ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2080/2007

Deliberând asupra

recursurilor de față,

Prin sentința comercială nr.

678 din 22 februarie 2006, Tribunalul București a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtelor SC G.S. SA GHERMĂNEȘTI și SC G.V. SA

ARAD care au fost chemate în judecată de reclamanta SC I.G.P. SRL BUCUREȘTI.

S-a respins acțiunea

împotriva acestor pârâte pentru excepția admisă și s-a admis, în parte,

acțiunea fiind obligat pârâtul C.L.S. la plata sumei de 247.997,1353 lei

diferență la contravaloarea lucrărilor de proiectare actualizată cu rata

inflației la 01 ianuarie 2005 și 9491,17 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că în cauză se aplică dispozițiile art. 969

C. civ. și contractul există doar între reclamantă și C.L. SNAGOV.

În apelurile SC I.G.P. și C.L.

SNAGOV, au fost admise aceste apeluri, cât și cererea de aderare la apel și s-a

desființat sentința cu trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeași instanță.

S-a apreciat că pârâtele SC

G.S. SA GHERMĂNEȘTI și SC G.V. SA ARAD au calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele SC G.S. SA invocând motivele prevăzute de art. 307

pct. 7 C. proc. civ.

Se susține că motivarea este

în general abstractă și folosește „tehnica denaturării” întrucât actul spune

altceva decât se concluzionează.

În acest sens se arată că

nici un paragraf care s-ar putea interpreta în sensul angajamentului asumat de

pârâtele recurente pentru îndeplinirea angajamentului asumat de îndeplinire a

obligației de plată a diferenței de preț nu rezultă contractul de proiectare.

SC G.V. SA ARAD invocă

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susține că în

mod greșit s-a respins în apel excepția lipsei calității procesuale pasive a sa

deoarece nu s-a făcut dovada existenței vreunui raport juridic care să o

includă pe ea. Înscrisul intitulat contract nr. 1515 din 25 iulie 2002 este

doar o ofertă de a contracta deoarece nu a fost acceptată iar actul adițional nr.

5250/2002 la contractul de concesiune nr. 5222/2002 s-a încheiat între SC G.V. SA

și C.L. SNAGOV, reclamanta fiind un terț care nu se poate prevala de clauzele

acestei convenții având în vedere dispozițiile art. 973 C. civ.

De altfel, contractul de

concesiune nr. 5222/2002 a și fost reziliat iar actul adițional are aceeași

soartă ca și actul la care se referă.

Se susține că instanța de

apel nu a ținut seama de situația de fapt și nici de regimul juridic al

bunurilor proiectate de reclamantă.

Aceste bunuri sunt, conform art.

3 alin. (4) din Legea 213/1998 proprietatea publică a comunei Snagov, iar pârâtul

C.L. SNAGOV recunoaște că este debitorul obligației de plată a proiectului dar

contestă întinderea obligației.

Se mai arată că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor de apel nefăcând o analiză

detaliată a motivelor de apel. De asemenea, excepția prescripției dreptului la

acțiune nu a fost analizată.

Recursurile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a analizat cu

prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC G.V. SA

și SC G.S. SA conform art. 137 C. proc. civ. și a apreciat corect că a fost

greșit admisă această excepție având în vedere că prin contractul de concesiune

nr. 5222/2002, încheiat între C.L. SNAGOV și SC G.V. SA s-a extins contractul nr.

1290 din 30 aprilie 1997 și cu privire la cele două pârâte. De asemenea, la 24

iunie 2002 s-a încheiat actul adițional la contractul de concesiune nr. 5250

prin care concesionarul SC G.S. SA se obliga să preia contractul de proiectare

nr. 1290 din 30 aprilie 1997.

Așa cum reține instanța de

apel, rezilierea ulterioară a raporturilor juridice nu are ca efect lipsa de

calitate procesuală pasivă a celor două pârâte ci urmează a se aprecia asupra

răspunderii celor două pârâte sau a lipsei de răspundere a acestora față de

pretențiile reclamantei.

S-a ținut seama și de minuta

din 24 septembrie 2004 încheiată cu ocazia concilierii directe din care reiese

că SC G.S. a preluat obligațiile de concesionare a investiției.

Așadar nu au fost analizate

detaliat celelalte motive de apel pentru că soluția atacată fusese pronunțată

pe excepție.

Negăsindu-se întemeiate

motivele niciunuia dintre recursuri urmează ca acestea să fie respinse ca

nefondate.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., vor fi obligate recurentele la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de

judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtele SC G.S. SA GHERMĂNEȘTI și SC G.V. SA ARAD împotriva

deciziei nr. 585 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondate.

Obligă pârâtele la 1000 lei

cheltuieli de judecată către intimata- reclamantă SC I.G.P. SRL BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2007.