ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 975/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta N.L. a chemat in judecată pârâta C.J.P.S. solicitând

anularea Hotărârii nr. 2122 din 27 iunie 2006 și obligarea pârâtei să emită o

nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999 modificată și completată și să-i acorde drepturile prevăzute de acest

act normativ.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea pentru acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 întrucât s-a dovedit cu înscrisurile

depuse la dosarul cauzei că, datorită Tratatului Bilateral încheiat la Craiova între România și Bulgaria, părinții și bunicii săi au fost strămutați în anul 1940

din județul Durostor, Bulgaria în localitatea Gârlița, jud. Constanța unde s-a

născut reclamanta, după care mama acesteia împreună cu cei trei copii minori si

bunicii au fost mutați în județul Timiș urmând ca în anul 1950 familia

reclamantei să se mute în localitatea Piatra Olt.

Prin sentința civilă nr. 146

din 29 septembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei N.L., a anulat

Hotărârea nr. 2122 din 27 iunie 2006 și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a

prevederilor O.G. nr. 105/1999 așa cum a fost modificată si completata prin

Legea Nr. 189/2000 pentru perioada 25 martie 1942 – 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că părinții si bunicii reclamantei în toamna anului 1940 au fost

nevoiți să plece de la domiciliul lor situat în județul Durostor în localitatea

Gârlița din județul Constanța, ca urmare a Tratatului încheiat de România și

Bulgaria la data de 7 septembrie 1940 și că reclamanta s-a născut la data de 25

martie 1942 în comuna Gârlița dată după care familia acesteia, din motive de

persecuție etnică, a plecat în județul Timiș, unde a rămas până în anul 1950,

ulterior, stabilindu-se definitiv în localitatea Piatra Olt.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.S. criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

În motivare, recurenta a

susținut că în condițiile în care intimata s-a născut în luna martie a anului

1942, iar schimbul de populație s-a produs în anul 1940, în mod evident nu

poate beneficia de prevederile legii ca titular, nefiind născută sau concepută

la data refugiului.

A mai susținut că nu se

poate accepta raționamentul expus în cuprinsul motivării, potrivit căruia

dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod

imperativ înlăturarea de la aceste prevederi a persoanelor născute după

strămutare sau în refugiu. Aceasta întrucât legea prevede, în mod expres, pe

acele persoane care sunt îndreptățite să beneficieze de prevederile legii, ceea

ce înseamnă că sunt excluse alte categorii de persoane.

Din analiza soluției Instanței

de Fond, a motivelor de recurs și a înscrisurilor din dosar, în raport de

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Este necontestat că

reclamanta s-a născut la data de 25 martie 1942 în localitatea Gârlița, Raionul

Băneasa, acolo unde părinții acesteia se refugiaseră din localitatea de

domiciliu, ca urmare a unui schimb de populație stabilit prin Tratatul de la Craiova încheiat între România și Bulgaria la data de 7 septembrie 1940.

Din situația de avere

imobilă rurală a locuitorului Ș.V. (tatăl reclamantei), rezultă că acesta a

deținut în Durostor, 10 ha teren în valoare de 280.000 lei și casă în valoare

de 170.000 lei.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din

interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile, prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a schimbului de populație din Bulgaria în România.

Pe cale de consecință Curtea

constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.S. împotriva sentinței civile nr. 146 din 29 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.