a licenței de execuție pentru traseu

și a caietului de sarcini aferente liniei internaționale Miercurea Ciuc –

Budapesta și la plata daunelor cominatorii în sumă de 1.000 lei pe fiecare zi

de întârziere, de la data pronunțării hotărârii până la data eliberării actelor

solicitate.

Prin sentința civilă nr. 470

din 28 februarie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea a constatat refuzul

nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei, a obligat pârâtă să

elibereze licența de execuție pentru traseu și caietul de sarcini aferent

liniei internaționale Miercurea Ciuc - Budapesta, a respins capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a obligat pârâta la

plata sumei de 6.000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că invocarea procesului-verbal încheiat la Arad, la 6-7 august 2003, cu ocazia întâlnirii dintre experții în domeniul transporturilor de

persoane din Ungaria și România, precum și Protocolul Comisiei Mixte Româno - Ungare

de la Budapesta, din 25 martie 2005, nu poate constitui o justificare a

refuzului autorității pârâte de eliberare a licenței de execuție solicitate,

ambele documente fiind lipsite de forță juridică, întrucât nu au fost publicate

în M. Of. și nu au urmat procedura prevăzută de art. 68/6, art. 69/7 și art.

72/8 din Legea nr. 24/2000, pentru elaborarea actelor normative.

A mai susținut instanța, în

considerentele hotărârii, că actele menționate nu fac decât să consacre

drepturi și obligații ale părților semnatare, și nu pot să impună

solicitanților de licențe condiții mai grele decât cele reglementate prin

legislația națională, cuprinse în O.G. nr. 44/1997 aprobată prin Legea nr.

105/2000, iar răspunsul autorității pârâte încalcă și prevederile art. 45 din

Constituția României, reprezentând un caz de restrângere a liberului acces al

persoanei la o activitate economică.

Referitor la cererea de

acordare a daunelor cominatorii, instanța de fond a apreciat că penalitățile la

care „poate” fi obligată autoritatea publică, potrivit art. 18 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004, au la fel ca și cele reglementate de art. 24 din lege,

valoarea unei amenzi judiciare, ambele texte menționate prevăzând o procedură

specială de constrângere a autorității, cu consecințe diferite de cele pe care

le generează plata daunelor cominatorii în dreptul comun și mult mai eficientă.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.R.R.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat în esență că

hotărârea Curții de Apel București este nelegală deoarece:

1) fără a fi îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis capetele

I și II din cererea de modificare a acțiunii reclamantei;

2) condiționarea eliberării

licenței de execuție pe traseul Miercurea Ciuc - Budapesta de acceptul

celorlalți 11 operatori de transport este legală date fiind documentele cu

caracter normativ indicate în adresa A.R.R. nr. 31.200 din 18 iulie 2005 și

anume Procesul – verbal de la Arad din 7 iunie 2003 și Protocolul Comisiei

Mixte Româno - Ungare de la Budapesta din 25 martie 2005;

3) au fost ignorate

prevederile art. 70 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 potrivit cărora

competența de eliberare a autorizațiilor de transport internațional nu mai

revine A.R.R., ci M.T.C.T. prin D.G.I.T.R.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține ca fiind întemeiată doar cea de-a treia

critică adusă de recurentă, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

În mod corect și în

concordanță cu dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de fond a constatat că

adresa nr. 31.200 din 18 iulie 2005 emisă de A.R.R. este un act administrativ

unilateral emis de o autoritate publică și reprezintă un refuz fără bază legală

de a soluționa cererea intimatei – reclamante privind eliberarea licenței de

execuție pentru traseul Miercurea Ciuc – Budapesta, întrucât condiționează

această operațiune de prezentarea acceptului altor 11 societăți comerciale

(operatori).

Vătămarea adusă SC T. SA

prin actul administrativ menționat este evidentă deoarece în procedura cuprinsă

în art. 39 din O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 (pentru aprobarea Normelor

metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a

activităților conexe acestora), în vigoare la data solicitării

intimatei-reclamante, nu se regăsește o astfel de condiționare anume de a se

cere acordul celorlalți operatori care efectuează activități de transport pe o

anumită rută.

Documentele invocate de

recurentă, respectiv Procesul –verbal de la Arad din 7 iunie 2003 și Protocolul Comisiei Mixte Româno - Ungare de la Budapesta din 25 martie 2005, nu pot reprezenta un temei juridic valabil și legal al refuzului de acordare a licenței

de execuție de traseu. Aceasta deoarece documentele în discuție nu pot avea

aplicabilitate în dreptul național atâta vreme cât nu au fost ratificate de

România și nu au fost publicate în M. Of. (conform Legii nr. 24/2000 – art. 68

11

,

art. 69

12

și art. 72

13

– și art. 11 alin. (2) din

Constituția României) și cât au o forță juridică inferioară O.U.G. nr. 109/2005

(aprobată prin Legea nr. 102/2006) care reprezintă cadrul legal general de

desfășurare a transporturilor rutiere de persoane.

De altfel, documentele

bilaterale arătate pun în discuție probleme de principiu ale colaborării între

România și Ungaria în domeniul transporturilor și nicidecum aspecte legate de

trasee.

În plus, așa cum corect a

reținut și instanța fondului condiționându-se desfășurarea activității intimatei

de acordul altor operatori prin actul contestat s-a adus atingere dreptului la

libertate economică, astfel cum este garantat prin art. 45 din Constituția

României.

În raport însă de

modificarea legislativă intervenită pe parcursul acestui proces, mai exact de

abrogarea Ordinului nr. 1742/2001 prin Ordinul nr. 1987/2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție va primi cel de-al treilea motiv de recurs prezentat în

sistematizarea aspectelor de nelegalitate invocate de recurentă.

Potrivit O.M.T.C.T. nr. 1987/2005

autoritatea competentă să elibereze autorizații de transport internațional

(noțiunea de licență de execuție traseu internațional fiind eliminată) este M.T.C.T.

prin D.G.I.T.R., așa încât nu mai poate fi reținută în sarcina

recurentei-pârâte obligația de a elibera reclamantei licența de execuție pentru

traseu și caietul de sarcini aferent liniei internaționale Miercurea Ciuc –

Budapesta.

Pentru toate cele expuse,

sentința recurată va fi modificată în parte în sensul respingerii capătului de

cerere privitor la eliberarea licenței de execuție și a caietului de sarcini,

urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond.

Făcând aplicația art. 274

alin. (3) C. proc. civ. și având în vedere factura fiscală depusă la dosarul de

recurs, în dovedirea sumei reprezentând onorariu de avocat achitat de intimată,

Înalta Curte va obliga recurenta să plătească intimatei SC T. SA Arad suma de

1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 470 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în parte.

Modifică, în parte, sentința

atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei A.R.R.

la emiterea licenței de execuție și a caietului de sarcini.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Obligă pe

recurenta-reclamantă A.R.R. la 1.000 RON cheltuieli de judecată parțiale,

acordate prin apreciere, către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.