ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 13 octombrie 2006, reclamanta O.L. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P.H., anularea Hotărârii nr. 1820 din 30 august

2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la

dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

hotărârea contestată, precum și copia - extras din „Tabelul cu felul produselor

ce rămân nerecoltate, ale locuitorilor evacuați din comuna Cainargeaua

Mică", întocmit de Comisia mixtă româno - bulgară pentru schimbul de

populație din anul 1940, eliberată de A.N., care atestă calitatea de strămutat

din Bulgaria a tatălui reclamantei, arătând că s-a născut la data de 19

noiembrie 1942, în localitatea Crucea, în prezent Vâlcelele, județul Ialomița,

după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a

cerut respingerea acțiunii.

Prin

sentința civilă nr. 182 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea și, anulând

hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să emită o

nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

reclamantei drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost

aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 noiembrie 1942 - 6 martie

1945.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P.H., susținând că

reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme

cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, „nu s-a aflat, ea

însăși, în nici una dintre situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000".

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele

care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice,

în

această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat și

rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 19

noiembrie 1942, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940,

familia sa fusese

strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului familiei

sale, intimata - reclamantă a împărtășit același statut, suportând consecințele

morale și

materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond

constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta

C.J.P.H. împotriva sentinței civile nr. 182 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.