ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1046/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1046/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, prin
sentința nr. 135 din 10 iulie 2006, a admis în parte cererea formulată de
reclamanta D.A. împotriva pârâtului Ministerul Sănătății Publice și, în
consecință, a dispus suspendarea Ordinului nr. 226 din 28 mai 2006, în ceea ce
privește persoana directorului financiar contabil care face parte din comitetul
director interimar, până la pronunțarea instanței de fond.
A fost respinsă pentru lipsa
calității procesuale pasive, cererea formulată în contradictoriu cu pârâții
Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău și Autoritatea de Sănătate Publică a
județului Bacău, precum și, pentru lipsă de interes, cererea de suspendare a
Ordinului nr. 608/2006 al Ministerului Sănătății Publice.
Acțiunea reclamantei,
formulată în condițiile art. 10 și 14 din Legea nr. 554/2004, a avut ca obiect
suspendarea executării Ordinelor nr. 226 din 28 mai 2006 și nr. 608 din 29 mai
2006, emise de ministrul sănătății, în motivarea cererii susținându-se că au
fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 55, 58 și 65 C. muncii, întrucât
există un contract de muncă, nu s-a respectat termenul de preaviz și nu s-a dat
o decizie de concediere.
Pârâții Ministerul Sănătății
Publice și Agenția de Sănătate Publică a județului Bacău au invocat excepția
lipsei procedurii prealabile, iar pârâții Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău
și Autoritatea de Sănătate Publică a județului Bacău, excepția lipsei calității
procesuale pasive.
În ce privește fondul
cauzei, pârâții au susținut, în esență, că funcția de contabil șef pe care o
deținea reclamanta, nu mai este prevăzută de Legea nr. 95/2006, încetând de
drept prin efectul legii.
La termenul din 10 iulie
2006, instanța a pus în discuție lipsa de interes în ceea ce privește Ordinul
nr. 608/2006.
Examinând excepțiile
invocate și cererea formulată de reclamanți, în raport cu înscrisurile depuse
de părți și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, prima instanța a
reținut, în esență, următoarele:
În perioada 7 aprilie 2003 -
16 mai 2004, reclamanta a ocupat funcția de director financiar-contabil,
economist I A, la Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău, iar începând cu data de
17 mai 2005, a ocupat funcția de contabil șef la aceeași unitate sanitară.
Prin Ordinul nr. 608 din 29
mai 2005 s-a dispus că numirea în funcția de director financiar-contabil are
aplicabilitate începând cu 16 iunie 2006, iar în perioada 29 mai - 15 iunie
2006, această funcție va fi îndeplinită de persoana care a ocupat funcția de
contabil șef în unitatea sanitară.
Prin Ordinul nr. 226 din 28
mai 2006 s-a dispus numirea unui comitet director interimar pe o perioadă de 6
luni, începând cu data de 29 mai 2006, la Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău,
comitet compus din dr. A.M., manager, dr. G.C.G., director medical și ec.
C.M.C., director financiar-contabil.
Ambele ordine au fost emise
în baza dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății și ale Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr.
576/2006, iar împotriva acestora, reclamanta a formulat plângere adresată
Ministerului Sănătății Publice.
Pentru admisibilitatea unei
cereri de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004
nu se cere parcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din aceeași
lege, art. 14 impunând doar condiția sesizării autorității emitente, conform
respectivului text, o astfel de dovadă fiind făcută cu înscrisurile depuse la
dosar.
Atât Legea nr. 554/2004, în
ansamblul său, cât și art. 14, au în vedere actele administrative emise de
autoritățile publice, doar acestea fiind supuse cenzurii instanțelor de
contencios administrativ, iar calitate procesuală pasivă au autoritățile
publice emitente. Prin urmare, în cauză, calitate procesuală pasivă are doar
Ministerul Sănătății Publice.
Între reclamantă și Spitalul
de Pneumoftiziologie Bacău, care nu este autoritate publică, există doar
raporturi de muncă, iar între reclamantă și Agenția de Sănătate Publică Bacău
nu există raporturi juridice; chiar dacă aceasta din urmă este autoritate
publică, nu a emis vreun act care să facă obiectul prezentei judecăți.
Ordinul nr. 608 din 29 mai
2006 este un act administrativ de autoritate, de specialitate, cu caracter
temporar, ale cărui efecte se întind asupra contabililor șefi din toate
unitățile sanitare cu personalitate juridică, cu paturi, în sensul că pentru o
perioadă determinată de 15 zile în funcția de director financiar-contabil
reglementată de Legea nr. 95/2006 și Ordinul Ministerului Sănătății nr.
