ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 13 octombrie 2006, reclamanta O.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.H., anularea Hotărârii nr. 1820 din 30 august 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea contestată, precum și copia - extras din „Tabelul cu felul produselor ce rămân nerecoltate, ale locuitorilor evacuați din comuna Cainargeaua Mică", întocmit de Comisia mixtă româno - bulgară pentru schimbul de populație din anul 1940, eliberată de A.N., care atestă calitatea de strămutat din Bulgaria a tatălui reclamantei, arătând că s-a născut la data de 19 noiembrie 1942, în localitatea Crucea, în prezent Vâlcelele, județul Ialomița, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 182 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 noiembrie 1942 - 6 martie 1945. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P.H., susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, „nu s-a aflat, ea însăși, în nici una dintre situațiile prevăzute la art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000". Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 19 noiembrie 1942, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România. Fiind născută în perioada refugiului familiei sale, intimata - reclamantă a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.H. împotriva sentinței civile nr. 182 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.