ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2007, Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de S.M., în contradictoriu cu C.J.P.T., a anulat Hotărârea nr. 10058

din 2 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să elibereze

reclamantei o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea sentinței civile pronunțate,

Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând probele administrate, Instanța a reținut că

reclamanta s-a născut la data de 8 ianuarie 1942 în localitatea Plosca, Județul

Teleorman, unde tatăl acesteia, T.I., fusese strămutat din localitatea Uzungi

Orman, Județul Durostoru, Bulgaria, în urma Tratatului între România și

Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, așa cum rezultă din înscrisul

eliberat de A.N. A mai reținut Curtea de Apel că nu sunt relevante în

soluționarea acțiunii

precizările emise de

C.N.P.T. referitoare la persoanele care

pot avea calitatea de beneficiar

al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare.

Împotriva

sentinței civile nr. 18 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând

situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, C.J.P.T.

contestă faptul că Instanța a acordat reclamantei beneficiul O.G. nr. 105/1999,

cu

modificările și completările ulterioare,

și susține că acesta nu se încadrează

în ipoteza reglementată de art.

(1) lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940

când a

avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, astfel

că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut cu al tatălui său.

Totodată,

recurenta - pârâtă reiterează

argumentele invocate în fața Instanței de Fond în

sensul că reclamanta

nu are calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, în raport cu Precizările nr. 3233 din

12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S.

referitoare la condițiile în care copiii persoanelor strămutate beneficiază de

același regim juridic cu acestea, precum și în raport cu adresa din 12 august 2005 a M.J. privitoare la aceleași condiții.

Analizând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.T., în raport cu prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei -

pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în

localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat faptul că familia

intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație

în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că

reclamanta S.M. s-a

născut în România, în localitatea unde fusese

strămutat tatăl său și cei

5 frați ai săi.

În mod constant, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de

contencios

administrativ și fiscal, s-a pronunțat în sensul că atât obiectul cât

și

scopul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, îl constituie acordarea de drepturi

cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate

atât în mod direct cât și în mod indirect de regimurile respective, în perioada

6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, din motive etnice. Pe cale de consecință, se

reține că sunt persoane asupra cărora s-au răsfrânt nemijlocit persecuțiile din

motive etnice și copiii născuți în perioada în care familia lor a fost

strămutată, având de suferit toate consecințele nefavorabile decurgând dintr-o

asemenea situație.

A admite

teza recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu între intimata - reclamantă și familia sa, tatăl său și

frații săi, cu care s-a aflat în aceeași situație, și anume aceea de strămutat,

suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive

etnice. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr.

558 din 25 octombrie 2005, reținând că „toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a Instanței judecătorești".

În consecință, în raport cu

probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că

intimata - reclamantă fiind născută la data de 8 ianuarie 1942 în localitatea

de strămutare a familiei sale se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de

drepturile cu caracter reparatoriu pentru perioada cuprinsă între data nașterii

și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Documentele emise de M.J. și de C.N.P.A.D.A.S.

și invocate de recurenta - pârâtă în susținerea recursului reprezintă o

corespondență administrativă purtată între organe ale administrației publice în

legătură cu interpretarea dispozițiilor legii, în speță ale O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare. O astfel de interpretare

administrativă a dispozițiilor incidente cauzei nu este obligatorie pentru Instanța

de judecată, motiv pentru care, față de considerentele susmenționate, vor fi

respinse criticile din recurs întemeiate pe documentele respective.

Față de cele arătate, Curtea constată

că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.T.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței

civile nr. 18 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2007.