ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 18 mai 2006, reclamantul D.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. J.P.I., anularea Hotărârii nr. 8650 din 18 aprilie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1943-6 martie 1945. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, ale sale și ale părinților săi, precum și declarația bunicului patern, D.D., referitoare la averea imobiliară rurală lăsată în Bulgaria, la data strămutării, arătând că s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în localitatea Gârlița, județul Constanța, după ce, în anul 1940, familia sa fusese strămutată din localitatea Babuc, județul Durostor - Bulgaria, în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii, întrucât reclamantul s-a născut pe teritoriul României, nefiind, deci, supus vreunei persecuții. Prin sentința civilă nr. 1905 din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 24 septembrie 1943 - 6 martie 1945, și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 mai 2005. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P.I., reiterând motivele susținute în fața instanței de fond, și invocând adresa M.J.

nr. 12340/2005, care exclude de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data strămutării părinților lor. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Este probat, rezultând din declarația bunicului patern al reclamantei, D.D., cu privire la averea imobiliară rurală lăsată în Bulgaria, la data strămutării, că acesta împreună cu membrii familiei sale, printre care și tatăl reclamantului, D.V., a făcut obiectul schimbului de populație prevăzut de Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, fiind strămutat din localitatea Babuc, județul Durostor - Bulgaria, în România.

Este dovedit, de asemenea, cu actele de stare civilă ale reclamantului, că acesta s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în localitatea Gârlița, județul Constanța, ulterior strămutării. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege mai sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

De asemenea, conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Cum, în cauză, intimatul-reclamant a făcut dovada că familia sa a fost strămutată din Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de populație dintre aceste state, că data strămutării se încadrează în perioada prevăzută de O.G.

nr. 105/1999 și că intimatul-reclamant s-a născut în perioada refugiului părinților săi, acesta, începând cu data nașterii sale, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că petentul beneficiază de prevederile actului normativ sus menționat și obligând-o pe recurenta-pârâtă să-i acorde drepturile legale corespunzătoare. În ceea ce privește adresa M.J., invocată de recurenta-pârâtă, potrivit căreia, de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților, se reține că aceasta, reprezentând punctul de vedere al autorității emitente, nu poate avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.I., împotriva sentinței civile nr. 1905 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.