ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2504/2008

Asupra recursurilor de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, se cția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 18834/3/2006 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest, printre alții, a inculpaților B.D., A.C., N.I. și M.M. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că, verificând legalitatea arestării preventive a inculpaților, s-a constata că, temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. , impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora.

Împotriva încheierii din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.D., A.C., N.I. și M.M., care prin apărător desemnat din oficiu au solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de liberate. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 6 pct. 3 C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 366 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 18834/3/2006 au fost condamnați, printre alții, inculpații: - B.D.

la 8 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. , cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi; În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

- A.C.: - la 10 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 , și art. 37 lit. b) C. pen. - la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; - la 5 ani închisoare, închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. , pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi; În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. - N.I.: - la 8 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod. - la 5 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. , pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi; Î n baza art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. - M.M. : - la 8 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod. - la 5 ani închisoare, închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. , pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 9 decembrie 2005 la zi; În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T și printre alții, inculpații B.D., A.C., N.I.

și M.M., apel care formează obiectul dosarului nr. 18834/3/2006 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul din 2 iulie 2008, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest, printre alții, a inculpaților B.D., A.C., N.I. și M.M. , pronunțând încheierea atacată cu recurs în cauză. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 5 paragraful 4 din C.E.D.O., orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b din același cod. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive.

Revenind la cauză, se reține că, referitor la legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O, inculpații au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art. 149 1 C. proc. pen., cu asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea și temeinicia măsurii fiind examinată de instanța de control judiciar.

Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită și, ulterior, menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. 366 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 18834/3/2006 au fost condamnați inculpații la pedepse privative de libertate. Hotărârea de condamnare a inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., menținerea măsurii arestării. Cât privește temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanța a reținut că se impune arestarea preventivă a inculpaților, fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc.

pen., în sensul că, există probe și indicii că aceștia au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, (acestea rezultând din declarațiile martorilor audiați, procesele-verbale de percheziție domiciliară, înregistrările audio-video, declarațiile investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.V." și ale colaboratorului "V.A.", raportul de constatare tehnico-științifică nr. 217385/3, din 20 august 2005, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 217385/2 din 20 august 2005, precum și procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice), precum și cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în cadrul comunității având în vedere natura faptelor și împrejurările comiterii lor, gradul ridicat de pericol social al acestora. Așadar, constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. și la art. 5 paragraful 1 lit. a) și c) din C.E.D.O., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la sumei de câte 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.D. , A.C., N.I. și M.M. împotriva încheierii din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 18834/3/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica, azi 30 iulie 2008.