ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5865/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5865/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primarul comunei
Broșteni, jud. Mehedinți, a emis dispoziția nr. 23 din 27 aprilie 206, prin
care a respins cererea de restituie în natură a unei mori formulată de G.E. și
G.D.D. cu motivarea că imobilul a fost demolat, a propus acordarea de măsuri
reparatorii prin echivalent pentru acest imobil potrivit Titlului VII din Legea
nr. 247/2005 și a respins cererea acelorași solicitanți având ca obiect o presă
pentru ulei, un gater, doi vagoneți și o pivă cu motivarea că sunt bunuri
mobile care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Solicitanții au
contestat în justiție dispoziția de mai sus, solicitând anularea art. 3 din
dispoziția atacată, adică cel referitor la
bunurile
calificate ca nefacând obiectul Legii nr. 10/2001 și obligarea
Primăriei
comunei Broșteni să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate
bunurile cerute prin notificare și anume :
-
o clădire din zid, acoperită cu țiglă,
compusă din parter cu stâlpi din beton, planșeu de beton și etaj, având o
cameră din zid pentru motor și o cameră din zid pentru transmisie;
- o moară
sistematică cu valturi instalată în clădirea de mai sus, compusă din postament
pentru instalații, motor de 404 tip motorină, transmisie mecanică acționată de
motorul morii și două valțuri pentru cereale cu o capacitate de peste 10.000
kg/24 ore;
- o fabrică de
ulei instalată în același local, compusă din presă de ulei mecanică acționată
de transmisia morii, pompă, aparat de scos turte, curățători, elevator și
planșitere pentru selecționarea semințelor, prăjitoare;
- un gater mecanic vertical cu 14 pânze având ca accesorii un
circular și un vagonet.
Contestatorii au susținut că bunurile considerate mobile prin
dispoziția atacată sunt imobile prin
destinație, constituind împreună cu clădirea în care funcționau proprietatea
industrială a autorului lor G.V.T., întreaga întreprindere fiind naționalizată
fără despăgubiri prin Legea nr. 119/1948.
Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1895 din 28
noiembrie 2006
pronunțată de Tribunalul Mehedinți cu motivarea că,
potrivit adresei transmise de Prefectul județului
Mehedinți, dosarul
administrativ privind pe
contestatori a fost înaintat Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că rezolvarea litigiului
dintre
părți se va face potrivit procedurii speciale reglementată prin
Legea nr. 247/2005.
Contestatorii au
declarat apel, în cadrul căruia au susținut că
dosarul administrativ a fost restituit Primăriei comunei Broșteni, ceea
ce impune judecarea contestației.
Curtea de Apel
de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 137 din 1 martie 2007,
prin care a admis apelul declarat de contestatori, a desființat sentința primei
instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Instanța de apel a hotărât că în mod nelegal prima instanță nu
a intrat în cercetarea fondului, fiind astfel
incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca instanța de
trimitere să se pronunțe asupra art. 3 din dispoziția contestată în raport cu
prevederile art. 6 alin. (2) și urm. din Legea nr. 10/2001.
Contestatorii au
declarat recurs, prin care, tară a critica dispozitivul deciziei instanței de
apel, au cerut îndreptarea considerentelor aceleiași decizii, scop în care au
susținut că, prin natura lor, bunurile în litigiu au regimul juridic definit
prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar nu cel din art. 6 alin. (2)
al aceleiași legi, cum greșit a statuat instanța de apel.
Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele
ce succed.
Eroarea cuprinsă
într-unui din considerentele hotărârii recurate nu justifică admiterea unui
recurs, deoarece acesta vizează dispozitivul hotărârii atacate.
Într-o atare
situație, adică atunci când eroarea privește considerentele, așa cum este și
cazul concret al pricinii de față, recursul urmează să fie respins, făcându-se
cuvenita rectificare a considerentelor prin motivarea deciziei de respingere.
În acest cadru
procesual este de observat că în ipoteza din speță, adică atunci când prima
instanță a rezolvat greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului,
limitele instanței de apel sunt stabilite
în
mod precis prin art. 297 alin. (1) C. proc. civ. la obligația de a
desființa hotărârea atacată și de a trimite cauza
spre rejudecare primei
instanțe.
Cu alte cuvinte,
în atare situație instanța de apel nu are dreptul de a dezlega alte probleme de
drept și nici de a da îndrumări instanței de trimitere care ar viza chestiuni
de fond ale cauzei.
Ca urmare, deși
va respinge recursul, Înalta Curte va substitui motivarea din considerentele
deciziei atacate în sensul înlăturării îndrumărilor date instanței de trimitere
cu privire la însuși fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de G.T.D.D. și G.T.E. împotriva deciziei nr. 137 din 1 martie
2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 20 septembrie 2007.