ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3504/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3504/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată la 28 ianuarie 2002

reclamanta D.I.

a chemat în

judecată pe pârâta Primăria comunei Gheorghe Doja, j

udețul

Mureș cerând să fie obligată să-i restituie în natură imobilul,

construcție și 2160 mp, înscris în C.F. Satu Nou

nr. top 365/12 și 365/11, să îi restituie sau să îi plătească contravaloarea

bunurilor mobile (pe care le

enumera)

de care a fost deposedată odată cu imobilul (moară) și să îi

plătească suma de 5 milioane lei vechi lunar cu

titlu de chirie începând cu

data de

5 mai 2001 și până la predarea efectivă a imobilului.

În

motivarea cererii reclamanta a arătat că bunurile, care aveau

destinația de moară, atelier de scămoșat lână și de locuință, i-au fost

preluate de stat în anul 1960, fără vreo

formalitate, iar ulterior parte au fost

demolate, iar parte închiriate

altor persoane.

Reclamanta a

susținut că deși a notificat pârâtei cererea de restituire

din data de 5 martie 2001 și, deși este

îndreptățită la restituire ori măsuri

reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pârâta nu i-a comunicat poziția

sa.

Prin sentința

civilă nr. 361 din 25 aprilie 2003 Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis, în

parte, cererea și a constatat că imobilul situat în comuna Gheorghe Doja, Mureș

cu destinația de moară și teren

aferent de 2160 mp înscris

în CG 1060 Satu Nou se încadrează în

dispozițiile

art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și, în consecință, a obligat pe pârâtă să

emită o dispoziție prin care să facă o ofertă de despăgubire în

condițiile

art. 24 din lege.

Prin

aceiași sentință au fost respinse capetele de cerere, privind

restituirea în natură a imobilului,

respectiv plata despăgubirilor de 300

milioane lei și 5

milioane lei vechi lunar.

În motivarea hotărârii instanța a reținut că

reclamanta (care a

decedat, procesul fiind

continuat de moștenitori) a fost deposedată de stat

de imobilul în litigiu în mod abuziv, iar pârâta

are calitatea de entitate

deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Referitor la

imobil, prima instanță a constatat că i-au fost aduse

modificări cu influență în structura clădirii (extindere

și edificare de încăperi noi) dar și cu privire la instalațiile care deservesc

moara, astfel cum rezultă

din concluziile expertizei

efectuate în cauză.

Cum, numai referitor la clădire, modificările,

îmbunătățirile și

adăugările nou realizate

depășesc 60% din actuala valoare a construcției, aceasta fără a se fi evaluat

și investițiile la instalațiile aferente morii, prima

instanță a apreciat că reclamanta este

îndreptățită, conform art. 24 alin. (1) din

lege, să primească măsuri reparatorii, restituirea în natură nemaifiind

în

raport de dispozițiile art. 18 lit. c) din lege posibilă.

Cum

reclamanta nu a cerut expertiza utilajelor vechi și cum acestea

potrivit apărărilor pârâtei au fost

dezasamblate fiind uzate moral, prima

instanță a apreciat că nu poate primi cererea de despăgubire formulată

de

reclamantă ca, de

altminteri, și nici pe cea referitoare la plata unei chirii,

atâta timp cât între părți nu a

intervenit un contract de închiriere.

Prin decizia

civilă nr. 374/A din 26 mai 2004 Curtea de Apel Târgu Mureș

a admis apelul declarat de reclamanții

D.A., D.G.

și B.O. și a

schimbat sentința apelată în sensul că a admis, în parte,

acțiunea și a obligat pe pârâta Primăria comunei

Gheorghe Doja să predea

reclamanților

în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul clădit situat în

comuna Gheorghe Doja, județul Mureș

edificate (moară) și terenul aferent în suprafață de 2160 mp înscris în C.F.

1060 Satu Nou nr.

top 365/11 și 365/12, menținând

celelalte dispoziții.

În motivarea deciziei instanța a reținut că în

accepțiunea Legii

nr. 10/2001 (astfel cum

s-a explicitat și prin dispozițiile H.G. nr. 498/2003),

pentru ca un imobil să fie considerat nou în

raport de cel preluat de stat

trebuie

ca în raport de forma inițială să îi fi fost adăugate corpuri de clădire

care să reprezinte peste 50% din suprafața

construită inițial.

Or, cum potrivit

suplimentului la expertiza tehnică întocmit în cauză,

noile extinderi nu depășesc 50% din construcția

inițială și cum imobilul are

și

în prezent aceiași destinație moară, iar terenul este liber, instanța de

apel a constatat că acesta poate fi

retrocedat în natură reclamanților.

