ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 18 mai 2006, reclamantul D.N. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.

J.P.I., anularea

Hotărârii nr. 8650 din 18 aprilie 2006 emisă

de pârâtă și obligarea

acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 24 septembrie 1943-6 martie 1945.

În susținerea acțiunii, reclamantul a

depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, ale

sale și ale părinților săi, precum și declarația bunicului patern, D.D.,

referitoare la averea imobiliară rurală lăsată în Bulgaria, la data

strămutării, arătând că s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în

localitatea Gârlița, județul Constanța, după ce, în anul 1940, familia sa

fusese strămutată din localitatea Babuc, județul Durostor - Bulgaria, în

România.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea

acțiunii, întrucât reclamantul s-a născut pe teritoriul României, nefiind,

deci, supus vreunei persecuții.

Prin sentința civilă nr. 1905 din 20 septembrie

2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și,

anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, pentru

perioada 24 septembrie 1943 - 6 martie 1945, și să-i acorde drepturile

corespunzătoare, începând cu data de 1 mai 2005.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și

nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P.I., reiterând motivele susținute în

fața instanței de fond, și invocând adresa M.J. nr. 12340/2005, care exclude de

la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 persoanele concepute după data strămutării părinților lor.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în

cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Este probat, rezultând din declarația

bunicului patern al reclamantei, D.D., cu privire la averea imobiliară rurală

lăsată în Bulgaria, la data strămutării, că acesta împreună cu membrii familiei

sale, printre care și tatăl reclamantului, D.V., a făcut obiectul schimbului de

populație prevăzut de Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, fiind

strămutat din localitatea Babuc, județul Durostor - Bulgaria, în România.

Este

dovedit, de asemenea, cu actele de stare civilă ale reclamantului, că

acesta s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în localitatea

Gârlița, județul Constanța, ulterior strămutării.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din

motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui

act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege mai sus

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o distincție între persoanele

care au

fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite

să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

De asemenea, conform art. 2 din Normele pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin

persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui

schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum, în cauză, intimatul-reclamant a făcut dovada că

familia sa a fost strămutată din Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de

populație dintre aceste state, că data strămutării se încadrează în perioada

prevăzută de O.G. nr. 105/1999 și că intimatul-reclamant s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, acesta, începând cu data nașterii sale, a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa, în mod corect

a procedat instanța de fond constatând că

petentul beneficiază de prevederile actului normativ sus menționat și obligând-o

pe recurenta-pârâtă să-i acorde

drepturile legale corespunzătoare.

În ceea ce privește adresa M.J.,

invocată de recurenta-pârâtă, potrivit căreia, de prevederile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei

spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după

strămutarea părinților, se reține că aceasta, reprezentând punctul de vedere al

autorității emitente, nu poate avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a

unei legi.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge

recursul declarat de pârâta C.J.P.I., împotriva sentinței civile nr. 1905 din

20 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.