ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5865/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Primarul comunei Broșteni, jud. Mehedinți, a emis dispoziția nr. 23 din 27 aprilie 206, prin care a respins cererea de restituie în natură a unei mori formulată de G.E. și G.D.D. cu motivarea că imobilul a fost demolat, a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a respins cererea acelorași solicitanți având ca obiect o presă pentru ulei, un gater, doi vagoneți și o pivă cu motivarea că sunt bunuri mobile care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Solicitanții au contestat în justiție dispoziția de mai sus, solicitând anularea art. 3 din dispoziția atacată, adică cel referitor la bunurile calificate ca nefacând obiectul Legii nr. 10/2001 și obligarea Primăriei comunei Broșteni să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate bunurile cerute prin notificare și anume : - o clădire din zid, acoperită cu țiglă, compusă din parter cu stâlpi din beton, planșeu de beton și etaj, având o cameră din zid pentru motor și o cameră din zid pentru transmisie; - o moară sistematică cu valturi instalată în clădirea de mai sus, compusă din postament pentru instalații, motor de 404 tip motorină, transmisie mecanică acționată de motorul morii și două valțuri pentru cereale cu o capacitate de peste 10.000 kg/24 ore; - o fabrică de ulei instalată în același local, compusă din presă de ulei mecanică acționată de transmisia morii, pompă, aparat de scos turte, curățători, elevator și planșitere pentru selecționarea semințelor, prăjitoare; - un gater mecanic vertical cu 14 pânze având ca accesorii un circular și un vagonet.

Contestatorii au susținut că bunurile considerate mobile prin dispoziția atacată sunt imobile prin destinație, constituind împreună cu clădirea în care funcționau proprietatea industrială a autorului lor G.V.T., întreaga întreprindere fiind naționalizată fără despăgubiri prin Legea nr. 119/1948. Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1895 din 28 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți cu motivarea că, potrivit adresei transmise de Prefectul județului Mehedinți, dosarul administrativ privind pe contestatori a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că rezolvarea litigiului dintre părți se va face potrivit procedurii speciale reglementată prin Legea nr. 247/2005.

Contestatorii au declarat apel, în cadrul căruia au susținut că dosarul administrativ a fost restituit Primăriei comunei Broșteni, ceea ce impune judecarea contestației. Curtea de Apel de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 137 din 1 martie 2007, prin care a admis apelul declarat de contestatori, a desființat sentința primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți. Instanța de apel a hotărât că în mod nelegal prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, fiind astfel incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca instanța de trimitere să se pronunțe asupra art. 3 din dispoziția contestată în raport cu prevederile art. 6 alin. (2) și urm. din Legea nr. 10/2001.

Contestatorii au declarat recurs, prin care, tară a critica dispozitivul deciziei instanței de apel, au cerut îndreptarea considerentelor aceleiași decizii, scop în care au susținut că, prin natura lor, bunurile în litigiu au regimul juridic definit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar nu cel din art. 6 alin. (2) al aceleiași legi, cum greșit a statuat instanța de apel. Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele ce succed. Eroarea cuprinsă într-unui din considerentele hotărârii recurate nu justifică admiterea unui recurs, deoarece acesta vizează dispozitivul hotărârii atacate. Într-o atare situație, adică atunci când eroarea privește considerentele, așa cum este și cazul concret al pricinii de față, recursul urmează să fie respins, făcându-se cuvenita rectificare a considerentelor prin motivarea deciziei de respingere.

În acest cadru procesual este de observat că în ipoteza din speță, adică atunci când prima instanță a rezolvat greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, limitele instanței de apel sunt stabilite în mod precis prin art. 297 alin. (1) C. proc. civ. la obligația de a desființa hotărârea atacată și de a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Cu alte cuvinte, în atare situație instanța de apel nu are dreptul de a dezlega alte probleme de drept și nici de a da îndrumări instanței de trimitere care ar viza chestiuni de fond ale cauzei. Ca urmare, deși va respinge recursul, Înalta Curte va substitui motivarea din considerentele deciziei atacate în sensul înlăturării îndrumărilor date instanței de trimitere cu privire la însuși fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de G.T.D.D. și G.T.E. împotriva deciziei nr. 137 din 1 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.