576/2006, va fi numită persoana care a ocupat funcția de contabil șef, numirea
în această din urmă funcție încetând de drept în temeiul art. 3 din Ordinul
Ministerului Sănătății nr. 576/2006.
Cererea de suspendare a
acestui ordin este lipsită de interes, întrucât reclamanta era cea care ocupa
funcția de contabil șef, iar efectele lui au încetat la data de 15 iunie 2006.
S-a apreciat, însă, că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 226/2006, concluzie
argumentată astfel:
Art. 183 din Titlul VII al
Legii nr. 95/2006 reglementează organizarea și funcționarea unui comitet
director în cadrul spitalelor publice, din care face parte și directorul
financiar-contabil. Teza ultimă a alin. (1) din acest text prevede că ocuparea
funcțiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de
managerul spitalului.
Legea nu cuprinde dispoziții
tranzitorii cu privire la comitetul director, acestea fiind stabilite prin
Ordinul nr. 576/2006 al ministrului sănătății. Prin art. 3 din ordin s-a
prevăzut că, începând cu data de 29 mai 2006, încetează de drept numirile în
anumite funcții, între care și aceea de contabil șef, iar prin art. 4 se
prevede asigurarea conducerii spitalelor publice cu paturi de către un comitet
director interimar, condus de un manager numit prin ordin al ministrului
sănătății, până la finalizarea concursurilor sau licitațiilor organizate în
vederea ocupării funcției de manager, potrivit legii. Fără a prevedea
modalitatea de numire, alin. (2) al art. 4 prevede că din comitetul director
interimar mai face parte directorul medical și directorul financiar contabil.
Numirea directorului medical
și a directorului financiar contabil s-a făcut fără o bază legală, întrucât, pe
de o parte, Legea nr. 95/2006 și Ordinul nr. 576/2006 nu conțin prevederi în
acest sens, iar, pe de altă parte Ordinul nr. 226 a fost emis la data de 28 mai
2006, anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 576 din 25 mai 2006 (M. Of.
nr. 462/29.05.2006).
Dincolo de aceste
considerații de ordin general, în speță reclamanta nu a fost numită în funcția
de contabil șef care încetează de drept potrivit art. 3, contractul său de
muncă fiind încheiat pentru funcția de director financiar contabil,
transformată apoi în cea de contabil șef.
Prin Ordinul nr. 226/2006,
reclamanta nu a pierdut o funcție de conducere, ci însăși locul de muncă, în
condițiile încălcării flagrante a dispozițiilor constituționale referitoare la
protecția socială a muncii [art. 41 alin. (2)] și cele cuprinse în Codul muncii
(art. 56, 58, 65 - 67, 73 - 75), cauzându-i-se, astfel, o pagubă iminentă.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Autoritatea de Sănătate Publică
a județului Bacău, Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău și Ministerul Sănătății
Publice.
Autoritatea de Sănătate
Publică a județului Bacău și Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău au criticat
hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și nu au fost
avute în vedere prevederile art. 3 din Ordinul nr. 576/2006, potrivit cărora
funcția de contabil șef a încetat de drept și nici cele ale 174 alin. (3) din
Legea nr. 95/2006, care precizează clar că reorganizarea și restructurarea
spitalelor se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, fiind evident faptul
că, în speță, a avut loc o astfel de reorganizare, materializată prin Ordinele
nr. 226/2006, nr. 608/2006 și nr. 576/2006.
Ministerul Sănătății Publice
a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în
dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:
Instanța a reținut în mod
greșit că Ordinul nr. 576/2006 a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare,
întrucât art. 78 din Constituie, invocat în acest sens, reglementează numai
intrarea în vigoare a legilor, iar potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr.
24/2000, republicată, actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu
excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în
Monitorul Oficial, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
Prin urmare, Ordinul nr. 576/2006 a intrat în vigoare la data publicării, 29
iunie 2006, Ordinul nr. 226/2006 fiind aplicabil, potrivit art. 1, începând cu
aceeași dată.
De asemenea, în condițiile
în care reclamanta nu a atacat și Ordinul nr. 576/2006, măsura dispusă de prima
instanță rămâne fără efect, funcția deținută de aceasta încetând de drept,
potrivit art. 3 din respectivul ordin, emis în aplicarea Legii nr. 95/2006.
În opinia acestui recurent,
cererea de suspendare este lipsită de obiect, întrucât ordinele au fost puse în
aplicare, producând efecte juridice, iar o atare măsură ar putea afecta
persoana care a exercitat efectiv funcția de director financiar-contabil
începând cu data de 16 iunie 2006.
