ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 28 din 03 februarie 2006 a respins excepția calității procesuale pasive a pârâților C.N.A.S., M.F.P. – A.N.A.F. și A.V.A.S.,

precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC S. SA Alba Iulia, astfel cum a fost precizată.

Pe cale de consecință instanța a constatat că

pârâta C.N.A.S. a depunctat nelegal reclamanta, cu 40 de puncte, în cadrul

punctajului final pentru acordarea înlesnirilor la plată și a înlăturat

penalizările aplicate acesteia, obligând pârâții să încheie cu reclamanta o

convenție de eșalonare la plată a obligațiilor restante la fondul asigurărilor

de stat, raportată la înlăturarea penalizărilor dispuse.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că, în baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003, A.V.A.S. a preluat creanțele

bugetare împotriva reclamantei, de la pârâta C.N.A.S., preluare realizată prin protocolul

din 14 noiembrie 2003, iar potrivit O.G. nr. 86/2003, atribuțiile de acordare a

înlesnirilor sau scutirilor de plată au fost preluate de M.F.P., astfel cum s-a

reținut în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că pârâta

C.N.A.S. are calitate procesuală pasivă întrucât este parte în convenția încheiată

cu reclamanta și a calculat punctajul pentru acordarea facilităților de plată,

iar calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. decurge din protocolul de preluare a

creanțelor de la C.N.A.S.

În acest context instanța a considerat că, în

condițiile în care reclamanta a solicitat comunicarea modului de calcul al

creanțelor și motivele depunctării, nu se poate reține lipsa procedurii

prealabile prevăzută de legea contenciosului administrativ respectiv Legea nr. 29/1990,

sub imperiul căreia s-a formulat acțiunea.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că

depunctarea reclamantei, în baza dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. a) și lit.

e) din O.U.G. nr. 40/2002, cu câte 10 puncte, este nelegală, întrucât disponibilitățile

bănești ale reclamantei, la data scadenței, nu acopereau în întregime pasivul

patrimonial al acesteia, iar din bilanțul contabil pentru 1998-2002, a rezultat că reclamanta a înregistrat profit numai în anul 1998, neputând acorda dividendele

cuvenite acționarilor neimplicați în procesul de privatizare.

În ceea ce privește depunctarea reclamantei

cu 20 de puncte, pentru obligații neachitate în contul impozitelor cu stopaj la

sursa s-a apreciat că este nelegală, întrucât din conținutul convenției de eșalonare

la plată rezultă că nu existau obligații restante de acest fel, iar potrivit Ordinului

M.F.P. nr. 726/2002, noțiunea de obligații neachitate se referă la debite neachitate,

neincluzând și penalitățile creanțelor bugetare.

În sfârșit, instanța de fond, reținând preluarea

succesivă a creanțelor de către pârâți, ca urmare a modificării legislației i-a

obligat pe aceștia să încheie, cu reclamanta, o convenție de eșalonare la plată

a obligațiilor restante.

Două dintre autoritățile publice pârâte, A.V.A.S.

și C.N.A.S. au atacat sentința cu recurs, criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului său, pârâta A.V.A.S. a

arătat că numai C.N.A.S. poate fi obligată la încheierea convenției de eșalonare

la plată a obligațiilor restante la fondul asigurărilor de sănătate, nu și A.V.A.S.,

care nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a fost parte în convenție.

În acest sens recurenta-pârâtă a arătat că la

data de 30 iunie 2003 a preluat creanțele bugetare restante existente în

evidențele contabile ale C.N.A.S., în baza O.U.G. nr. 95/2003.

Creanța față de SC S. SA Alba Iulia, cu

valoarea de 2.461.834,48 RON (valoare consolidată – 720.276,92 dolari S.U.A.) a

fost preluată prin protocolul din 14 noiembrie 2003, având ca obiect transferul

creanțelor bugetare existente în evidențele contabile ale C.A.S. Alba.

În ceea ce privește cuantumul creanței

predate către A.V.A.S. prin protocol și implicit calculul punctajului în

vederea încadrării pe categorii de înlesniri în baza prevederilor din O.U.G. nr.

40/2002, recurenta-pârâtă a precizat că potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003,

„C.N.A.S. garantează valabilitatea, realitatea și actualitatea creanțelor

transferate, precum și legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor

executorii aferente«, A.V.A.S. fiind numai organul de executare și recuperare a

creanțelor preluate prin protocol.

