ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6681/2006

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 424 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Timiș s-a dispus condamnarea inculpatului A.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, republicată. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 euro, părții civile B.K., 1200 euro către partea civilă M.D.

și 1500 euro către partea civilă H.l., sau echivalentul în lei, la data executării față d aceste părți civile. S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul locuiește în municipiul Timișoara și se deplasa des și pentru perioade îndelungate de timp în Franța, ocupându-se cu recrutarea unor persoane pentru a le duce în Franța în vederea exploatării lor la muncă. În luna mai 2005 inculpatul Ie-a recrutat pe părțile vătămate H.l., B.K., M.D., pe care Ie-a transportat cu microbuzul său din România până în localitatea Modon din Franța. S-a mai reținut că inculpatul Ie-a remis părților vătămate suma de 500 euro pentru a o prezenta la trecerea frontierei din România spre Ungaria și Ie-a oprit acestora pașapoartele și cărțile de identitate pe perioada șederii lor în țara de destinație.

Inculpatul Ie-a promis părților vătămate că le găsește în Franța locuri de muncă legale și plătit cu salarii bune, în realitate acestea fiind exploatate. Astfel, înțelegerea pentru munca prestată (faianțare) și respectiv salariul, au fost stabilite de inculpat cu beneficiarul lucrării, iar contravaloarea acesteia a Codului de procedură penală, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, însă ședința se declară nepublică la cererea procurorului, a părților, sau din oficiu, după ce, în prealabil, declararea ședinței secrete se face în ședință publică. În același sens, art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., impune, ca o condiție distinctă a unui proces echitabil, publicitatea acestuia, ce are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei justiții secrete, care să nu fie supusă controlului public.

Din examinarea încheierilor de ședință din 10 martie 2006, 14 aprilie 2006, 15 mai 2006 și 14 iunie 2006 ale instanței de fond, rezultă că ședințele de judecată nu au fost publice. Or, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv art. 12 din Legea nr. 678/2001, nu există o dispoziție a legii care să prevadă că ședințele de judecată nu sunt publice, și nici nu rezultă din actele dosarului că, părțile, procurorul ori instanța, din oficiu, au solicitat și s-a pus în discuție, necesitatea desfășurării ședințelor de judecată în ședință nepublică. Textul de lege la care face trimitere Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, respectiv art. 24, se aplică doar în situația în care inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 din aceeași lege.

Având în vedere că desfășurarea ședinței de judecată la instanța de fond a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 290 alin. (1) C. proc. pen., dispoziții legale prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sub sancțiunea nulității absolute, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută, cu consecințe și asupra hotărârii pronunțate de instanța de apel. În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia atacată și sentința penală nr. 424 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Timiș, secția penală, și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. În baza art. 191 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Onorariile de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu, a recurentului inculpat A.M. și a părților civile M.D., H.l. și B.K. în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Suma fost încasată de inculpat, părțile vătămate neprimind nimic pentru activitatea desfășurată, în perioada 1 iunie 2005-20 iunie 2005. Deoarece părțile vătămate și-au exprimat nemulțumirea față de această situație, inculpatul Ie-a aplicat o corecție, fapt ce Ie-a determinat să se prezinte la autoritățile franceze, care în luna iulie 2005, Ie-a returnat în România. De asemenea, s-a mai reținut că, părților vătămate Ie-a fost restituite pașapoartele, de către martorul A.M., fratele inculpatului, în luna septembrie 2005, la solicitarea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.M. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 314/ A din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei, împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, fără a arăta în scris care sunt criticile aduse hotărârii recurate. În concluziile orale a invocat în principal, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., arătând că, hotărârea atacată este rezultatul unei grave erori de fapt, existând contradicție între situația de fapt reținută și probele administrate, care nu fac dovada vinovăției acestuia, solicitând, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată este prea severă. Reprezentantul parchetului a invocat din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 4 C. proc. pen., întrucât ședința de judecată s-a desfășurat în ședință nepublică, cu încălcarea dispozițiilor art. 290 C. proc. pen. Prealabil analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deși inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor art. 385 10 C. proc.

pen., referitoare la motivarea recursului, criticile invocate se încadrează în cazurile de casare care pot fi luate în considerare și analizate de instanță din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub aspectul criticilor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de inculpat este fondat, însă nu pentru criticile invocate de acesta, ci sub aspectul cazului de casare invocat, din oficiu, de procuror, care se impune a fi analizat cu prioritate, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 290 C. proc. pen., ședințele de judecată sunt publice, excepție situațiile expres prevăzute de lege, sau la alin. (2) al art. 290

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei nr. 314/ A din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 424 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Timiș, secția penală. Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Timiș. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat și a părților civile M.D., H.l. și B.K. se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2006.