ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2080/2007

Deliberând asupra recursurilor de față, Prin sentința comercială nr. 678 din 22 februarie 2006, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC G.S. SA GHERMĂNEȘTI și SC G.V. SA ARAD care au fost chemate în judecată de reclamanta SC I.G.P. SRL BUCUREȘTI. S-a respins acțiunea împotriva acestor pârâte pentru excepția admisă și s-a admis, în parte, acțiunea fiind obligat pârâtul C.L.S. la plata sumei de 247.997,1353 lei diferență la contravaloarea lucrărilor de proiectare actualizată cu rata inflației la 01 ianuarie 2005 și 9491,17 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză se aplică dispozițiile art. 969 C. civ.

și contractul există doar între reclamantă și C.L. SNAGOV. În apelurile SC I.G.P. și C.L. SNAGOV, au fost admise aceste apeluri, cât și cererea de aderare la apel și s-a desființat sentința cu trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeași instanță. S-a apreciat că pârâtele SC G.S. SA GHERMĂNEȘTI și SC G.V. SA ARAD au calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele SC G.S. SA invocând motivele prevăzute de art. 307 pct. 7 C. proc. civ. Se susține că motivarea este în general abstractă și folosește „tehnica denaturării” întrucât actul spune altceva decât se concluzionează. În acest sens se arată că nici un paragraf care s-ar putea interpreta în sensul angajamentului asumat de pârâtele recurente pentru îndeplinirea angajamentului asumat de îndeplinire a obligației de plată a diferenței de preț nu rezultă contractul de proiectare.

SC G.V. SA ARAD invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susține că în mod greșit s-a respins în apel excepția lipsei calității procesuale pasive a sa deoarece nu s-a făcut dovada existenței vreunui raport juridic care să o includă pe ea. Înscrisul intitulat contract nr. 1515 din 25 iulie 2002 este doar o ofertă de a contracta deoarece nu a fost acceptată iar actul adițional nr. 5250/2002 la contractul de concesiune nr. 5222/2002 s-a încheiat între SC G.V. SA și C.L. SNAGOV, reclamanta fiind un terț care nu se poate prevala de clauzele acestei convenții având în vedere dispozițiile art. 973 C. civ. De altfel, contractul de concesiune nr. 5222/2002 a și fost reziliat iar actul adițional are aceeași soartă ca și actul la care se referă.

Se susține că instanța de apel nu a ținut seama de situația de fapt și nici de regimul juridic al bunurilor proiectate de reclamantă. Aceste bunuri sunt, conform art. 3 alin. (4) din Legea 213/1998 proprietatea publică a comunei Snagov, iar pârâtul C.L. SNAGOV recunoaște că este debitorul obligației de plată a proiectului dar contestă întinderea obligației. Se mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor de apel nefăcând o analiză detaliată a motivelor de apel. De asemenea, excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost analizată. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de apel a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC G.V.

SA și SC G.S. SA conform art. 137 C. proc. civ. și a apreciat corect că a fost greșit admisă această excepție având în vedere că prin contractul de concesiune nr. 5222/2002, încheiat între C.L. SNAGOV și SC G.V. SA s-a extins contractul nr. 1290 din 30 aprilie 1997 și cu privire la cele două pârâte. De asemenea, la 24 iunie 2002 s-a încheiat actul adițional la contractul de concesiune nr. 5250 prin care concesionarul SC G.S. SA se obliga să preia contractul de proiectare nr. 1290 din 30 aprilie 1997. Așa cum reține instanța de apel, rezilierea ulterioară a raporturilor juridice nu are ca efect lipsa de calitate procesuală pasivă a celor două pârâte ci urmează a se aprecia asupra răspunderii celor două pârâte sau a lipsei de răspundere a acestora față de pretențiile reclamantei.

S-a ținut seama și de minuta din 24 septembrie 2004 încheiată cu ocazia concilierii directe din care reiese că SC G.S. a preluat obligațiile de concesionare a investiției. Așadar nu au fost analizate detaliat celelalte motive de apel pentru că soluția atacată fusese pronunțată pe excepție. Negăsindu-se întemeiate motivele niciunuia dintre recursuri urmează ca acestea să fie respinse ca nefondate. În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate recurentele la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele SC G.S. SA GHERMĂNEȘTI și SC G.V. SA ARAD împotriva deciziei nr. 585 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Obligă pârâtele la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata- reclamantă SC I.G.P. SRL BUCUREȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.