ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.S. SRL București a
chemat în judecată C.C. solicitând obligarea acestuia la schimbarea deciziei de
conexare a investigației declanșate în baza Ordinului nr. 271 din 20 noiembrie 2006
cu investigația declanșată în baza Ordinului nr. 175 din 01 august 2005 și
soluționarea separată a celor două investigații.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1439 din
29 mai 2007, a admis excepția inadmisibilității invocată de C.C. și a respins
plângerea ca inadmisibilă.
În considerentele sentinței
s-a reținut că reclamanta, la 17 octombrie 2006, a formulat o plângere care a fost
înregistrată sub nr. 104 din 17 octombrie 2006, iar prin Ordinul nr. 271 din 20
noiembrie 2006 s-a dispus deschiderea unei investigații impunându-se conexarea acestei
investigații cu investigația declanșată prin Ordinul nr. 175 din 01 august 2005,
în condițiile în care comportamentul pe piață al C.N.P.R. se afla deja în
atenția C.C.
La data de 20 decembrie 2006
reclamanta s-a adresat pârâtei cu procedură prealabilă solicitând schimbarea
deciziei de conexare a celor două investigații, arătând că pentru cea de a doua
sesizare nu este nevoie de o investigație îndelungată, ci este necesară
comparația celor două contracte, iar prin nerezolvarea plângerii într-un termen
rezonabil îi sunt prejudiciate drepturile.
Se apreciază că în fața instanței
de contencios administrativ se atacă doar actul prin care se finalizează
investigația și se soluționează plângerea. Decizia este actul care produce
efecte juridice de drept administrativ iar celelalte acte de procedură au
natura juridică a unor acte premergătoare acte ce nu pot face obiectul unor
acțiuni în anulare în fața instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta SC M.S. SRL București și a solicitat casarea
sentinței, respingerea excepției inadmisibilității și trimiterea dosarului spre
rejudecare la Curtea de Apel București.
Un prim motiv de recurs
invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. pentru că prin
hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea
nulității de art. 105 alin. (2) pentru că în dispozitivul sentinței se face
referire la C.N.V.M. fără ca aceasta să fie parte în proces sau să fi
participat la judecată.
Al doilea motiv de recurs este
cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pentru că instanța de fond a
interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Se consideră că
interpretarea dată de instanța de fond este greșită pentru că decizia a creat
efecte juridice, iar Legea nr. 554/2004 se referă nu numai la actele
administrative unilaterale dar și la anumite operațiuni administrative necesare
pentru protejarea interesului legitim.
Un ultim motiv de recurs
invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că se
considera că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată
cu aplicarea greșită a legii.
Se arată că orice decizie
luată de C.C. poate fi atacată, iar decizia de conexare a acestor investigații
duce la întârzierea rezolvării ultimei plângeri, care putea fi rezolvată printr-o
simplă comparație între contractele încheiate.
Consiliul Concurenței a
formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și
menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
După examinarea motivelor de
recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge
recursul declarat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este
nefondat pentru că indicarea ca pârâtă a C.N.V.M. în locul C.C. este o simplă
eroare materială, care poate fi îndreptată în conformitate cu prevederile art. 281
C. proc. civ.
Deși este invocat art. 304 pct.
8 C. proc. civ. – nu este indicat modul în care a fost schimbată natura sau
înțelesul vădit al actului juridic dedus judecății, ci, de fapt, este criticată
soluția instanței de fond pentru greșita aplicare a legii contenciosului
administrativ.
Nici motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat pentru că instanța de fond
a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Reclamanta a invocat în
motivele de recurs dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora se
pot adresa instanței de contencios administrativ persoanele vătămate într-un
drept recunoscut de lege sau într-un interes printr-un act administrativ
unilateral.
Însă, decizia prin care a fost
conexată o plângere adresată de reclamantă cu o investigație, aflată deja în
derulare, împotriva C.N.P.R. nu reprezintă un act administrativ în sensul legii
contenciosului administrativ pentru că ea reprezintă un act de natură
organizatorică și chiar dacă a fost emisă în baza legii, ea nu dă naștere, nu
modifică sau nu stinge raporturi juridice.
Decizia emisă nu este nici o
operațiune administrativă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1)
teza finală din Legea nr. 554/2004. Aceste dispoziții s-ar aplica în cazul în
care autoritatea publică ar refuza efectuarea unei operațiuni administrative,
dar în speță prin decizia atacată au fost conexate două investigații în materie
de concurență și nu se poate pune problema unui refuz de a efectua o anumită
operațiune administrativă.
În conformitate cu prevederile
Legii Concurenței la instanța de contencios administrativ poate fi contestată
decizia finală ce se ia în urma unei investigații.
Chiar dacă recurenta susține
că nu a fost luată o decizie, deși investigația a fost declanșată, inițial în
august 2005, iar ultima plângere ar putea fi soluționată foarte simplu, Legea nr.
21/1996 nu conține un termen în care să fie soluționată o investigație în
materie de concurență, care, în general se desfășoară după o procedură
reglementată de lege, în mai multe etape care trebuie respectate.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va
fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M.S. SRL București împotriva sentinței
civile nr. 1439 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2008.