ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7569/2007

Deliberând asupra recursului de

față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 385

din 22 martie 2006,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantele A.Y. și A.G.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București, prin primarul general și, în consecință, l-a obligat pe pârât la

soluționarea notificării înregistrate sub nr. 4602 din 4 octombrie 2001,

formulată de reclamante; totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de

obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii.

În motivarea sentinței s-a

reținut că pârâta nu s-a pronunțat asupra notificării având ca obiect acordarea

de măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, în termenul de 60 de

zile prevăzut de art. 25 din Legea 10/2001, termen care a expirat în cauză.

Prin decizia civilă nr. 165A

din 15 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât

împotriva sentinței, cu următoarea motivare:

Atât în vechea reglementare,

cât și în cea actuală (art. 25 din Legea nr. 10/2001) termenul de 60 de zile

prevăzut pentru soluționarea notificării nu este unul de recomandare, ci obligă

entitatea notificată să soluționeze cererea, legea neprevăzând posibilitatea

prelungirii acestuia condiționat de depunerea unor acte.

În mod corect tribunalul a

considerat că în cauză termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23,

actualmente art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu a fost respectat în mod culpabil

de către pârât.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și reluând, de fapt, criticile formulate în apel.

Astfel, recurentul susține că

termenul de 60 de zile nu a început să curgă, deoarece reclamantele nu au făcut

dovada că au depus la dosarul administrativ toate actele doveditoare prevăzute

în mod expres de lege.

Aceasta, deoarece calculul

termenului poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării,

fie data depunerii actelor doveditoare, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001;

prevederea este reluată și după modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005, în

sensul că notificarea se soluționează după depunerea tuturor actelor

doveditoare.

Cum în speță reclamantele nu s-au

conformat, obligarea pârâtului la emiterea dispoziției motivate este prematură.

Intimatele nu au depus la dosar

întâmpinare.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Art. 23 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, devenit art. 25 alin. (1) după modificarea prin Legea nr. 247/2005,

prevede în termeni imperativi că, în termen de 60 de zile de la data

înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Cum după depunerea notificării și

înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantele nu au fost

înștiințate de pârât în legătură cu necesitatea completării dosarului, nu le

este imputabil acestora că nu s-au conformat și nici nu li se putea pretinde să

depună la dosar o declarație în sensul că nu mai au de depus alte înscrisuri

doveditoare.

De asemenea, câtă vreme reclamantele

susțin că, odată cu notificarea, au atașat și actele pe care le consideră

doveditoare, entitatea sesizată trebuie să se pronunțe asupra notificării,

neputând să amâne acest răspuns peste termenul prevăzut de lege, cu motivarea

că actele nu sunt complete sau nu îmbracă forma prevăzută de lege, ceea ce

echivalează cu un refuz nejustificat de îndeplinire a unei obligații legale.

Reclamantele sunt cele care,

solicitând soluționarea notificării pe baza actelor depuse la dosar, își asumă

riscul ca, în ipoteza în care aceste acte sunt incomplete sau neconforme cu

cerințele legii, soluția să nu le fie favorabilă.

Reținându-se că pârâtul refuză în

mod nejustificat să soluționeze notificarea, deși termenul prevăzut de lege în

acest scop a fost depășit, în mod legal a fost admisă cererea reclamantelor,

nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia atacată și va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin primar împotriva deciziei nr. 165

din 15 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de

3000 lei cheltuieli de judecată către intimate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2007.