ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iunie 2006, și precizată la data 7 iulie 2006, reclamanta SC V.C. SRL Târgu Jiu a solicitat, în contradictoriu cu M.F.P. – Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, suspendarea executării Hotărârii nr. 393.887 din 19 mai 2005, emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației pe fond împotriva actului respectiv, invocând, în drept, dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În motivare, reclamanta a arătat că este constituită, autorizată și funcționează legal, având ca obiect de activitate, printre altele, exploatarea jocurilor de noroc, pentru care a obținut un număr de 60 licențe.

M.F.P. – Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, în mod nejustificat, prin Hotărârea nr. 393.887 din 19 mai 2005, a dispus anularea celor 60 licențe, reținând că reclamanta a achitat cu întârziere o parte din obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat. Reclamanta a susținut că măsura este ilegală și nejustificată, deoarece societatea a achitat la zi atât taxele datorate conform O.G. nr. 36/2000 cât și obligațiile fiscale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului local, data achitării fiind anterioară emiterii hotărârii de anulare a licențelor. Măsura suspendării, a mai arătat reclamanta, este necesară pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, care ar consta în intrarea în faliment datorită incapacității de plată.

Totodată, s-a arătat și că, în cazul încetării activității societății, ar fi disponibilizați forțat toți salariații. Prin sentința civilă nr. 652 din 7 iulie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 393.887 din 19 mai 2006 emisă de M.F.P. – Comisia de autorizare a jocurilor de noroc până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea hotărârii. În motivarea sentinței pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Temeiul de drept al cererii formulate de reclamantă constă în prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere faptul că societatea a solicitat, pe calea unei acțiuni separate, înregistrată la aceeași instanță, anularea Hotărârii nr. 393887 din 19 mai 2006. Curtea de apel a reținut că numai în situația în care cererea de suspendare se formulează în timpul procedurii administrative, judecătorul trebuie să aprecieze cu privire la existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, iar pentru situația în care se solicită suspendarea executării actului administrativ după introducerea acțiunii în anulare, legiuitorul nu a prevăzut nici un fel de condiții. Astfel, instanța de fond a reținut că, mai înainte de a se pronunța justiția asupra legalității actului administrativ contestat, prin executarea Hotărârii nr. 393.887 din 19 mai 2006 s-ar ajunge la încetarea activității societății, astfel că reclamanta ar putea suferi o pagubă iminentă.

A mai reținut instanța că, prin încetarea activității unei firme, prejudiciul suferit este prezumat și inevitabil, situație în care sunt întrunite ambele cerințe referitoare la cazul bine justificat și prejudiciul iminent. În final, Curtea de apel a apreciat că aspectele deja reținute se coroborează și cu faptul că societatea reclamantă a achitat întregul debit reținut în sarcina înainte de emiterea hotărârii cu privire la care se solicită suspendarea executării. Împotriva sentinței civile nr. 652 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs D.G.F.P.J.D., în numele și pentru M.F.P. În motivarea cererii de recurs, recurentul – pârât a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.) întrucât în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ. În acest sens, recurentul-pârât a arătat că pretinsele prejudicii aduse reclamantei prin anularea licențelor de exploatare a jocurilor de noroc ar fi fost evitate în condițiile desfășurării activității cu respectarea prevederilor legale, propria culpă a societății neputând justifica cererea de suspendare. A mai arătat că reclamanta nu a probat pagubele iminente pe care le-ar suporta prin executarea actului, iar paguba iminentă în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă pagubele legate de încasările zilnice, chirie, taxe de licență, cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe și amortizarea.

În ceea ce privește pierderea clientelei recurentul-pârât a subliniat că însăși reclamanta a arătat că a funcționat o perioadă scurtă și nu a avut timp să își formeze o clientelă stabilă. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21 noiembrie 2006, intimata-reclamantă a invocat excepția lipsei calității procesuale a D.G.F.P.J.D., care a declarat recursul fără a fi fost parte în proces. Pe fond intimata-reclamantă a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă constând în riscul intrării societății în faliment și în incapacitate de plată, iar cazul bine justificat, în sensul legii, fiind un prejudiciu material viitor, previzibil. Prin încheierea din data de 3 decembrie 2006, Curtea a calificat excepția invocată prin întâmpinare drept excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, dând un termen pentru ca recurentul-pârât să facă această dovadă, potrivit art. 161 alin. (1) C. proc.

civ. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, recurentul-pârât a depus la dosar copia delegației din 14 iulie 2006, prin care D.G.F.P.J.D. a fost împuternicită să exercite calea de atac a recursului împotriva sentinței instanței de fond. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

În temeiul art. 15 alin. (1) din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, caz în care suspendarea actului administrativ atacat se poate dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Este adevărat că art. 15 nu reia în mod expres cele două condiții prevăzute de art. 14, dar în mod evident, tehnica legislativă utilizată impune interpretarea sistematică a celor două texte, ce reglementează două ipoteze ale aceleiași instituții juridice: suspendarea executării actului administrativ. Prin urmare, considerentul reținut de instanța de fond, în sensul că judecătorul trebuie să aprecieze asupra cazului bine justificat și asupra iminentei producerii pagube numai în situația în care cererea de suspendare se formulează în timpul procedurii administrative, este contrar legii.

Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative, emise în baza și în vederea executării legii. În cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi însă prejudecat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, Înalta Curte, constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. Nici această condiție nu este îndeplinită în speță, pentru că nu poate fi reținut un risc real de încetare a activității societății ca urmare a imposibilității exercitării activității de exploatare a jocurilor de noroc, de vreme ce obiectul său de activitate nu se rezumă la jocurile de noroc. Astfel, Curtea constată că potrivit rezoluției de înscriere de mențiuni din 20 martie 2002 a O.R.C. al județului Gorj, obiectul de activitate al SC V.C.

SRL a fost completat cu mai multe activități după cum urmează: organizarea de șantiere și pregătirea terenului; demolarea construcțiilor, terasamente și organizare de șantiere; lucrări de foraj și sondaj pentru construcții; construcții de clădiri și de genul civil; lucrări de construcții, inclusiv lucrări de artă; alte activități reecreative; jocuri de noroc. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, motivul de recurs prevăzut de art. 304 cpt. 9 C. proc. civ. fiind întemeiat. În consecință potrivit art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P.J.D., în numele și pentru M.F.P., împotriva sentinței civile nr. 652 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cerea reclamantei SC V.C. SRL Târgu Jiu, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.