ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 806/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 9 octombrie 2006,

în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1498/2006, reclamanta D.A. a

invocat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.V., excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1550/2004 și a art. 11 din Normele Metodologice ce fac parte din această

hotărâre.

În motivare, reclamanta a

arătat că textul este nelegal „dacă și în măsura în care se referă la

situațiile juridice rezolvate anterior intrării lui în vigoare”. Reducerea

procentului pensiei de urmaș de la 100 % la 50 % din pensia cuvenită

titularului decedat, vizează, în opinia sa, cazurile soluționate ulterior

intrării în vigoare a art. 11 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.

1550/2004.

A mai susținut că textul

respectiv este nelegal și în raport cu dispozițiile art. 15 și ale art. 51 din

Constituția României și ale art. 1 C. civ. Astfel, H.G. nr. 1550/2004 trebuia

să respecte principiul că, prin recalculare, să nu fie încălcate drepturi

câștigate anterior.

Cu privire la această

excepție, reclamanta a mai menționat că printre principiile Legii nr. 19/2000

este și acela al contributivității și, atâta timp cât angajații C.F.R. nu au

contribuit mai mult decât ceilalți angajați la sistemul public de pensii, nu

sunt îndreptățiți să beneficieze de o pensie mai favorabilă.

Dispoziția expresă a Legii

nr. 19/2000 este aceea ca toate categoriile de pensionari să aibă pensiile

calculate în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, începând cu data de

1 martie 2005.

Prin încheierea din data de

23 octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea a dispus suspendarea judecării cauzei în

temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 111/ F-C

din 4 decembrie 2006, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1550/2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 4

din Legea nr. 554/2004, deoarece, la momentul intrării în vigoare a H.G. nr.

1550/2004, era în vigoare Legea nr. 29/1991, care nu conținea reglementări în

acest sens, iar dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, se aplică actelor

administrative cu caracter individual emise ulterior intrării în vigoare a

acestei legi.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.A.

Recurenta a susținut că,

potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, putea invoca excepția de

nelegalitate „oricând”.

A mai susținut că excepția

este nu numai admisibilă, dar și întemeiată, reiterând susținerile de la fond

și arătând, în esență, că reducerea procentului pensiei C.F.R. de urmaș de la

100 % la 50 %, prin dispozițiile art. 11 din Normele Metodologice aprobate prin

H.G. nr. 1550/2004, este nelegală și neconstituțională, în măsura în care se

aplică pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 1550/2004,

deoarece beneficiarii acestora au un drept câștigat și legea civilă nu

retroactivează.

Ca motiv de ordine publică,

în ședința de la 8 februarie 2007, recurenta reclamantă a învederat faptul că

instanța de fond a soluționat excepția de nelegalitate fără a cita în cauză

Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat.

Analizând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă

și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursul în sensul și pentru considerentele care vor

fi expuse în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act

administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe

cale de excepție, din oficiu sau la cerere părții interesate, iar instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului în fond,

va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ

competentă, suspendând cauza.

Este de necontestat că, prin

art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit regimul juridic aplicabil

instituției excepției de nelegalitate, într-o formulă asemănătoare excepției de

neconstituționalitate.

Spre deosebire de excepția

de neconstituționalitate, excepția de nelegalitate vizează acte administrative

unilaterale, iar nu legi sau ordonanțe. Numai că legiuitorul nu distinge între

actele administrative individuale și cele normative, ambele categorii

aparținând sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt

și dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. De altfel, în sfera

raporturilor juridice administrative nu poate fi confundat caracterul

unilateral al unui act administrativ cu cel individual, cele două noțiuni având

un conținut juridic diferit.

Unilateralitatea unui act administrativ

semnifică manifestarea unică de voință a autorității emitente, iar nu

dimensiunile sferei de adresabilitate a acestuia.

În cauză, se constată că, în

mod greșit, instanța a calificat actul administrativ supus cenzurii pe calea

excepției de nelegalitate ca fiind un act administrativ cu caracter individual.

Reglementând efectuarea

operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul

public, stabilit în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile

Legii nr. 19/2000, H.G. nr. 1550/2004 este un act administrativ unilateral,

care are caracter normativ, prin sfera sa de aplicabilitate generală.

Calificându-l greșit, prima

instanță a stabilit în mod eronat și că acestui act nu-i sunt aplicabile

prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Legea nr. 554/2004 prevede

în mod expres în art. 11 alin. (4) că, alături de ordonanțele guvernului sau

dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, actele

administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi

atacate în contencios administrativ oricând.

Prin urmare, în mod eronat,

Curtea de Apel a apreciat ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate a unui

act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Pe de altă parte, așa după

cum se poate observa, emitentul actului administrativ în speță este Guvernul

României, acesta nefiind citat în cauză și neparticipând la dezbateri în fața

instanței de fond.

S-au încălcat astfel

prevederile art. 85 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților. Aceste

dispoziții legale se completează cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, conform cărora, instanța de contencios administrativ se pronunță după

procedura de urgență, în ședință publică și cu citarea părților și cu

prevederile art. 13 alin. din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „la primirea

cererii, instanța va dispune citarea părților și va putea cere autorității al

cărui act este atacat să îi comunice întreaga documentație care a stat la baza

emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea

cauzei”.

Prin urmare, constatându-se

că sentința este nelegală, se va admite recursul, se va casa această hotărâre

și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se

soluționa pe fond excepția de nelegalitate invocată în cauză, în contradictoriu

și cu emitentul actului atacat, respectiv Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta D.A. împotriva sentinței civile nr. 111/ F-C din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.