ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5865/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Primarul comunei

Broșteni, jud. Mehedinți, a emis dispoziția nr. 23 din 27 aprilie 206, prin

care a respins cererea de restituie în natură a unei mori formulată de G.E. și

G.D.D. cu motivarea că imobilul a fost demolat, a propus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru acest imobil potrivit Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 și a respins cererea acelorași solicitanți având ca obiect o presă

pentru ulei, un gater, doi vagoneți și o pivă cu motivarea că sunt bunuri

mobile care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Solicitanții au

contestat în justiție dispoziția de mai sus, solicitând anularea art. 3 din

dispoziția atacată, adică cel referitor la

bunurile

calificate ca nefacând obiectul Legii nr. 10/2001 și obligarea

Primăriei

comunei Broșteni să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate

bunurile cerute prin notificare și anume :

-

o clădire din zid, acoperită cu țiglă,

compusă din parter cu stâlpi din beton, planșeu de beton și etaj, având o

cameră din zid pentru motor și o cameră din zid pentru transmisie;

- o moară

sistematică cu valturi instalată în clădirea de mai sus, compusă din postament

pentru instalații, motor de 404 tip motorină, transmisie mecanică acționată de

motorul morii și două valțuri pentru cereale cu o capacitate de peste 10.000

kg/24 ore;

- o fabrică de

ulei instalată în același local, compusă din presă de ulei mecanică acționată

de transmisia morii, pompă, aparat de scos turte, curățători, elevator și

planșitere pentru selecționarea semințelor, prăjitoare;

- un gater mecanic vertical cu 14 pânze având ca accesorii un

circular și un vagonet.

Contestatorii au susținut că bunurile considerate mobile prin

dispoziția atacată sunt imobile prin

destinație, constituind împreună cu clădirea în care funcționau proprietatea

industrială a autorului lor G.V.T., întreaga întreprindere fiind naționalizată

fără despăgubiri prin Legea nr. 119/1948.

Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1895 din 28

noiembrie 2006

pronunțată de Tribunalul Mehedinți cu motivarea că,

potrivit adresei transmise de Prefectul județului

Mehedinți, dosarul

administrativ privind pe

contestatori a fost înaintat Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că rezolvarea litigiului

dintre

părți se va face potrivit procedurii speciale reglementată prin

Legea nr. 247/2005.

Contestatorii au

declarat apel, în cadrul căruia au susținut că

dosarul administrativ a fost restituit Primăriei comunei Broșteni, ceea

ce impune judecarea contestației.

Curtea de Apel

de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 137 din 1 martie 2007,

prin care a admis apelul declarat de contestatori, a desființat sentința primei

instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.

Instanța de apel a hotărât că în mod nelegal prima instanță nu

a intrat în cercetarea fondului, fiind astfel

incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca instanța de

trimitere să se pronunțe asupra art. 3 din dispoziția contestată în raport cu

prevederile art. 6 alin. (2) și urm. din Legea nr. 10/2001.

Contestatorii au

declarat recurs, prin care, tară a critica dispozitivul deciziei instanței de

apel, au cerut îndreptarea considerentelor aceleiași decizii, scop în care au

susținut că, prin natura lor, bunurile în litigiu au regimul juridic definit

prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar nu cel din art. 6 alin. (2)

al aceleiași legi, cum greșit a statuat instanța de apel.

Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele

ce succed.

Eroarea cuprinsă

într-unui din considerentele hotărârii recurate nu justifică admiterea unui

recurs, deoarece acesta vizează dispozitivul hotărârii atacate.

Într-o atare

situație, adică atunci când eroarea privește considerentele, așa cum este și

cazul concret al pricinii de față, recursul urmează să fie respins, făcându-se

cuvenita rectificare a considerentelor prin motivarea deciziei de respingere.

În acest cadru

procesual este de observat că în ipoteza din speță, adică atunci când prima

instanță a rezolvat greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului,

limitele instanței de apel sunt stabilite

în

mod precis prin art. 297 alin. (1) C. proc. civ. la obligația de a

desființa hotărârea atacată și de a trimite cauza

spre rejudecare primei

instanțe.

Cu alte cuvinte,

în atare situație instanța de apel nu are dreptul de a dezlega alte probleme de

drept și nici de a da îndrumări instanței de trimitere care ar viza chestiuni

de fond ale cauzei.

Ca urmare, deși

va respinge recursul, Înalta Curte va substitui motivarea din considerentele

deciziei atacate în sensul înlăturării îndrumărilor date instanței de trimitere

cu privire la însuși fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de G.T.D.D. și G.T.E. împotriva deciziei nr. 137 din 1 martie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2007.