ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 iunie 2008, la Curtea de Apel Alba Iulia, A.V.A.S. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 80/F/CA din 17

aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

competente care nu este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ci Curtea de Apel București, secția comercială.

Aceasta, întrucât hotărârea Colegiului Director al A.V.A.S.(nr. 62 din 11

decembrie 2007 prin care s-a dispus revocarea înlesnirilor de plată a

obligațiilor către F.N.U.A.S.) nu este un act administrativ în sensul Legii nr.

554/2004.

S-a mai susținut că instanța

trebuia să se pronunțe cel mult asupra pct. 20 din Hotărârea nr. 62 din 14

aprilie 2206 a Colegiului Director al A.V.A.S., că A.V.A.S. a fost citată prin

fax ceea ce nu este o modalitate de citare chiar dacă celeritatea judecării

cauzei ar impune acest lucru și că nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 din

Legea nr. 554/2004 pentru suspendare.

Intimata SC A.C. SA Crîscior

au solicitat respingerea recursului.

Sub aspectul competenței s-a

precizat că aceasta revine Curții de Apel Alba Iulia, instanța competentă să se

pronunțe pe fond pe legalitatea actului atacat (acțiunea făcând obiectul Dosarului

nr. 973/57/2008 al Curții de Apel Alba).

De altfel s-a invocat și Decizia

nr. 1071 din 20 februarie 2007 adoptată de Plenul Judecătorilor secției de

contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

care s-a stabilit soluția de principiu că „cererea de chemare în judecată prin

care se solicită anularea unui act administrativ cu privire la o obligație la

bugetul F.N.U.A.S. este de competența secției de contencios administrativ și

fiscal a tribunalului sau a curții de apel, în raport de cuantumul sumei

contestate.

Faptul că obligațiile către

bugetul F.N.U.A.S. au fost preluate de către A.V.A.S. nu poate schimba natura

acestor obligații, în obligații comerciale.

Intimata a invocat chiar și

faptul că în Ordinul nr. 6980 din 28 iulie 2006 emis de A.V.A.S. se precizează

că prin el se acordă înlesniri la plata obligațiilor iar nu la plata unor

obligații comerciale.

Cu privire la natura

juridică a actului contestat (și care ar fi trebuit comunicat către intimată,

necomunicarea lui nefiind culpa intimatei), intimata a precizat că potrivit

O.U.G. nr. 51/1998, A.V.A.S. este o instituție de specialitate a administrației

publice centrale, cu personalitate juridică, situație în care hotărârea emisă de

aceasta pentru anularea unor înlesniri la plata obligațiilor către F.N.U.A.S.,

chiar dacă drepturile F.N.U.A.S. au fost preluate de A.V.A.S. este un act

administrativ al cărui control este supus instanței de contencios

administrativ.

Susținerea recurentei că

„hotărârea instanței de fond ar fi nelegală deoarece ea ar produce efecte față

de toate societățile comerciale la care face referire este greșită întrucât

hotărârile în litigiu produc efecte doar față de părțile în proces.

Cât privește citarea recurentei

se subliniază dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit

cărora „instanța soluționează cererea de suspendare cu urgență și precădere cu

citarea părților (care de altfel s-a și făcut)”.

S-au mai invocat

dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., față de nemulțumirea recurentului

care a fost citat prin fax. Acestea prevăd că „în cazul în care comunicarea

cererilor și a tuturor actelor de procedură nu este posibilă prin agenți

procedurali, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă

de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și

confirmarea primirii acestuia”. Ori, a menționat intimatul, comunicarea prin

fax asigură atât transmiterea textului actului cât și confirmarea primirii lui.

Cât privește neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimatul a precizat

că este o susținere neîntemeiată, că au formulat plângere prealabilă împotriva

hotărârii atacate și au formulat și acțiune în anulare și este caz bine

justificat în cauză și pagubă iminentă.

Din actele cauzei Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința br.80/F/CA/2008, Curtea

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamanta SC A.C. SA Crîscior în contradictoriu cu A.V.A.S.

S-a dispus suspendarea executării hotărârii Colegiului Director A.V.A.S. nr. 62/11

decembrie 2007 până la pronunțarea instanței de fond asupra actului

administrativ atacat.

Hotărârea este legală și

temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.

Din actele cauzei rezultă că

după privatizare reclamanta (intimată în cauză) a beneficiat de înlesniri la

plata obligațiilor către F.U.A.S. în baza ordinului A.V.A.S. nr. 6980 din 28

iulie 2006, conform graficului de eșalonare anexă la ordin.

Prin Hotărârea Colegiului

director A.V.A.S. nr. 62 din decembrie 2007, s-a dispus anularea tuturor

înlesnirilor la plată acordate anterior, fiind somată reclamanta să achite suma

de 546.825, 97 RON, în caz contrar urmând a trece la executarea silită.

Instanța de fond a reținut îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 „cazul bine justificat”

și a „pagubei iminente” raportat la cuantumul datoriei fiscale cu privire la

care petenta a fost somată să o restituie, fapt ce ar crea perturbări în

funcționarea acesteia.

Mai mult s-a reținut că

societatea a achitat în avans toate obligațiile ce fuseseră eșalonate până-n

anul 2011, plată acceptată de A.V.A.S.

Această hotărâre a instanței

de fond este legală și temeinică.

Actul administrativ ce a

fost suspendat a fost corect apreciat ca atare de instanța de fond ce este

competentă material a se pronunța.

Actul a fost emis de o

autoritate administrativă a statului, a produs efecte juridice de drept

administrativ și a fost suspendat în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

deci în mod legal și întemeiat.

c

um

nici un motiv de recurs din cele invocate nu este justificat, recursul declarat

va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.V.

a

.S. împotriva

sentinței civile nr. 80/F/CA din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.