Recurenta-pârâtă C.N.A.S. a criticat sentința

pentru următoarele motive.

calității procesuale pasive invocate de C.N.A.S., care începând cu data de 10

ianuarie 2004 a predat unităților teritoriale ale A.N.A.F. creanțele la fondul

național unic de asigurări sociale de sănătate existente după data de 30 iunie

2003 și înlesnirile la plată acordate și rămase neachitate la data de 31

decembrie 2003, în temeiul O.G. nr. 86/2003.

Pentru litigiile având ca obiect contestațiile

la executarea silită sau contestațiile  împotriva actelor prin care se dispun

și se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor

ce privesc procedurile de reorganizare judiciară și faliment, M.F.P. și

unitățile sale subordonate s-au subrogat în toate drepturile și obligațiile

procesuale ale instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 86/2003,

dobândind calitatea procesuală a C.N.A.S. începând cu data de 1 ianuarie 2004

în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești,

indiferent de faza de judecată.

Recurenta a mai invocat, în acest sens,

prevederile art. 5, art. 27 alin. (1) și ale art. 37 din O.G. nr. 86/2003,

concluzionând că de la data de 1 ianuarie nu mai poate avea calitate procesuală

pasivă, nemaiavând competența legală de a încheia o nouă convenție de eșalonare

la plată a obligațiilor restante față de F.N.U. de asigurări sociale de

sănătate.

procedurii prealabile administrative prin interpretarea eronată a adresei din 28

ianuarie 2004, emisă de reclamantă și înregistrată la C.N.A.S. la data de 29 ianuarie 2004, ca fiind în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din

Legea nr. 29/1990, în condițiile în care convenția fusese încheiată la 23

decembrie 2003.

interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. a) și

b

2

) din O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare

și ale Capitolului III, lit. b) pct. 1 și 5 din Anexa nr. 4 a Ordinului nr. 132/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura și competențele de

acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor restante la F.N.U.A.S.S., în privința calculului punctajului acordat reclamantei.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta-pârâtă

a arătat că instanța de fond a reținut eronat depunctarea nelegală a reclamantei

cu motivarea că aceasta nu avea obligații neachitate în contul impozitelor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de

19 octombrie 2006, intimata-reclamantă a arătat, referitor la recursul A.V.A.S.,

că instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea atunci când a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. întrucât aceasta a preluat

prin protocol creanța deținută de C.N.A.S., urmărește recuperarea creanței și o

încasează.

În combaterea celuilalt recurs,

intimata-reclamantă a arătat că instanța de fond a soluționat corect excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.S., în raport cu faptul că această

recurentă - pârâtă este parte în Convenția nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003 și

față de prevederile art. V din O.G. nr. 86/2003 privind unele reglementări din

domeniul financiar.

Intimata-reclamantă a mai arătat că a intrat

în posesia convenției nr. CC/8803/2003 în data de 22 ianuarie 2004, astfel

încât reclamația administrativă a fost formulată în cadrul termenului legal și că

fondul cauzei a fost rezolvat cu interpretarea corectă a prevederilor legale

incidente și a înscrisurilor depuse la dosar.

C.N.A.S. a formulat întâmpinare față de recursul

A.V.A.S., reluând, în esență, susținerile din propriul recurs și arătând că în

situația în care instanța apreciază ca fiind legală acțiunea reclamantei, A.V.A.S.

are calitate procesuală, pentru că rectificarea protocolului din 14 noiembrie

2003, încheiat între C.N.A.S. Alba, C.N.A.S. și A.V.A.S. ca urmare a

modificării Convenției nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003, nu se poate realiza

fără această parte.

Examinând cauza în raport cu motivele de

recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al

instanței de contencios administrativ modul de calcul al punctajului pentru

acordarea înlesnirilor la plată în temeiul O.U.G. nr. 40/2002, arătând că a fost

depunctată nelegal și solicitând obligarea pârâților să încheie o nouă

convenție de eșalonare la plată a obligațiilor restante la fondul asigurărilor

de sănătate raportat la înlăturarea penalizării dispuse.

Punctajul contestat a stat la baza încheierii

convenției nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003, între C.N.A.S. și SC S. SA,

Convenție care a solicitat să fie rectificată prin înlăturarea depunctării

nelegale.

În raport cu acest obiect al acțiunii, instanța

de fond a reținut corect că recurenta-pârâtă C.N.A.S. are calitate procesuală pasivă,

fiind autoritatea publică semnatară a Convenției și autoare a punctajului în

baza căruia au fost acordate înlesnirile.

