ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2122/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2044 din 5 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. 733/2006, s-a respins excepția inadmisibilității a acțiunii principale pentru lipsa concilierii directe prealabile, invocată de pârâta SC G.I.E. SRL. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N. SA, în contradictoriu cu pârâții SC G.I.E. SRL și C.L.M. CLUJ-NAPOCA, având ca obiect constatarea nulități absolute a contractului de închiriere nr. 925/1995 încheiat între părți. S-a respins cererea reconvențională, formulată de SC G.I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâții reconvenționali SC N. SA și C.L.M.

CLUJ-NAPOCA, având ca obiec constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 739/1995, încheiat între pârâții reconvenționali, precum și a contractelor de închiriere ulteior între aceleași părți. Instanța, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, stabilind că aceasta nu este patrimonială și nu se impunea realizarea procedurii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. Pe fond, acțiunea și cererile reconvenționale au fost respinse ca nefondate, contractele încheiate având o cauză licită, nefiind afectate de nulitate, în raport de prevederile art. 948 alin. (4) C. civ. Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel, pârâta-reclamanta reconvnțională SC G.I.E. SRL CLUJ NAPOCA, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia prin prisma următoarelor critici: - Instanța nejustificat, nu a reținut că locatarul C.L.M.

CLUJ-NAPOCA, nu putea să încheie valabil același spațiu comercial la doi locatari diferiți, ca urmare a neanalizării probelor administrate. - Instanța a apreciat greșit că în speță nu poate fi forba de o cauză ilicită și imorală, privind contractele de închiriere, de vreme ce, pe de altă parte, reclamanta era în cunoștință de cauză, cu privire la organizarea licitației publice pentru închirierea spațiului pe care îl pretinde să-l aibă în folosință, licitație la care nu a participat, iar pe de altă parte, Consiliul Local, în cunoștință de cauză, a încheia cu privire la același spațiu, contracte de închiriere, atât cu reclamanta, cât și cu pârâta reclamantă reconvențională și a încasat timp de 10 ani chirie de la ambele părți, fără să asigure folosința acelui spațiu pentru aceasta din urmă.

Analizând sentința, în raport de criticile fomrulate, Curtea, prin decizia nr. 174 din 2 noiembrie 2006, a respins apelul ca nefondat. Instanța de apel, analizând devolutiv probele administrate, a apreciat că starea de fapt reținuă la fond este în concordanță cu acestea. Din spațiul locativ deținut de reclamanta intimată SC N. SA CLUJ-NAPOCA, în baza contractului de închiriere nr. 126 din 10 aprilie 1958, s-a predat în baza procesului verbal din 5 iunie 1995, o parte din acesta către C.L.M. CLUJ-NAPOCA, părțile convenind să încheie un nou contract pentru spațiul pentru care se menține calitatea de chiriași format din magazin în suprafață de 100,69 m 2 , depozit având 27,78 m 2 , hol având 13,35 m 2 și birou având 5,44 m 2 , contractul anterior urmând să înceeze cu 1 iunie 1995. Pentru a se concretiza continuarea locațiunii, asupra spațiului indicat în procesul verbal din 5 iulie 1995, rămase spre folosință reclamantei, s-a încheiat între C.L.M.

CLUJ și reclamantă, contractul de închiriere nr. 739 din 29 iunie 1995, pe un termen de 5 ani, contract prelungit ulterior, prin contractul nr. 1877 din 29 decembrie 1999, cu privire la același spațiu, termenul fiind apoi prelungit prin actul adițional din 17 martie 2005. Pentru spațiile predate de reclamanta C.L.M. CLUJ, prin hotărârea nr. 90 din 8 iunie 1995, a decis încheierea lor pe bază de licitație publică, ținută la 28 iulie 1995. Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat, închirierea acestor spații a fost adjudecată de apelantă.

Pentru identificarea corectă a spațiilor scoase la licitație s-a încheiat în raport de expertiză în raport de care instanța de apel a reținut că magazinul nealimentar și anexele sale în suprafață de 130,78+16m 2 , fac obiectul contractelor de închiriere, în baza cărora, intimata SC N. SA le-a folosit din 1968. În atare situație, instanța a concluzionat că, apelantei în raport de contractul nr. 925 încheiat la 11 iulie 1995 nu-i putea fi predat spre folosință, alte spații comerciale, decât cele disponibile și de care se face vorbire în procesul-verbal de licitație. Curtea, concluzionând, a stabilit că spațiul comercial în litigiu (magazin nealimentar în suprafață de 23,65m 2 ), nu au făcut obiectul contractului de închiriere nr. 925 din 11 iunie 1995, respingând ca nefondată critica privind reținerea greșită a stării de fapt.

Instanța de apel a respins, ca nefondată, și critica privind nulitatea absolută a contractului nr. 739 din 29 iunie 1995, și a contractelor ulterioare încheiate de reclamană și C.L.M. CLUJ – NAPOCA privind spațiul comercial în litigiu, apreciind inaplicabilitatea dispozițiilor ar. 998 C. civ., pe considerentul că în speță nu s-a demonstrat că la data încheierii contractului, apelanta a înțeles că s-a scos la licitație spațiile precizate în cererea reconvențională și care au fost deținute neîntrerupt de reclamanta intimată pe o perioadă de 27 ani. Sub aspectul invocării cerinței falsității cauzei, instanța de apel, a reținut în raport de natura contractului încheiat că, o eventuală eroare asupra scopului mediat nu poate conduce la o cauză falsă a convenției.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declara recurs, recurenta SC G.I.E. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., susținând că hoărârea recurată, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, că instanța a schimbat vădit natura ori înțelesul lămurit al actului dedus judecății și că decizia recurată este dată, cu încălcarea sau alicarea greșită a legii. În susținerea în fapt a acestor motive de nelegalitate, recurenta invocă următoarele critici: - instanța nu a analizat legalitatea contractului de închiriere nr. 739 din 29 iunie 1995 și a celorlalte contracte subsecvente acestuia, ori din probele administrate rezultă că acesta este lovit de nulitate, deoarece a fost perfectat cu nesocotirea dispozițiilor legale imperative privind atribuirea cu titlu de chirie, a spațiilor comerciale, numai pe bază de licitație.

