ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 113

din 21 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a admis în parte acțiunea

formulată de SC P. SA Bârlad în contradictoriu cu pârâta SC C.V. Bârlad,

obligând-o să plătească reclamantei suma de 117.666.205 lei ROL cu titlu de

despăgubiri și suma de 7.842.372 lei ROL cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că pârâta a ocupat și folosit fără contract

suprafața de teren de 11.445 mp, pentru care nu a plătit chiria pentru luna

august 2003.

Pentru perioada 1 aprilie

2002 – 1 septembrie 2003, reclamanta nu a făcut nici-o dovadă că pârâta a

ocupat o suprafață mai mare decât cea prevăzută în contract.

S-a apreciat că acțiunea

este întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 C. civ. și este dovedită pentru

suma de 117.666.205 lei ROL.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Netemeinicia este invocată

prin prisma reținerii greșite a stării de fapt și anume a suprafeței deținute

și folosite fără contract de pârâta-intimată și a cuantumului despăgubirilor

solicitate.

Astfel, în raport de probele

administrate, instanța de fond trebuia să rețină că suprafața totală folosită

de aceasta a fost de 14.363 mp și nu cea de 11.445 mp, pentru care pârâta

trebuia să fie obligată la despăgubiri în sumă de 2.657.991.000 lei ROL pentru

perioada 1 aprilie 2002 – 1 septembrie 2003.

Pentru a elucida starea de

fapt, în apel, la cererea reclamantei s-au efectuat două expertize tehnice, una

topografică și una contabilă.

Analizând sentința în raport

de critica formulată, Curtea, prin decizia nr. 44 din 17 aprilie 2006, a admis

apelul schimbând în parte sentința, obligând pârâta-intimată să-i plătească

reclamantei și suma de 2.540.324.795 lei ROL cât și 40.000.000 lei ROL

cheltuieli de judecată.

S-a înlăturat obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 40.000.000 lei ROL

către pârâtă.

S-a apreciat, că prima

instanță, în mod greșit a admis în parte acțiunea, doar pentru luna august 2003

și nu pentru întreaga perioadă 1 aprilie 2002 - 1 septembrie 2003 de 11.445 mp,

față de suprafața de 2.918 mp cât era înscrisă în contractul de închiriere,

ignorând probele administrate.

Administrând probe

suplimentare, instanța de apel a admis în totalitate acțiunea, constatând că

pârâta a folosit suprafața de teren precizată în acțiune, confirmată de

expertiza topografică.

Calculul despăgubirilor s-a

făcut prin expertiză contabilă, stabilindu-se că de fapt suma care ar trebui

plătită de pârâta-apelantă este de 3.124.066.231 lei ROL însă instanța a

acordat doar cât s-a cerut.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a introdus recurs pârâta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea actestor critici

de nelegalitate, recurenta a susținut:

- instanța de apel a acordat

reclamantei-intimate, mai mult de cât a solicitat prin acțiunea introductivă și

anume suma de 2.657.991.000 lei ROL acordând în plus 540.003.000 lei ROL;

- hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, deoarece deși instanța a făcut referire la

expertiza topografică ca și cum ar reține concluziile sale ca fiind concludente

și pertinente soluționării cauzei se pronunță în totală contradicție cu aceste

concluzii;

- instanța de apel a

schimbat natura actului juridic dedus judecății deoarece deși acțiunea este

întemeiată pe răspunderea contractuală aceasta și-a funadmanetat hotărârea pe

dispozițiile art. 998 C. civ.;

- hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii nefiind respectate prevederile art. 109 și art. 720

1

C. proc. civ.;

- instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unui mijloc de apărare și asupra probei cu martorii, a

înscrisurilor depuse și anume asupra expertizei topometrice.

Analizând legalitatea

deciziei, prin prisma criticilor formulate urmează a se reține că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța în caracterul

devolutiv al apelului a administrat probe noi și anume expertize tehnice în

raport de care a stabilit cuantumul despăgubirilor.

Deși din raportul de

expertiză contabilă a rezultat că suma ce trebuia achitată era de 3.214.066.231

lei ROL, a acordat cât s-a cerut prin acțiunea introductivă și deci critica

este neîntemeiată.

Din considerentele deciziei

rezultă că motivarea hotărârii corespunde prevederilor art. 261 C. proc. civ.,

instanța și-a motivat în fapt și în drept hotărârea, motivarea făcând corp

comun cu hotărârea, instanța arătând argumentat, cu trimitere la probele

administrate, că pârâta-recurentă a deținut în afara contractului o suprafață

mai mare decât cea stabilită de prima instanță, pentru care trebuie să

plătească despăgubirile stabilite prin expertiză.

În raport de motivarea

deciziei instanța de recurs a putut exercita un real control judiciar, așadar

critica este nefonată.

În cauză nu s-a pus în

discuție interpretarea contractului încheiat de părți, deoarece

pârâta-recurentă a folosit abuziv o suprafață de teren neinclusă în contract,

fapt pentru care acțiunea nu a fost întemeiată pe răspunderea contractuală ci

pe cea prevăzută de art. 998-999 C. civ., astfel că nu se poate reține nici

motivul de nelegalitate, cel prevăzut de art. 304 pct. 8 și de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Cum recurenta-pârâtă nu a

declarat apel, nu poate invoca direct în recurs, emissio medio, critica ce

vizează nerespectarea prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.

Cum aceste critici sunt

nefondate iar critica prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu mai poate

fi analizată în această cale de atac, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.V. SA Bârlad, împotriva deciziei nr. 44 din 17 aprilie 2006 a

Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 26 ianuarie 2007.