ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2122/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

2044 din 5 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. 733/2006,

s-a respins excepția inadmisibilității a acțiunii principale pentru lipsa

concilierii directe prealabile, invocată de pârâta SC G.I.E. SRL.

S-a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC N. SA, în contradictoriu cu pârâții SC G.I.E. SRL și

C.L.M. CLUJ-NAPOCA, având ca obiect constatarea nulități absolute a

contractului de închiriere nr. 925/1995 încheiat între părți.

S-a respins cererea

reconvențională, formulată de SC G.I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâții

reconvenționali SC N. SA și C.L.M. CLUJ-NAPOCA, având ca obiec constatarea

nulității absolute a contractului de închiriere nr. 739/1995, încheiat între

pârâții reconvenționali, precum și a contractelor de închiriere ulteior între

aceleași părți.

Instanța, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, stabilind că aceasta nu este patrimonială și nu se

impunea realizarea procedurii prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

Pe fond, acțiunea și

cererile reconvenționale au fost respinse ca nefondate, contractele încheiate

având o cauză licită, nefiind afectate de nulitate, în raport de prevederile art.

948 alin. (4) C. civ.

Împotriva sentinței, în termen

legal a declarat apel, pârâta-reclamanta reconvnțională SC G.I.E. SRL CLUJ

NAPOCA, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia prin prisma

următoarelor critici:

- Instanța nejustificat, nu

a reținut că locatarul C.L.M. CLUJ-NAPOCA, nu putea să încheie valabil același

spațiu comercial la doi locatari diferiți, ca urmare a neanalizării probelor

administrate.

- Instanța a apreciat greșit

că în speță nu poate fi forba de o cauză ilicită și imorală, privind

contractele de închiriere, de vreme ce, pe de altă parte, reclamanta era în

cunoștință de cauză, cu privire la organizarea licitației publice pentru

închirierea spațiului pe care îl pretinde să-l aibă în folosință, licitație la

care nu a participat, iar pe de altă parte, Consiliul Local, în cunoștință de

cauză, a încheia cu privire la același spațiu, contracte de închiriere, atât cu

reclamanta, cât și cu pârâta reclamantă reconvențională și a încasat timp de 10

ani chirie de la ambele părți, fără să asigure folosința acelui spațiu pentru

aceasta din urmă.

Analizând sentința, în

raport de criticile fomrulate, Curtea, prin decizia nr. 174 din 2 noiembrie

2006, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel, analizând

devolutiv probele administrate, a apreciat că starea de fapt reținuă la fond

este în concordanță cu acestea.

Din spațiul locativ deținut

de reclamanta intimată SC N. SA CLUJ-NAPOCA, în baza contractului de închiriere

nr. 126 din 10 aprilie 1958, s-a predat în baza procesului verbal din 5 iunie

1995, o parte din acesta către C.L.M. CLUJ-NAPOCA, părțile convenind să încheie

un nou contract pentru spațiul pentru care se menține calitatea de chiriași

format din magazin în suprafață de 100,69 m

2

, depozit având 27,78 m

2

,

hol având 13,35 m

2

și birou având 5,44 m

2

, contractul

anterior urmând să înceeze cu 1 iunie 1995.

Pentru a se concretiza

continuarea locațiunii, asupra spațiului indicat în procesul verbal din 5 iulie

1995, rămase spre folosință reclamantei, s-a încheiat între C.L.M. CLUJ și

reclamantă, contractul de închiriere nr. 739 din 29 iunie 1995, pe un termen de

5 ani, contract prelungit ulterior, prin contractul nr. 1877 din 29 decembrie

1999, cu privire la același spațiu, termenul fiind apoi prelungit prin actul

adițional din 17 martie 2005.

Pentru spațiile predate de

reclamanta C.L.M. CLUJ, prin hotărârea nr. 90 din 8 iunie 1995, a decis

încheierea lor pe bază de licitație publică, ținută la 28 iulie 1995.

Așa cum rezultă din

procesul-verbal încheiat, închirierea acestor spații a fost adjudecată de

apelantă.

Pentru identificarea corectă

a spațiilor scoase la licitație s-a încheiat în raport de expertiză în raport

de care instanța de apel a reținut că magazinul nealimentar și anexele sale în

suprafață de 130,78+16m

2

, fac obiectul contractelor de închiriere,

în baza cărora, intimata SC N. SA le-a folosit din 1968.

În atare situație, instanța

a concluzionat că, apelantei în raport de contractul nr. 925 încheiat la 11

iulie 1995 nu-i putea fi predat spre folosință, alte spații comerciale, decât

cele disponibile și de care se face vorbire în procesul-verbal de licitație.

Curtea, concluzionând, a

stabilit că spațiul comercial în litigiu (magazin nealimentar în suprafață de

23,65m

2

), nu au făcut obiectul contractului de închiriere nr. 925

din 11 iunie 1995, respingând ca nefondată critica privind reținerea greșită a

stării de fapt.

Instanța de apel a respins,

ca nefondată, și critica privind nulitatea absolută a contractului nr. 739 din

29 iunie 1995, și a contractelor ulterioare încheiate de reclamană și C.L.M. CLUJ

– NAPOCA privind spațiul comercial în litigiu, apreciind inaplicabilitatea dispozițiilor

ar. 998 C. civ., pe considerentul că în speță nu s-a demonstrat că la data

încheierii contractului, apelanta a înțeles că s-a scos la licitație spațiile

precizate în cererea reconvențională și care au fost deținute neîntrerupt de

reclamanta intimată pe o perioadă de 27 ani.

