ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2504/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2504/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor de față,

în baza actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 iulie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București, se

cția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în dosarul nr.

18834/3/2006

s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest, printre alții,

a

inculpaților B.D., A.C., N.I. și M.M.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de

Apel București a reținut

că, verificând legalitatea

arestării preventive a inculpaților, s-a constata că,

temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, fiind

îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

, impunându-se în continuare privarea de libertate a

acestora.

Împotriva

încheierii din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat

recurs, în termen legal, inculpații B.D., A.C., N.I. și M.M., care prin

apărător desemnat din oficiu au solicitat admiterea acestuia, casarea

încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor

în stare de liberate.

Înalta

Curte, examinând motivele de recurs, cât și din oficiu cauza,

potrivit art. 385

6

pct. 3 C. proc.

pen., constată că recursurile

declarate de inculpați sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Prin

sentința penală nr. 366 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția

a II-a

penală, în dosarul nr.

18834/3/2006 au fost condamnați, printre alții, inculpații:

- B.D.

la 8 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

cu referire la art.

76 alin. (1) lit. a) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 9

decembrie 2005 la

zi;

În

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

-

A.C.:

- la 10 ani închisoare, închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii prev.

de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din

Legea

nr. 143/2000 , și art. 37 lit. b) C. pen.

- la

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen.;

- la

5 ani închisoare, închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale, în baza art.

65

C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la

zi;

În

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

-

N.I.:

- la 8 ani închisoare, închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod.

- la

5 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale, în baza art.

65 C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 9

decembrie 2005 la

zi;

Î

n

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

- M.M.

: - la 8 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3

ani, după executarea pedepsei principale, pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu

referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod.

- la

5 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale, în baza art.

65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării

preventive de la 9 decembrie 2005 la

zi;

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a

inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T și printre alții, inculpații B.D., A.C., N.I. și M.M.,

apel care formează obiectul dosarului nr. 18834/3/2006 al Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La termenul din 2 iulie 2008, fixat pentru judecarea apelurilor,

instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, verificând

legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest,

printre alții, a inculpaților B.D., A.C., N.I. și M.M.

, pronunțând încheierea atacată cu recurs în cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art. 5 paragraful 4 din C.E.D.O., orice persoană lipsită de

libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în

fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra

legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este

ilegală.

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160

b

din același cod.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C.

proc. pen., dacă instanța constată că arestarea preventivă este

nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat

sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate, menține măsura arestării preventive.

Revenind la cauză, se reține că, referitor la legalitatea măsurii

arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în

conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O, inculpații

au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorității judiciare

competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit fapte

prevăzute de legea penală.

Măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art.

149

1

C. proc. pen., cu asigurarea drepturilor și garanțiilor

procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea și

temeinicia măsurii fiind examinată de instanța de control judiciar.

Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită și, ulterior,

menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința

penală nr. 366 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, în dosarul nr. 18834/3/2006 au fost condamnați inculpații la pedepse

privative de libertate.

Hotărârea de condamnare a inculpaților pentru faptele reținute în

sarcina lor, chiar dacă nu este definitivă,

justifică, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. a)

din C.E.D.O., menținerea

măsurii arestării.

Cât privește temeinicia măsurii

arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea

acestei măsuri, instanța a reținut că se impune arestarea preventivă a

inculpaților, fiind întrunite condițiile prevăzute

în art. 143 C. proc. pen., în sensul că, există probe și indicii

că

aceștia au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, (acestea rezultând din

declarațiile martorilor audiați, procesele-verbale de percheziție domiciliară,

înregistrările audio-video, declarațiile investigatorului sub acoperire cu nume

de cod "P.V." și ale colaboratorului "V.A.", raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 217385/3, din 20 august 2005, raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 217385/2 din 20 august 2005, precum și

procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire, procesele-verbale de

recunoaștere de pe planșele fotografice, procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice), precum și cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., respectiv inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate ar

crea un sentiment de insecuritate în cadrul comunității având în vedere natura

faptelor și împrejurările comiterii lor, gradul ridicat de pericol social al

acestora.

Așadar,

constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 300

2

cu

referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. și la art. 5

paragraful 1 lit. a) și c) din C.E.D.O., Înalta Curte, va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la sumei de câte 140 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând

onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.D.

, A.C.,

N.I. și M.M. împotriva încheierii din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

dosarul nr. 18834/3/2006.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, azi 30 iulie

2008.