Examinând actele dosarului
și criticile recurenților, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304
1
C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materie, Înalta Curte
constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele în continuare
arătate.
Prin hotărârea atacată s-a
adoptat soluția de respingere a cererii formulate de reclamanți față de pârâții
Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău și Autoritatea de Sănătate Publică a
județului Bacău pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, soluție ce
a implicat, evident, reținerea temeiniciei excepției invocate în acest sens.
Excepția lipsei calității
procesuale pasive a fost examinată în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc.
civ., astfel cum rezultă din considerentele hotărârii, prima instanță indicând
motivele pentru care a reținut o atare calitate numai pentru Ministerul
Sănătății Publice.
Aserțiunile acestor
recurenți referitoare la greșita soluționare a acestei excepții, prin raportare
la o pretinsă soluție de respingere a acesteia sunt așadar neavenite și, totodată,
inexplicabile.
Pe de altă parte, prin
prisma actelor dosarului și a prevederilor legale incidente în materie, prima
instanță a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile cerute de
lege pentru a dispune suspendarea Ordinului nr. 726 din 28 mai 2005 al
Ministerului Sănătății în ceea ce privește persoana directorului financiar
contabil care face parte din Comitetul director interimar, până la pronunțarea
instanței de fond, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
neputând fi reținut.
Actele administrative se
bucură, într-adevăr, de prezumția de legalitate, bazată la rândul său pe
prezumțiile de autenticitate și veridicitate, fiind executorii din oficiu.
Datorită acestui specific,
devine, însă, necesară suspendarea executării actelor administrative, ca
operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor lor, în acele situații
când sunt contestate din punct de vedere al legalității, iar prin executarea
lor s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului
administrativ.
Evident, constituind o
situație de excepție, o atare măsură poate fi dispusă numai în limitele și
condițiile legii.
Legea nr. 554/2004 consacră
suspendarea judecătorească, la cerere, odată cu introducerea recursului
administrativ sau a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.
Astfel, în conformitate cu
prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine
justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în
condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată
poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ, până la pronunțarea instanțe pe fond.
Deși legea nu conține
reglementări în privința primei condiții, este evident că existența cazului
bine justificat, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul
administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli
puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură acesta.
Paguba iminentă este
definită prin art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind un prejudiciu
material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a
funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, reclamanta a făcut
dovada că a sesizat emitentul actului în condițiile art. 7 din lege, solicitând
revocarea acestuia în ceea ce privește numirea altei persoane în funcția de
director financiar-contabil, iar în condițiile în care prin aplicarea ordinului
aceasta și-a pierdut efectiv locul de muncă, iminența pagubei nu poate fi
contestată.
De asemenea, prima instanță
a constatat și existența altor aspecte de natură a crea o îndoială puternică
asupra prezumției de legalitate a actului administrativ în discuție, acestea
fiind indicate în concret în considerentele hotărârii, iar examinarea
susținerilor recurenților referitoare la incidența altor prevederi legale și la
interpretarea acestora nu este legalmente posibilă în acest cadru procesual,
fiind de natură a conduce la prejudecarea fondului cauzei.
Prin urmare, concluzia
instanței cu privire la îndeplinirea cumulativă, la data pronunțării hotărârii,
a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, este întrutotul
justificată, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Susținerea emitentului
actului, referitoare la lipsa de obiect a cererii reclamantei, motivat de
faptul că la data de 16 iunie 2006 a operat numirea în funcție a altei
persoane, nu poate fi reținută, aceasta fiind de natură a goli de conținut
instituția suspendării executării actului administrativ consacrată de Legea nr.
554/2004, pentru prevenirea provocării unor pagube persoanelor protejate de
aceasta, prin executarea unor acte administrative a căror prezumție de
legalitate este afectată de o îndoială puternică.
Pentru toate aceste
considerente, având în vedere și caracterul temporar al Ordinului nr. 576 din
25 mai 2006, stabilit prin art. 5 și implicit, a celui în privința căruia s-a
luat măsura suspendării executării, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., va respinge toate recursurile declarate în cauză ca fiind
nefondate, aceeași soluție impunându-se, pe fond, asupra cererii de intervenție
formulată de intervenienta C.M.C., în interesul recurentului Ministerul Sănătății
Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de pârâtele Autoritatea de Sănătate Publică a județului Bacău,
Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău și de Ministerul Sănătății Publice
împotriva deciziei nr. 135 din 10 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Respinge cererea de
intervenție formulată de C.M.C.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 februarie 2007.