ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 iunie 2008, la Curtea de Apel Alba Iulia, A.V.A.S. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 80/F/CA din 17 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente care nu este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ci Curtea de Apel București, secția comercială. Aceasta, întrucât hotărârea Colegiului Director al A.V.A.S.(nr. 62 din 11 decembrie 2007 prin care s-a dispus revocarea înlesnirilor de plată a obligațiilor către F.N.U.A.S.) nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

S-a mai susținut că instanța trebuia să se pronunțe cel mult asupra pct. 20 din Hotărârea nr. 62 din 14 aprilie 2206 a Colegiului Director al A.V.A.S., că A.V.A.S. a fost citată prin fax ceea ce nu este o modalitate de citare chiar dacă celeritatea judecării cauzei ar impune acest lucru și că nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendare. Intimata SC A.C. SA Crîscior au solicitat respingerea recursului. Sub aspectul competenței s-a precizat că aceasta revine Curții de Apel Alba Iulia, instanța competentă să se pronunțe pe fond pe legalitatea actului atacat (acțiunea făcând obiectul Dosarului nr. 973/57/2008 al Curții de Apel Alba).

De altfel s-a invocat și Decizia nr. 1071 din 20 februarie 2007 adoptată de Plenul Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit soluția de principiu că „cererea de chemare în judecată prin care se solicită anularea unui act administrativ cu privire la o obligație la bugetul F.N.U.A.S. este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau a curții de apel, în raport de cuantumul sumei contestate. Faptul că obligațiile către bugetul F.N.U.A.S. au fost preluate de către A.V.A.S. nu poate schimba natura acestor obligații, în obligații comerciale. Intimata a invocat chiar și faptul că în Ordinul nr. 6980 din 28 iulie 2006 emis de A.V.A.S.

se precizează că prin el se acordă înlesniri la plata obligațiilor iar nu la plata unor obligații comerciale. Cu privire la natura juridică a actului contestat (și care ar fi trebuit comunicat către intimată, necomunicarea lui nefiind culpa intimatei), intimata a precizat că potrivit O.U.G. nr. 51/1998, A.V.A.S. este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, situație în care hotărârea emisă de aceasta pentru anularea unor înlesniri la plata obligațiilor către F.N.U.A.S., chiar dacă drepturile F.N.U.A.S. au fost preluate de A.V.A.S. este un act administrativ al cărui control este supus instanței de contencios administrativ. Susținerea recurentei că „hotărârea instanței de fond ar fi nelegală deoarece ea ar produce efecte față de toate societățile comerciale la care face referire este greșită întrucât hotărârile în litigiu produc efecte doar față de părțile în proces.

Cât privește citarea recurentei se subliniază dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „instanța soluționează cererea de suspendare cu urgență și precădere cu citarea părților (care de altfel s-a și făcut)”. S-au mai invocat dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., față de nemulțumirea recurentului care a fost citat prin fax. Acestea prevăd că „în cazul în care comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură nu este posibilă prin agenți procedurali, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia”. Ori, a menționat intimatul, comunicarea prin fax asigură atât transmiterea textului actului cât și confirmarea primirii lui.

Cât privește neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimatul a precizat că este o susținere neîntemeiată, că au formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii atacate și au formulat și acțiune în anulare și este caz bine justificat în cauză și pagubă iminentă. Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința br.80/F/CA/2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A.C. SA Crîscior în contradictoriu cu A.V.A.S. S-a dispus suspendarea executării hotărârii Colegiului Director A.V.A.S. nr. 62/11 decembrie 2007 până la pronunțarea instanței de fond asupra actului administrativ atacat.

Hotărârea este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins. Din actele cauzei rezultă că după privatizare reclamanta (intimată în cauză) a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor către F.U.A.S. în baza ordinului A.V.A.S. nr. 6980 din 28 iulie 2006, conform graficului de eșalonare anexă la ordin. Prin Hotărârea Colegiului director A.V.A.S. nr. 62 din decembrie 2007, s-a dispus anularea tuturor înlesnirilor la plată acordate anterior, fiind somată reclamanta să achite suma de 546.825, 97 RON, în caz contrar urmând a trece la executarea silită. Instanța de fond a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 „cazul bine justificat” și a „pagubei iminente” raportat la cuantumul datoriei fiscale cu privire la care petenta a fost somată să o restituie, fapt ce ar crea perturbări în funcționarea acesteia.

Mai mult s-a reținut că societatea a achitat în avans toate obligațiile ce fuseseră eșalonate până-n anul 2011, plată acceptată de A.V.A.S. Această hotărâre a instanței de fond este legală și temeinică. Actul administrativ ce a fost suspendat a fost corect apreciat ca atare de instanța de fond ce este competentă material a se pronunța. Actul a fost emis de o autoritate administrativă a statului, a produs efecte juridice de drept administrativ și a fost suspendat în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 deci în mod legal și întemeiat. c um nici un motiv de recurs din cele invocate nu este justificat, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V. a .S. împotriva sentinței civile nr. 80/F/CA din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.