ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1878/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Constanta la data

de 15

martie 2006 reclamanta D.M. a

solicitat, în contradictoriu

cu C.J.P.C.,

anularea Hotărârii

nr. 52425 din 16

mai 2003 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de

beneficiar a

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea

cererii reclamanta a arătat că este îndreptățită la

recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor

Legii nr.

189/2000 întrucât părinții săi au

făcut obiectul schimbului de

populație

dintre România și Bulgaria în anul 1940.

Prin

sentința civilă nr. 4507 din 15 mai 2006 Judecătoria

Constanța a admis excepția

necompetentei materiale a Judecătoriei

și a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea

Curții de Apel Constanța.

Pârâta a invocat în apărare excepția tardivității formulării

contestației, motivată de faptul, că

hotărârea emisă nu a fost

contestată în

termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Prin sentința

civilă nr. 843/ CA din 11 decembrie 2006,

Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția tardivității

introducerii

contestației și a respins-o ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că

reclamantei i s-a

comunicat hotărârea Comisiei pentru aplicarea

Legii 189/2000, pe care o

contestă în prezenta cauză, la data de 31

iulie 2003, conform ștampilei

poștale aplicată pe plicul în care s-a

expediat hotărârea, iar contestația a fost depusă la Instanță în data

de 16

martie 2006, peste termenul de 30 de zile prevăzut în lege.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta

D.M.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând în esență că

nu a avut cunoștință de conținutul

prevederilor

legale referitoare la termenul în care putea introduce

contestație.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000, împotriva hotărârii emise de

Comisia pentru aplicarea Legii

189/2000, cel

interesat poate face contestație la Curtea de Apel în „termen de 30 de zile de

la data comunicării hotărârii".

Analizând actele dosarului, Înalta

Curte constată că

reclamanta a depus

printre alte înscrisuri și dovada comunicării

hotărârii contestate, respectiv plicul în care a fost expediată aceasta

, din care reiese că D.M. a intrat în

posesia actului atacat la data de 31 iulie 2003.

Pe de altă parte în

cuprinsul hotărârii

Comisiei s-a indicat în ultimul alineat termenul

de 30 de zile în care se poate contesta hotărârea în Instanța de

contencios

administrativ.

Cum,

reclamanta D.M. a formulat contestație la data

de 16 martie 2006,

necunoașterea legii neputând fi invocată în

susținerea pretențiilor sale,

nemo censetur ignorare legem, rezultă

că acțiunea este tardiv formulată, Instanța de Fond

pronunțând o soluție legală și temeinică

,

urmând ca recursul să fie respins,

în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.M.,

împotriva

sentinței nr. 843/ CA din 11

decembrie 2006 a Curții de Apel

Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 martie 2007.