ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2598/2008

Asupra contestației la executare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 5625 din 29

septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

recurentul inculpat N.M. împotriva deciziei penale nr. 377 din 11 mai 2006 a

Curții de Apel București, secția

I

penală, a casat decizia atacată și sentința

penală nr. 1029 din 19 iulie 2005 a Tribunalului București, secția a

II

a penală,

numai cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor

săvârșite de inculpații I.I. din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., în art. 215 alin. (2) C. pen., D.T. din art. 26 raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în art. 26

raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., N.M. din art. 26 raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în art. 26 raportat

la art. 215 alin. (2) C. pen. și R.N. din art. 26 raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în art. 26 raportat

la art. 215 alin. (2) C. pen. și greșita deducere a prevenției pentru

inculpatul N.M. în sensul omisiunii deducerii unei rețineri a acestuia. A

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., referitoare la

schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații I.I., D.T., N.M.

și R.N., din tâlhărie în formele de participație reținute în sarcina fiecărui

inculpat în formele de participație ale infracțiunii de înșelăciune pentru fiecare.

Pentru contestatorul D.T. a descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată de 4 ani și 6 luni închisoare și a repus în

individualitatea lor pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare și 8

luni închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

l

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.T., la o pedeapsă de 9 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității

în stare de recidivă postcondamnatorie.

A menținut pedeapsa aplicată aceluiași

inculpat de 8 luni închisoare și aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., cu

privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 182 din 13 martie 2002 pronunțată

prin decizia penală nr. 348 din 13 iunie 2002 a Tribunalului Neamț urmând ca

inculpatul să execute această pedeapsă alături de fiecare din pedepsele

aplicate, în baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele rezultante aplicate inculpatului, acesta având de executat

în final 10 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Inculpatul I.I. în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

l

) lit. a) C. pen., a fost condamnat, la o

pedeapsă de 8 ani și 6 luni, inculpatul N.M. în baza art. 26 raportat la art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

l

) lit. a) C. pen., la o pedeapsă

de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, având de executat în final 9

ani închisoare, și inculpatul R.N. în baza art. 26 raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2l) lit. a C. pen., la o pedeapsă de 8 ani și 6

luni închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

ambelor hotărâri și respinse recursurile inculpaților I.I., D.T. și R.N.

împotriva aceleiași decizii.

La data de 17 iulie 2007 contestatorul D.T. a

formulat contestație la executare împotriva deciziei penale 5625 din 29

septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocând motivele

prevăzute de dispozițiile art. 461 lit. a), c) și d) C. proc. pen.

La termenul din 27 august 2008, data

judecării contestației la executare, contestatorul a arătat că a formulat

contestație la executare împotriva deciziei Înaltei Curți, întrucât aceasta nu

a fost semnată de membrii completului de judecată și contestatorul nu a putut

legaliza decizia la un birou notarial, întrucât această decizie este nesemnată

de judecătorii care au pronunțat decizia.

Contestația la executare formulată este

nefondată.

Conform art. 461 C. proc. pen., contestația

la executare se poate face în următoarele cazuri:

a)

când s-a pus în executare o hotărâre care nu

era definitivă;

b)

când executarea este îndreptată împotriva altei persoane

decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c)

când se ivește vreo nelămurire cu privire la

hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d)

când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice

altă cauza de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt

incident ivit în cursul executării.

Din examinarea textului rezultă că motivul

invocat de condamnat, respectiv hotărârea comunicată nu poartă semnăturile

membrilor completului și nu a putut legaliza decizia la un birou notarial, nu

se regăsește printre motivele contestației la executare.

Ca atare, contestația la executare va fi

respinsă, ca nefondată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare

către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la

executare formulată de contestatorul D.T. împotriva deciziei penale nr. 5625

din 29 septembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 31383/2/2005

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 august

2008.