Sub aspectul invocării

cerinței falsității cauzei, instanța de apel, a reținut în raport de natura

contractului încheiat că, o eventuală eroare asupra scopului mediat nu poate

conduce la o cauză falsă a convenției.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declara recurs, recurenta SC G.I.E. SRL, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că hoărârea recurată, cuprinde motive contradictorii sau străine de

natura cauzei, că instanța a schimbat vădit natura ori înțelesul lămurit al

actului dedus judecății și că decizia recurată este dată, cu încălcarea sau

alicarea greșită a legii.

În susținerea în fapt a

acestor motive de nelegalitate, recurenta invocă următoarele critici:

- instanța nu a analizat

legalitatea contractului de închiriere nr. 739 din 29 iunie 1995 și a

celorlalte contracte subsecvente acestuia, ori din probele administrate rezultă

că acesta este lovit de nulitate, deoarece a fost perfectat cu nesocotirea dispozițiilor

legale imperative privind atribuirea cu titlu de chirie, a spațiilor

comerciale, numai pe bază de licitație.

- instanța de apel a

stabilit greșit starea de fapt, privind dreptul reclamantei la spațiul în

litigiu.

- instanța a făcut aprecieri

greșite cu privire la cauza actului juridic, omițând faptul că, încheierea

contractului de închiriere între reclamantă și pârâtul C.L.M. CLUJ s-a făcut

ignorându-se licitația, organizată pentru spațiul în litigiu și implicit

dreptul constiuit prin contractul de închiriere nr. 925/1995.

- instanța a stabilit greșit

natura nulității, în situația existenței unei cauze false.

Criticile sunt nefondate,

pentru următoarele considerente:

În raport de temeiul legal

invocat, pentru prima critică, recurenta nu explicitează în ceea ce constă

motivarea contradictorie a deciziei atacate.

Recurenta se rezumă în a

susține că „motivarea deciziei recurate este pe alocuri contradictorie”

menționând că deși instanța a reținut că la licitație nu a fost scos și spațiul

în litigiu deținut de reclamanta intimată, pe de altă ăarte, în raport de

procesul verbal de licitație din data de 28 iulie 1995, stabilește că recurenta

și-a adjudecat spațiile comerciale, ceea ce confirmă faptul că inclusiv spațiul

din litigiu a fost scos la licitație.

Analizând motivarea

realizată de instanță, prin argumente pertinente, sprijinite pe starea de fapt

reținută și la care se referă detaliat, nu rezultă că în legătură cu obiectul

licitației, instanța nu a clarificat pe deplin situația spațiului în litigiu.

Fructificând devolutiv un

probatoriu complet în care se regăsește și un raport de expertiză, instanța de

apel, a stabilit fără echivoc, că spațiul în litigiu deținut legal de insimata

SC N. SA din 1968, nu a făcut obiectul licitației din 28 iunie 1995 și nu au

fost cuprinse în procesul verbal încheiat.

Față de critica invocată,

instanța constată că hotărârea sub aspectul redactării, corespunde cerințelor impuse

de prevederile art. 261 C. proc. civ., redactarea fiind clară, corespunzătoare

și pertinentă.

În raport de motivul de

nelegalitate, invocat și de caracterul de cale extraordinară de atac, impusă

recursului prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ., instanța nu are competența

să reanalizeze starea de fapt așa cum solicită recurenta.

În ceea ce privește, motivul

de nelegalitate invocat a fi întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., urmează a se reține că, în soluționarea cauzei, nu s-a pus în discuție

interpretarea contractelor a căror nulitate s-a solicitat sub aspectul

clauzelor contractuale, deoarece instanța nu a fost investită în acest sens,

fapt pentru care acesta urmează a fi înlăturat.

În raport de motivarea

criticii întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va

aprecia că reclamanta invocă în fapt, interpretarea și obligarea greșită a

dispoziților prevăzute de art. 948 pct. 4 C. civ.

În esență, recurenta a

susținut prin cererea reconvențională, că asupra contractului nr. 739 din 29

iunie 1995 și a contractelor ulterioare încheiate de reclamanta SC N. SA și

pârâtul C.L.M. CLUJ – NAPOCA operează o nulitate absolută pentru cauză falsă

sau pentru lipsă de cauză.

Instanța de apel, răspunzând

chestiunii ridicate, a statuat justificat că, reclamanta a deținut neîntrerupt

spațiul în litigiu și deci nu se poate reține lipsa cauzei pe considerentul că

scopul imediat specific al contractului nr. 739/1995 ar lipsi.

Cât privește analiza

scopului mediat ca și cerință a cauzei în convenții, Curtea a avut în vedere

motivul determinant al încheierii contractului scos în evidență de probele

administrate, din care a rezultat voința reclamantei intimate de a păstra în

continuare dreptul de folosință asupra spațiului ce a făcut obiectul

contractului.

Analizând și ipoteza

existenței unei cauze false, invocată de recurentă pe tot ciclu procesului,

instanța apreciază că față de calitatea de terț a acesteia în raport de

contractul de închiriere, s-a rezolvat corespunzător, chestiunea legată de

calitatea procesuală activă.

Recurenta nejustificat,

neagă caracterul de nulitate relativă a concurenței, în raport de susținerea

formulată și anume aceea că aceasta s-a întemeiat pe o cauză falsă.

În raport de susținerea

formulată, instanța de apel, a analizat-o în raport de dispozițiile art. 966 C.

civ., ce reglementează condiția existenței unei cauze reale a actului juridic.

Reținând că în cauză s-a

invocat o nulitate relativă a unor convenții, față de care recurenta a fost

terț, aceasta nu poate solicita anularea contractului de închiriere nr. 739 din

22 iunie 1995 încheiat de intimate.

Hotărârea a fost pronunțată

așadar cu aplicarea corespunzătoare a normelor de drept substanțial mai sus

enunțate.

Așa fiind, față de cele ce

preced, instanța în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC G.I.E. SRL CLUJ NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 174 din 2

noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2007.