ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba – Iulia la data de 18 iunie 2008, reclamanta SC T.C. SRL, a contestat procesul verbal seria AB nr. 0018257 din 03 iunie 2008, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, prin care i s-a aplicat amenda contravențională în sumă de 4000 lei, solicitând, în principal, anularea acestui proces verbal și exonerarea de plata amenzii aplicate,iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, precum și anularea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr. 21050 din 3 iunie 2008. În motivarea plângerii, s-a susținut că procesul-verbal contestat conține vicii care duc la anularea acestuia, reținându-se o stare de fapt denaturată.

Aspectele de formă care duc la nulitatea actului de control se referă la consemnarea privind obiecțiunile față de cele reținute în procesul verbal de contravenție. Se mai precizează că reprezentantul societății a avut obiecțiuni legate de cele consemnate în procesul verbal. Se mai susține că mențiunile cu privire la lipsa persoanelor care puteau avea calitatea de martor sunt nereale, deoarece la punctul de lucru al societății erau clienți ai societății, care puteau fi identificați ca martori și care puteau să semneze procesul verbal, dar acest lucru nu s-a dorit de către inspectorul de muncă tocmai pentru că în realitate s-a refuzat consemnarea obiecțiunilor. Se mai precizează că art. 19 din O.G.

nr. 2/2001 reglementează modalitatea de semnare a procesului verbal și situațiile în care acestea trebuie să fie semnat de un martor și că lipsa semnăturii martorilor de pe procesul verbal, în condițiile în care numeroase persoane puteau fi identificate la data și locul întocmirii acestui act de control, constituie un abuz din partea organului constatator. Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 3269 din 17 octombrie 2008, a declinat competența de soluționare a ultimului capăt de cerere în favoarea Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ , cu motivarea că se contestă procesul-verbal de control întocmit de I.T.M., care este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1463 din 25 noiembrie 2008 Tribunalul Alba a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei și constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel pentru soluționarea acestuia. Tribunalul a reținut că procesul-verbal de control nu este act administrativ și nu poate fi cercetat separat de actul sancționator, competența aparținând în acest caz judecătoriei, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Prin sentința nr. 5/F/CC/2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că procesul-verbal de control care s-a limitat doar să constate nerespectarea prevederilor Legii nr. 130/1999, nu este un act independent în sensul Legii nr. 554/2004, deoarece nu produce efecte juridice, fiind necesară emiterea actului de sancționare, astfel că legalitatea nu poate fi cercetată decât în cadrul unei acțiuni directe îndreptate împotriva actului sancționator. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a încadra în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că regulatorul de competență a fost pronunțat cu încălcarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, prevederi conform cărora măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege și a invocat practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a altor instanțe, în sensul că procesul-verbal de control este un act administrativ care produce efecte prin el însuși.

În dovedirea susținerilor sale, recurentul-pârât a depus la dosar, în copie, Decizia nr. 1649 din 18 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția contencios administrativ, Decizia nr. 3879/ 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 107/CA/2007 a Tribunalului Bihor, secția contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 1093/ CA/2008 a Tribunalului Hunedoara și un formular de proces-verbal de control întocmit potrivit art. 19 din Legea nr. 108/1999, însoțit de anexa de constatare a deficiențelor și anexa cuprinzând planul de măsuri dispuse ca urmare a neconformităților constatate față de prevederile legislației. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Actul juridic contestat prin cererea de chemare în judecată este procesul-verbal nr. 0021050/3 iunie 2008, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 și al H.G. nr. 767/1999. În anexa privind măsurile dispuse ca urmare a neconformităților față de prevederile legale, constatate în activitatea intimatei-reclamante, sunt consemnate unele obligații stabilite în sarcina acesteia din urmă în vederea remedierii neregulilor, cu termene clare de realizare. Distinct de acest proces-verbal de control, la aceeași dată a fost încheiat și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AB nr. 0018257, prin care SC T.C.

SRL a fost sancționată contravențional în temeiul art. 39 alin. (4) din Legea nr. 319/2006 (Legea securității și securității în muncă), pentru încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. Prin urmare, ca efect al aceluiași control efectuat în exercitarea atribuțiilor sale, Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba a încheiat două acte cu natură juridică de sine-stătătoare, în executarea prevederilor cuprinse în două acte normative distincte, fiecare instituind propriul regim juridic. Complexitatea atribuțiilor legale și a ramurilor de drept în care produc efecte măsurile inspectoratelor de muncă a constituit, de altfel, motivul pentru care în art. 19 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 legiuitorul nu a stabilit o competență unică, ci a prevăzut că „măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate căile judiciare sau administrative prevăzute de lege”.

Măsurile obligatorii impuse angajatorului prin procesul-verbal de control întocmit în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 îi conferă acestui act aptitudinea de a produce efecte juridice prin el însuși, încadrându-se astfel în definiția dată actului administrativ unilateral în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că procesul-verbal este supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, motiv pentru care va admite recursul și în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va modifica sentința atacată, în sensul stabilirii competenței Tribunalului Alba, secția contencios administrativ, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba împotriva sentinței civile nr. 5/F/CC/2009 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că stabilește competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta SC T.C. SRL și pârâtul I.T.M. Alba în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009.