- instanța de apel a stabilit greșit starea de fapt, privind dreptul reclamantei la spațiul în litigiu. - instanța a făcut aprecieri greșite cu privire la cauza actului juridic, omițând faptul că, încheierea contractului de închiriere între reclamantă și pârâtul C.L.M. CLUJ s-a făcut ignorându-se licitația, organizată pentru spațiul în litigiu și implicit dreptul constiuit prin contractul de închiriere nr. 925/1995. - instanța a stabilit greșit natura nulității, în situația existenței unei cauze false. Criticile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În raport de temeiul legal invocat, pentru prima critică, recurenta nu explicitează în ceea ce constă motivarea contradictorie a deciziei atacate.

Recurenta se rezumă în a susține că „motivarea deciziei recurate este pe alocuri contradictorie” menționând că deși instanța a reținut că la licitație nu a fost scos și spațiul în litigiu deținut de reclamanta intimată, pe de altă ăarte, în raport de procesul verbal de licitație din data de 28 iulie 1995, stabilește că recurenta și-a adjudecat spațiile comerciale, ceea ce confirmă faptul că inclusiv spațiul din litigiu a fost scos la licitație. Analizând motivarea realizată de instanță, prin argumente pertinente, sprijinite pe starea de fapt reținută și la care se referă detaliat, nu rezultă că în legătură cu obiectul licitației, instanța nu a clarificat pe deplin situația spațiului în litigiu.

Fructificând devolutiv un probatoriu complet în care se regăsește și un raport de expertiză, instanța de apel, a stabilit fără echivoc, că spațiul în litigiu deținut legal de insimata SC N. SA din 1968, nu a făcut obiectul licitației din 28 iunie 1995 și nu au fost cuprinse în procesul verbal încheiat. Față de critica invocată, instanța constată că hotărârea sub aspectul redactării, corespunde cerințelor impuse de prevederile art. 261 C. proc. civ., redactarea fiind clară, corespunzătoare și pertinentă. În raport de motivul de nelegalitate, invocat și de caracterul de cale extraordinară de atac, impusă recursului prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ., instanța nu are competența să reanalizeze starea de fapt așa cum solicită recurenta.

În ceea ce privește, motivul de nelegalitate invocat a fi întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmează a se reține că, în soluționarea cauzei, nu s-a pus în discuție interpretarea contractelor a căror nulitate s-a solicitat sub aspectul clauzelor contractuale, deoarece instanța nu a fost investită în acest sens, fapt pentru care acesta urmează a fi înlăturat. În raport de motivarea criticii întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va aprecia că reclamanta invocă în fapt, interpretarea și obligarea greșită a dispoziților prevăzute de art. 948 pct. 4 C. civ. În esență, recurenta a susținut prin cererea reconvențională, că asupra contractului nr. 739 din 29 iunie 1995 și a contractelor ulterioare încheiate de reclamanta SC N. SA și pârâtul C.L.M.

CLUJ – NAPOCA operează o nulitate absolută pentru cauză falsă sau pentru lipsă de cauză. Instanța de apel, răspunzând chestiunii ridicate, a statuat justificat că, reclamanta a deținut neîntrerupt spațiul în litigiu și deci nu se poate reține lipsa cauzei pe considerentul că scopul imediat specific al contractului nr. 739/1995 ar lipsi. Cât privește analiza scopului mediat ca și cerință a cauzei în convenții, Curtea a avut în vedere motivul determinant al încheierii contractului scos în evidență de probele administrate, din care a rezultat voința reclamantei intimate de a păstra în continuare dreptul de folosință asupra spațiului ce a făcut obiectul contractului. Analizând și ipoteza existenței unei cauze false, invocată de recurentă pe tot ciclu procesului, instanța apreciază că față de calitatea de terț a acesteia în raport de contractul de închiriere, s-a rezolvat corespunzător, chestiunea legată de calitatea procesuală activă.

Recurenta nejustificat, neagă caracterul de nulitate relativă a concurenței, în raport de susținerea formulată și anume aceea că aceasta s-a întemeiat pe o cauză falsă. În raport de susținerea formulată, instanța de apel, a analizat-o în raport de dispozițiile art. 966 C. civ., ce reglementează condiția existenței unei cauze reale a actului juridic. Reținând că în cauză s-a invocat o nulitate relativă a unor convenții, față de care recurenta a fost terț, aceasta nu poate solicita anularea contractului de închiriere nr. 739 din 22 iunie 1995 încheiat de intimate. Hotărârea a fost pronunțată așadar cu aplicarea corespunzătoare a normelor de drept substanțial mai sus enunțate. Așa fiind, față de cele ce preced, instanța în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.I.E. SRL CLUJ NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 174 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.