ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2009

Asupra recursurilor de față, Din actele și lucrările dosarului constată: Prin sentința penală nr. 406 din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul A.O., la: - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - 6 ani închisoare, pentru participație improprie la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - 8 ni închisoare, pentru participație improprie la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) – c) C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 septembrie 2005 la 9 noiembrie 2006. În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 678/2001, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1550 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de confiscare specială. Inculpatul a fost obligat la daune morale în sumă de 1000 euro sau echivalent în lei la data plății, către partea civilă L.F.S. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul A.O. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în Republica Moldova pentru infracțiunea de trafic ilegal de persoane. S-a motivat că deși condamnat pentru genul de infracțiuni mai sus arătat inculpatul nu și-a încetat activitatea infracțională și, în perioada octombrie 2004 – iunie 2005, a desfășurat activități de recrutare, transportare, transferare și cazare a mai multor femei din care au fost identificate un număr de 7, respectiv R.C.E., L.F.S., I.F.M., B.R.P., F.I., D.B. și B.A. pe care le-a trimis în Germania în vederea practicării prostituției. Inculpatul le-a promis femeilor că urmează să lucreze la unul din localurile sale din Germania în calitate de „dame de companie sau îngrijitoare” urmând ca el să efectueze toate cheltuielile aferente întocmirii documentelor de identitate, călătorie și transport.

Sumele de bani ce urmau a fi cheltuite pentru realizarea acestor activități urmau să li se restituie femeilor din veniturile pe care le vor obține la locurile de muncă promise cu titlu de salariu. Odată trimise în Germania persoanele recrutate au fost îndreptate spre două locații administrate de I.M.K., zisă T., patroana unei case de prostituate numită „J.” și respectiv T. și S., administratorii unui club din Manheim. Instanța motivează că femeile recrutate erau obligate prin violență, amenințare, sechestrare și evidențierea datoriilor pe care le aveau, aferente transportului în străinătate și celorlalte cheltuieli, să se prostitueze, sumele de bani obținute din această activitate urmând a fi împărțite între administratorii localurilor în proporție de 50 %, inculpatul A.O.

25 %, persoanelor recrutate urmând să le rămână 25 % din veniturile procurate de ele prin prostituție, după plata datoriilor. Mai reține instanța că inculpatul a recrutat personal pe R.C.E., L.F.S. și B.A. Dintre acestea numai primele două au fost transferate efectiv în Germania pentru a practica prostituția, întrucât B.A. a refuzat propunerile inculpatului. R.C. a fost trimisă la clubul patronat de I.M.K., iar L.F.S. la clubul patronat de T. și S. din Manheim. Ambele părți vătămate au fost obligate să se prostitueze fiind amenințate și sechestrate. În mod indirect, prin intermediul numitei C.M.K. care a acționat fără vinovăție în sensul că aceasta nu a cunoscut intențiile inculpatului de a exploata sexual femeile, inculpatul a reușit să mai recruteze un număr de 4 persoane de sex feminin, respectiv I.F.M., minoră, B.R.P.

,minoră, F.I. și D.B. Dintre aceste persoane numai I.F.M. și F.I. au acceptat să plece în Germania unde au fost transferate de inculpat. Pentru a scăpa de practicarea prostituției la care era obligată I.F. a acceptat să întrețină relații sexuale cu inculpatul dar F.I. a fost obligată de acesta să practice prostituția în mai multe cluburi din Germania în orașe diferite. D.B. recrutată din inițiativa inculpatului prin intermediul numitei C.M.K. a refuzat să practice prostituția la presiunea inculpatului. Mai reține instanța că pentru serviciile sexuale inculpatul primea de la patronii cluburilor din Germania sume de bani fiind identificate în mod cert un număr de 3 transferuri prin serviciul W.U.

provenite de la I.M.K. și care însumează 1550 euro. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor dar instanța fondului a înlăturat apărările lui evocând declarațiile martorilor coroborate cu procesele verbale de interceptare ale convorbirilor telefonice efectuate în cauză La individualizarea pedepselor instanța a motivat că a luat în considerare dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul de săvârșire a infracțiunilor, persoana inculpatului care nu este la prima infracțiune de acest gen. Prin decizia penală nr. 2/ A din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței menționate, care a fost desființată numai sub aspectul încadrării juridice a faptelor și a aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, participație improprie la trafic de persoane prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și participație improprie la trafic de minori prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunile de: - trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - participație improprie la trafic de persoane prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - participație improprie la trafic de minori prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a stabilit pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost înlăturată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.O. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

pentru omisiunea aplicării măsurii de siguranță a expulzării prevăzută de art. 117 C. pen., și inculpatul A.O. care nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În ședința de dezbateri din 29 mai 2009 procurorul a retras recursul parchetului, urmând ca în cauză să se facă aplicarea art. 385 4 C. proc. pen., respectiv să se ia act de această retragere. Referitor la recursul inculpatului, acesta va fi examinat în condițiile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., urmând a se lua în considerare numai cazurile de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se analizează din oficiu. Între acestea figurează și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., invocat în concluziile orale de apărătorul inculpatului care a cerut achitarea acestuia întrucât n-ar fi vinovat de comiterea infracțiunilor. Recursul este nefondat. Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor de instanța de apel sunt legale și temeinice. În acest sens sunt declarațiile martorei C.K.M., ale martorelor I.F.M., B.R., F.I., R.C.E. care au fost analizate în hotărârea fondului și decizia apelului. În același sens este și declarația părții civile L.F.S. care a fost audiată în apel la stăruința inculpatului. Aceasta a arătat că menține declarațiile date în precedent în cursul procesului penal din care rezultă neîndoielnic că inculpatul a comis infracțiunile de trafic de persoane prevăzute Legea nr. 678/2001, astfel cum au fost reținute de instanța apelului.

Curtea observă că pedepsele au fost just individualizate și motivate de instanța apelului. Nu există niciun alt caz de casare care examinat din oficiu ar putea crea o situație mai favorabilă inculpatului. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat; în baza art. 385 4 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 19 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul A.O. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.O. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 19 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2009.