ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 680 din 22

septembrie 2006 Tribunalul Vâlcea a respins contestația formulată de

reclamantele G.M. și V.F. împotriva dispoziției nr. 1180 din 27 aprilie 2006

privind restituirea terenului în suprafață de 250 mp situat în Râmnicu Vălcea,

în sensul de a se restitui în natură și nu prin echivalent.

În motivarea sentinței s-a reținut

că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât este afectat de amenajări

de utilitate publică, în sensul că a fost amenajat ca parc în zona centrală a

municipiului Râmnicu Vâlcea.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamantele, criticând-o pentru încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea 10/2001.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 94 A din 12 martie 2007 a admis apelul, a schimbat sentința în

sensul admiterii contestației, a anulat dispoziția nr. 1180/2006 și a dispus

restituirea în natură a terenului de 143,63mp plus 94,71 mp, respectiv

suprafețele S1+S2+S3 identificate prin schița anexă la raportul de expertiză

tehnică efectuat în dosarul nr. 841/2002 al Tribunalului Vâlcea.

În considerentele deciziei s-a

reținut că terenul în litigiu a fost expropriat în scopul construirii unui

ansamblu de locuințe și inclus ulterior în domeniul public al municipiului Râmnicu

Vâlcea potrivit HCL nr. 96/1999, având destinația de spațiu verde.

Din probele administrate în cauză

s-a confirmat că scopul pentru care terenul a fost expropriat nu a fost atins,

iar apelantele nu au primit despăgubiri, fiind aplicabilă, în acest caz, regula

restituirii în natură a terenului, chiar dacă ulterior acesta a primit

destinația de teren afectat de o amenajare publică.

Existența unui spațiu verde, ca

amenajare de interes public, este în afara scopului pentru care imobilul a fost

expropriat, astfel încât, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din

Legea 10/2001.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâtul Municipiului Râmnicu Vâlcea, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- cu privire la restituirea în

natură a terenului în litigiu Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai

pronunțat, irevocabil, prin decizia nr. 5584/2005, astfel încât sunt aplicabile

dispozițiile art. 163 C. proc. civ.,

- terenul este inclus în domeniul

public și nu poate fi restituit în natură, făcând parte din amenajarea de tip

parc terasa Mircea cel Bătrân, înregistrată în inventarul domeniului public

atestat prin H.G. nr. 1362/2001, pagina 81, poziția 887.

Recursul este fondat pentru considerentele care succed.

Din dosar a rezultat că între părți s-a mai purtat un litigiu cu privire

la suprafața de 250 mp, ce a format obiectul dosarului nr. 9840/2004 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art 1201 este autoritate de lucru judecat atunci când a doua

cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași

calitate.

În cauză există identitate de părți, există și identitate de obiect, în

amândouă acțiunile cerându-se restituirea terenului în suprafață de 250 mp.

Diferit este, însă, cel de-al treilea element al puterii de lucru

judecat, anume cauza, acțiunile având temeiuri de drept diferite. Dacă în

primul litigiu reclamantele au revendicat terenul invocând dispozițiile art.

480 C. civ., în prezentul litigiu, reclamantele și-au întemeiat contestația pe

dispozițiile Legii 10/2001.

Excepția autorității lucrului judecat operează numai în cazul în care

există cumulativ tripla identitate cerută de art. 1201 C. civ., lipsa unui

element comun în cauză, temeiul juridic, face ca excepția să nu poată fi

invocată.

Analizând probele noi depuse pe parcursul soluționării recursului, respectiv

seturile de fotografii și planul urbanistic zonal aprobat prin HCL nr.

100/1994, filele 28-37 ale dosarului, Curtea constată că se impune a se stabili

exact amplasamentul terenului de 250 mp.

Această concluzie rezidă în faptul că, în motivarea recursului s-a

afirmat că terenul în litigiu este inclus în domeniul public și face parte, ca

spațiu verde, din amenajarea de tip parc terasa Mircea cel Bătrân. Conform

planului urbanistic, respectiv schița de la fila 29 a dosarului, această

amenajare ar fi situată în subzona 2, sectorul 2a.

Pe de altă parte, intimatele, în apărare, au susținut în cuprinsul

notelor scrise că terenul este amplasat tot în subzona 2, dar în sectorul 2c

(schița de la fila 29), în apropierea intersecției străzilor C. și M.B., nefiind

inclus în domeniul public, iar potrivit planului urbanistic zonal, fila 32 a

dosarului, sectorul 2c este rezervat edificării unui sediu bancar privat și a

unor parcaje subterane pentru deservirea clienților băncii.

Aceste susțineri contradictorii referitoare la amplasamentul terenului

nu pot conduce la o justă soluționare a cauzei, fiind necesar a se efectua o

expertiză de specialitate pentru a se stabili exact zona în care se află

terenul, avându-se în vedere și sectoarele delimitate prin planul urbanistic.

De asemenea, este necesar a se administra probe din care să rezulte dacă planul

urbanistic din anul 1994 a fost modificat, întrucât reprezentantul recurentului

a învederat acest aspect în fața Înaltei Curți fără a depune la dosar nici o

dovadă.

Având în vedere considerentele

expuse se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei

pentru rejudecare la aceeași instanță, urmând ca instanța de trimitere să aibă

în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 94 A din 12

martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2008.