ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2099/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța reclamantul M.G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T.

anularea Hotărârii nr. 5908 din 31 octombrie 2006 și, totodată, obligarea

acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 20 octombrie 1942 în

localitatea Babadag, județul Tulcea, în perioada în care familia acestuia a

fost strămutată din Bulgaria în România, respectiv din comuna Preselenți, satul

Velicova, județul Caliacra făcând obiectul schimbului de populație, ca urmare a

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Reclamantul,

în susținerea acțiunii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care

acte de stare civilă, declarație de avere, situația din Bulgaria pe numele

mamei, Hotărârea nr. 5908 din 31 octombrie 2006 precum și declarațiile

autentificate ale unor martori care atestă că familia acestuia a făcut obiectul

schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința

civilă nr. 39 din 18 ianuarie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a

dispus anularea Hotărârii nr. 5908 din 31 octombrie 2006 emisă de pârâtă și a

obligat-o să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în esență, că

reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 20

octombrie 1942 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, făcând

obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar,

încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva

hotărârii Instanței de Fond, a declarat recurs pârâta, C.J.P.T., considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit i s-a stabilit calitatea de

beneficiar a Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în

1940 când a avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 și, totodată, că nu se menționează niciunde în prevederile

Legii nr. 189/2000, că ar putea beneficia și cei născuți ulterior datei strămutării

părinților, pe considerentul că au suferit persecuții ca urmare a statutului de

strămutat pe care l-au avut părinții.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a

făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în

perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut Instanța de Fond că

acesta, începând cu data nașterii sale, respectiv 20 octombrie 1942, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că hotărârea Instanței de Fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 39 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2007.