ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1160/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data

de 29 iunie 2006, reclamanta P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Alba, anularea Hotărârii nr. 781 din 19 iunie 2006 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i acorde drepturile prevăzute O.G. nr. 105/1999.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea

contestată, acte de stare civilă, precum și copia-extras a „Situației de avere

imobiliară rurală", lăsată de tatăl reclamantei, C.S., în Bulgaria, la

data strămutării, eliberată de Arhivele Naționale, care atestă calitatea de

strămutat a părinților săi, arătând că s-a născut la data de 13 septembrie

1942, în localitatea M. Viteazu, județul Constanța, în timpul refugiului

părinților săi.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea

acțiunii.

Prin sentința nr. 141 din 22 septembrie 2006,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea și, anulând

hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, pentru perioada 13 septembrie 1942 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Alba,

susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a

fost supus unor persecuții etnice.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă

din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 13 septembrie

1942, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului

părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod

corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al

prevederilor O.G.

nr. 105/1999 și, în consecință, să-i acorde acesteia

drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Alba împotriva sentinței nr. 141 din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba lulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2007.