Transmiterea ulterioară a atribuțiilor legale

de urmărire și încasare a creanțelor la F.N.U.A.S.S. în temeiul O.G. nr. 86/2003

și O.U.G. nr. 95/2003, nu poate modifica elementele raportului de drept administrativ

dedus judecății în sensul dorit de recurenta-pârâtă C.N.A.S., pentru că

potrivit art. 10 din Legea nr. 29/1990, sub imperiul căreia a fost formulată

acțiunea, autoritatea al cărei act este atacat are calitatea de pârât în cadrul

litigiului în contenciosul administrativ.

De asemenea, instanța de fond a stabilit

corect calitatea A.V.A.S., de titulară de drepturi și obligații în raportul de

drept administrativ dedus judecății, de vreme ce aceasta a preluat creanța de la C.N.A.S., pe bază de protocol, având atribuții în urmărirea și încasarea acesteia.

De altfel, chiar A.V.A.S. a arătat, în

recursul său, că „poate accepta rectificarea protocolului din 14 noiembrie

2003, în sensul modificării structurii înlesnirilor acordate conform convenției

nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003, la propunerea casei de asigurări de

sănătate”.

În ceea ce privește soluția dată excepției

neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, Înalta Curte constată că

soluția primei instanțe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 5 din

Legea nr. 29/1990 întrucât deși Convenția nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003,

fișa de calcul al punctajului contestat a fost întocmită la data de 12 ianuarie

2004, iar procedura prealabilă a fost exercitată prin adresa din 28 ianuarie 2004,

înregistrată la C.N.A.S. la data de 29 ianuarie 2004.

Asupra drepturilor și obligațiilor ce compun

conținutul raportului juridic analizat, Înalta Curte constată că în pofida susținerilor

recurentei-pârâte C.N.A.S., concluzia la care a ajuns instanța de fond, în

sensul nelegalității depunctării reclamantei, își găsește suport în probele cauzei

și în prevederile legale aplicabile.

Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 40/2002,

punctajul obținut de debitori în urma analizei criteriilor prevăzute la art. 7

(criterii de performanță economică-financiară și de disciplină fiscală) se corectează

după cum urmează:

a) cu minus 10 puncte, în situația în care la

data scadenței obligațiilor bugetare, disponibilitățile bănești ale debitorului

acopereau în întregime nivelul obligațiilor;

b) cu minus 40 puncte, debitorii care

desfășoară în principal activități pentru care se încasează contravaloarea

mărfii sau a serviciului prestat anticipat ori la data transferului dreptului

de proprietate, respectiv a prestării serviciului.

c) cu minus 20 puncte, debitorii care, pe

perioada pentru care au acumulat obligații bugetare restante, înregistrează

clienți neîncasați și avansuri acordate furnizorilor cu care societatea comercială

sau asociații/acționarii acesteia sunt în relații de dependență, relația de

dependență fiind cea stabilită în situația în care o persoană fizică ori

juridică este acționar/asociat semnificativ în ambele societăți comerciale;

d) cu minus 20 de puncte, pentru debitorii

care înregistrează capitaluri proprii negative;

e) cu minus 10 puncte pentru debitorii care,

în perioada în care au acumulat obligații bugetare restante, au plătit

dividende acționarilor/asociaților, alții decât instituțiile publice implicate

în procesul de privatizare.

Reclamanta a fost depunctată în temeiul art. 8

lit. a) și e) din O.U.G. nr. 40/2002, precum și pentru existența unor obligații

neachitate în contul impozitelor cu stopaj la sursă (pct. 10 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 40/2002).

Așa cum a reținut și instanța de fond,

depunctarea a fost nelegală, din următoarele motive:

- disponibilitățile bănești la care se referă

art. 8 lit. a) ar trebui să acopere în întregime toate obligațiile bugetare,

iar nu doar pe cele către un anumit fond;

- din documentele contabile depuse la dosar

nu a rezultat plata unor dividende către alți acționari decât instituțiile

publice implicate în procesul de privatizare;

- conform pct. 17 din Ordinul M.F.P. nr. 1726/2002,

sintagma «obligații neachitate în contul impozitelor cu stopaj la sursă» se

referă la debitele neachitate reprezentând impozite cu reținere prin stopaj la

sursă, nu și la debite accesorii (dobânzi sau penalități).

Având în vedere toate aceste considerente,

Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate, potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.V.A.S. și

de C.N.A.S., împotriva sentinței civile nr. 28 din 3 februarie 2006 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie 2007.