ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1878/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Constanta la data de 15 martie 2006 reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 52425 din 16 mai 2003 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii reclamanta a arătat că este îndreptățită la recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria în anul 1940. Prin sentința civilă nr. 4507 din 15 mai 2006 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei și a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pârâta a invocat în apărare excepția tardivității formulării contestației, motivată de faptul, că hotărârea emisă nu a fost contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Prin sentința civilă nr. 843/ CA din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității introducerii contestației și a respins-o ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamantei i s-a comunicat hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii 189/2000, pe care o contestă în prezenta cauză, la data de 31 iulie 2003, conform ștampilei poștale aplicată pe plicul în care s-a expediat hotărârea, iar contestația a fost depusă la Instanță în data de 16 martie 2006, peste termenul de 30 de zile prevăzut în lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D.M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că nu a avut cunoștință de conținutul prevederilor legale referitoare la termenul în care putea introduce contestație. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000, împotriva hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, cel interesat poate face contestație la Curtea de Apel în „termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii". Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a depus printre alte înscrisuri și dovada comunicării hotărârii contestate, respectiv plicul în care a fost expediată aceasta , din care reiese că D.M. a intrat în posesia actului atacat la data de 31 iulie 2003. Pe de altă parte în cuprinsul hotărârii Comisiei s-a indicat în ultimul alineat termenul de 30 de zile în care se poate contesta hotărârea în Instanța de contencios administrativ.

Cum, reclamanta D.M. a formulat contestație la data de 16 martie 2006, necunoașterea legii neputând fi invocată în susținerea pretențiilor sale, nemo censetur ignorare legem, rezultă că acțiunea este tardiv formulată, Instanța de Fond pronunțând o soluție legală și temeinică , urmând ca recursul să fie respins, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.M., împotriva sentinței nr. 843/ CA din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2007.