ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 806/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 octombrie 2006, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1498/2006, reclamanta D.A. a invocat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.V., excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1550/2004 și a art. 11 din Normele Metodologice ce fac parte din această hotărâre. În motivare, reclamanta a arătat că textul este nelegal „dacă și în măsura în care se referă la situațiile juridice rezolvate anterior intrării lui în vigoare”. Reducerea procentului pensiei de urmaș de la 100 % la 50 % din pensia cuvenită titularului decedat, vizează, în opinia sa, cazurile soluționate ulterior intrării în vigoare a art. 11 din Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1550/2004. A mai susținut că textul respectiv este nelegal și în raport cu dispozițiile art. 15 și ale art. 51 din Constituția României și ale art. 1 C. civ. Astfel, H.G. nr. 1550/2004 trebuia să respecte principiul că, prin recalculare, să nu fie încălcate drepturi câștigate anterior. Cu privire la această excepție, reclamanta a mai menționat că printre principiile Legii nr. 19/2000 este și acela al contributivității și, atâta timp cât angajații C.F.R. nu au contribuit mai mult decât ceilalți angajați la sistemul public de pensii, nu sunt îndreptățiți să beneficieze de o pensie mai favorabilă.

Dispoziția expresă a Legii nr. 19/2000 este aceea ca toate categoriile de pensionari să aibă pensiile calculate în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, începând cu data de 1 martie 2005. Prin încheierea din data de 23 octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 111/ F-C din 4 decembrie 2006, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1550/2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, deoarece, la momentul intrării în vigoare a H.G.

nr. 1550/2004, era în vigoare Legea nr. 29/1991, care nu conținea reglementări în acest sens, iar dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, se aplică actelor administrative cu caracter individual emise ulterior intrării în vigoare a acestei legi. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.A. Recurenta a susținut că, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, putea invoca excepția de nelegalitate „oricând”. A mai susținut că excepția este nu numai admisibilă, dar și întemeiată, reiterând susținerile de la fond și arătând, în esență, că reducerea procentului pensiei C.F.R. de urmaș de la 100 % la 50 %, prin dispozițiile art. 11 din Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1550/2004, este nelegală și neconstituțională, în măsura în care se aplică pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 1550/2004, deoarece beneficiarii acestora au un drept câștigat și legea civilă nu retroactivează. Ca motiv de ordine publică, în ședința de la 8 februarie 2007, recurenta reclamantă a învederat faptul că instanța de fond a soluționat excepția de nelegalitate fără a cita în cauză Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat. Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cerere părții interesate, iar instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului în fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza. Este de necontestat că, prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit regimul juridic aplicabil instituției excepției de nelegalitate, într-o formulă asemănătoare excepției de neconstituționalitate. Spre deosebire de excepția de neconstituționalitate, excepția de nelegalitate vizează acte administrative unilaterale, iar nu legi sau ordonanțe.

Numai că legiuitorul nu distinge între actele administrative individuale și cele normative, ambele categorii aparținând sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. De altfel, în sfera raporturilor juridice administrative nu poate fi confundat caracterul unilateral al unui act administrativ cu cel individual, cele două noțiuni având un conținut juridic diferit. Unilateralitatea unui act administrativ semnifică manifestarea unică de voință a autorității emitente, iar nu dimensiunile sferei de adresabilitate a acestuia. În cauză, se constată că, în mod greșit, instanța a calificat actul administrativ supus cenzurii pe calea excepției de nelegalitate ca fiind un act administrativ cu caracter individual.

Reglementând efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilit în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, H.G. nr. 1550/2004 este un act administrativ unilateral, care are caracter normativ, prin sfera sa de aplicabilitate generală. Calificându-l greșit, prima instanță a stabilit în mod eronat și că acestui act nu-i sunt aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Legea nr. 554/2004 prevede în mod expres în art. 11 alin. (4) că, alături de ordonanțele guvernului sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate în contencios administrativ oricând.

Prin urmare, în mod eronat, Curtea de Apel a apreciat ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ. Pe de altă parte, așa după cum se poate observa, emitentul actului administrativ în speță este Guvernul României, acesta nefiind citat în cauză și neparticipând la dezbateri în fața instanței de fond. S-au încălcat astfel prevederile art. 85 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.

Aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, instanța de contencios administrativ se pronunță după procedura de urgență, în ședință publică și cu citarea părților și cu prevederile art. 13 alin. din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „la primirea cererii, instanța va dispune citarea părților și va putea cere autorității al cărui act este atacat să îi comunice întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei”. Prin urmare, constatându-se că sentința este nelegală, se va admite recursul, se va casa această hotărâre și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se soluționa pe fond excepția de nelegalitate invocată în cauză, în contradictoriu și cu emitentul actului atacat, respectiv Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva sentinței civile nr. 111/ F-C din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.