ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

Din actele și lucrările

dosarului constată:

Prin sentința penală nr. 406

din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat inculpatul

A.O.,

la:

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr.

678/2001 și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b),

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 6 ani închisoare, pentru

participație improprie la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.

31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 8 ni închisoare, pentru

participație improprie la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 31

alin. (2) C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001

și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) – c) C. pen.

S-a computat din pedeapsă

durata arestării preventive de la 26 septembrie 2005 la 9 noiembrie 2006.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 678/2001, inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 1550 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de

confiscare specială.

Inculpatul a fost obligat la

daune morale în sumă de 1000 euro sau echivalent în lei la data plății, către

partea civilă L.F.S.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că inculpatul A.O. este cunoscut cu antecedente penale,

fiind condamnat în Republica Moldova pentru infracțiunea de trafic ilegal de

persoane.

S-a motivat că deși

condamnat pentru genul de infracțiuni mai sus arătat inculpatul nu și-a încetat

activitatea infracțională și, în perioada octombrie 2004 – iunie 2005, a

desfășurat activități de recrutare, transportare, transferare și cazare a mai

multor femei din care au fost identificate un număr de 7, respectiv R.C.E.,

L.F.S., I.F.M., B.R.P., F.I., D.B. și B.A. pe care le-a trimis în Germania în

vederea practicării prostituției.

Inculpatul le-a promis femeilor

că urmează să lucreze la unul din localurile sale din Germania în calitate de

„dame de companie sau îngrijitoare” urmând ca el să efectueze toate

cheltuielile aferente întocmirii documentelor de identitate, călătorie și

transport.

Sumele de bani ce urmau a fi

cheltuite pentru realizarea acestor activități urmau să li se restituie

femeilor din veniturile pe care le vor obține la locurile de muncă promise cu

titlu de salariu. Odată trimise în Germania persoanele recrutate au fost

îndreptate spre două locații administrate de I.M.K., zisă T., patroana unei

case de prostituate numită „J.” și respectiv T. și S., administratorii unui

club din Manheim.

Instanța motivează că

femeile recrutate erau obligate prin violență, amenințare, sechestrare și

evidențierea datoriilor pe care le aveau, aferente transportului în străinătate

și celorlalte cheltuieli, să se prostitueze, sumele de bani obținute din

această activitate urmând a fi împărțite între administratorii localurilor în

proporție de 50 %, inculpatul A.O. 25 %, persoanelor recrutate urmând să le

rămână 25 % din veniturile procurate de ele prin prostituție, după plata

datoriilor.

Mai reține instanța că

inculpatul a recrutat personal pe R.C.E., L.F.S. și B.A. Dintre acestea numai

primele două au fost transferate efectiv în Germania pentru a practica

prostituția, întrucât B.A. a refuzat propunerile inculpatului.

R.C. a fost trimisă la

clubul patronat de I.M.K., iar L.F.S. la clubul patronat de T. și S. din

Manheim.

Ambele părți vătămate au

fost obligate să se prostitueze fiind amenințate și sechestrate.

În mod indirect, prin

intermediul numitei C.M.K. care a acționat fără vinovăție în sensul că aceasta

nu a cunoscut intențiile inculpatului de a exploata sexual femeile, inculpatul

a reușit să mai recruteze un număr de 4 persoane de sex feminin, respectiv

I.F.M., minoră, B.R.P. ,minoră, F.I. și D.B.

Dintre aceste persoane numai

I.F.M. și F.I. au acceptat să plece în Germania unde au fost transferate de

inculpat. Pentru a scăpa de practicarea prostituției la care era obligată I.F.

a acceptat să întrețină relații sexuale cu inculpatul dar F.I. a fost obligată

de acesta să practice prostituția în mai multe cluburi din Germania în orașe

diferite.

D.B. recrutată din

inițiativa inculpatului prin intermediul numitei C.M.K. a refuzat să practice

prostituția la presiunea inculpatului.

Mai reține instanța că

pentru serviciile sexuale inculpatul primea de la patronii cluburilor din

Germania sume de bani fiind identificate în mod cert un număr de 3 transferuri

prin serviciul W.U. provenite de la I.M.K. și care însumează 1550 euro.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptelor dar instanța fondului a înlăturat apărările lui evocând

declarațiile martorilor coroborate cu procesele verbale de interceptare ale

convorbirilor telefonice efectuate în cauză

La individualizarea

pedepselor instanța a motivat că a luat în considerare dispozițiile art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul

de săvârșire a infracțiunilor, persoana inculpatului care nu este la prima

infracțiune de acest gen.

Prin decizia penală nr. 2/ A

din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia s-a admis apelul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței menționate, care a fost

desființată numai sub aspectul încadrării juridice a faptelor și a aplicării

pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

S-a schimbat încadrarea

juridică a infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, trafic de minori prevăzută de art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, participație improprie la trafic de

persoane prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și participație improprie la trafic de

minori prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 13 C. pen., în

infracțiunile de:

- trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a

stabilit o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- trafic de minori prevăzută

de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.;

- participație improprie la

trafic de persoane prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor

art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a stabilit o

pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- participație improprie la

trafic de minori prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art.

41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a stabilit pedeapsa de 8 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost înlăturată pedeapsa

accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

S-au menținut restul

dispozițiilor hotărârii atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului A.O.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei au

declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. pentru omisiunea aplicării măsurii de siguranță a expulzării

prevăzută de art. 117 C. pen., și inculpatul A.O. care nu și-a motivat recursul

în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În ședința de dezbateri din

29 mai 2009 procurorul a retras recursul parchetului, urmând ca în cauză să se

facă aplicarea art. 385

4

C. proc. pen., respectiv să se ia act de

această retragere.

Referitor la recursul

inculpatului, acesta va fi examinat în condițiile art. 385

10

alin.

(2

1

) C. proc. pen., urmând a se lua în considerare numai cazurile de

casare care potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se analizează

din oficiu.

Între acestea figurează și

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., invocat în concluziile orale de apărătorul inculpatului care a cerut

achitarea acestuia întrucât n-ar fi vinovat de comiterea infracțiunilor.

Recursul este nefondat.

Din probele existente la

dosarul cauzei rezultă că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor

de instanța de apel sunt legale și temeinice.

În acest sens sunt

declarațiile martorei C.K.M., ale martorelor I.F.M., B.R., F.I., R.C.E. care au

fost analizate în hotărârea fondului și decizia apelului.

În același sens este și

declarația părții civile L.F.S. care a fost audiată în apel la stăruința

inculpatului. Aceasta a arătat că menține declarațiile date în precedent în

cursul procesului penal din care rezultă neîndoielnic că inculpatul a comis

infracțiunile de trafic de persoane prevăzute Legea nr. 678/2001, astfel cum au

fost reținute de instanța apelului.

Curtea observă că pedepsele

au fost just individualizate și motivate de instanța apelului. Nu există niciun

alt caz de casare care examinat din oficiu ar putea crea o situație mai

favorabilă inculpatului.

Așa fiind, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului, ca nefondat, și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat;

în baza art. 385

4

C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba împotriva deciziei penale

nr. 2/ A din 19 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze

cu minori și familie, privind pe inculpatul A.O.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.O. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 19

ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpat și suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru partea civilă, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2009.