Totodată,

instanța de apel a reținut că nu poate primi, pentru aceleași

considerente reținute și de prima

instanță, cererea reclamanților privind plata unei despăgubiri pentru bunurile

mobile, a unor sume de bani

reprezentând

și nici cererea pârâtei privind plata contravalorii investițiilor cu

instituirea unui drept de retenție,

pretenții pe care și le poate valorifica pe

cale separată.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții invocând

incidența

art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și pârâtul Consiliul

Local ai comunei Gheorghe Doja, invocând

incidența art. 304 pct. 4, 6-9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului reclamanții au susținut că în mod nelegal

instanțele de fond au refuzat să dispună

restituirea în favoarea lor odată cu

imobilul moară și a

utilajelor aferente deși dispozițiile invocate în

justificarea soluției de retrocedare prevăd în mod expres că imobilele

se

restituie foștilor proprietari „în starea care se află în prezent și

libere de

orice sarcini" reținând, fără

vreun suport probator, că vechile utilaje ar fi fost casate ori înlocuite, caz

în care restituirea în natură nu ar fi posibilă.

Recurenții susțin că prin probele

testimoniale administrate și expertiza extrajudiciară depusă la dosar au probat

că instalațiile vechi,

bunuri imobile prin

destinația lor, există și în prezent, pârâta înlocuind doar

un valț de porumb, un valț de grâne și motorul cu

gaz metan.

Totodată, reclamanții

critică hotărârea dată în apel pentru omisiunea

acordării cheltuielilor de judecată pe care le-au

avansat.

În motivarea

recursului pârâtul susține, în principal, că în raport de

dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001

moara în litigiu, căreia i-au fost

aduse adăugiri ce

depășesc 60% din valoarea actuală, nu putea fi

retrocedată în natură reclamanților, de altminteri reclamanții

formulând o

asemenea pretenție printr-o notificare care nu a fost

transmisă prin

intermediul unui executor judecătoresc,

inițial solicitând doar acordarea de

despăgubiri bănești.

Susține recurentul că această concluzie nu este

fundamentată în

raport de probatoriul

administrat și că, în realitate, casa morarului s-a autodemolat integral ca

urmare a inundațiilor din anul 1970, iar instalațiile

aferente morii

s-au amortizat în totalitate, fiind integral înlocuite prin investițiile

statului.

Totodată,

pârâtul susține că, în opinia sa, pentru parte o din cererile

deduse judecății reclamanții datorau taxe de timbru.

Analizând criticile formulate de reclamanți,

care se circumscriu

motivelor de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

(pct. 10 fiind abrogat)

Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit

art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra

fondului procesului numai în cazurile în care împrejurările de fapt ale

pricinii fiind pe deplin stabilite casează hotărârea

pentru

aplicarea corectă a legii.

Constatarea

faptelor, așa cum rezultă ele din actele și dovezile

administrate

de părți este atributul instanțelor de fond.

Or, referitor la

instalațiile de morărit care au fost preluate odată cu

moara în litigiu din patrimoniul autoarei

reclamanților împrejurările de fapt

nu au fost pe deplin

stabilite.

Astfel, deși la

dosarul cauzei, în apel a fost depusă lista utilajelor care

erau afectate morii instanța de apel nu a

fost preocupată să verifice în ce

măsură acestea mai

există, respectiv să procedeze la expertizarea instalațiilor existente și să

stabilească în ce măsură cele existente în

prezent se identifică sau nu cu cele

preluate odată cu imobilul și dacă parte

din aceste au

fost sau nu înlocuite, casate sau distruse.

Așa fiind, pentru

acest considerent, Înalta Curte, în baza art. 314 C. proc. civ.

, va admite recursul declarat de

reclamanți, va casa decizia

recurată și va trimite cauza

spre rejudecarea acestei cereri la aceiași instanță.

În rejudecare, instanța de apel va

ordona depunerea la dosarul

cauzei a

proceselor verbale de înlocuire, casarea ori distrugerea utilajelor

ori

instalațiilor preluate de stat din patrimoniul autoarei reclamanților de

către pârâtă și va ordona efectuarea unei

expertize a acestor bunuri și,

funcție de aspecte de fapt constate, care

vor fi explicitate în cuprinsul

hotărârii

prin trimitere la probatoriile apreciate a fi relevante, va dispune în

raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu

privire la temeinicia cererii de

acordarea

de măsuri reparatorii formulată în acest sens de reclamanți.

Totodată, instanța de apel va analiza

și va răspunde și criticii formulate de reclamanți prin recurs privind cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată.

Analizând criticile formulate de către

pârât, care se circumscriu

motivului de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu

pot fi primite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 50

din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actuală) cererile

sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea

sau intabularea titlurilor de

proprietate, legate de

aplicarea prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia sunt scutite

de taxe de timbru.

Așa

fiind, cum cererile deduse judecății de reclamanți sunt legate de

aplicare Legii nr. 10/2001 și cum, parte

din capetele de cerere prezintă

caracterele unor cereri accesorii, critica formulată de pârât sub

aspectul

omisiunii

instanțelor de fond de a percepe taxe de timbru este nefondată.

Totodată, este de menționat că, în

redactarea inițială a Legii

nr. 10/2001,

prin dispozițiile art. 18 lit. c), legiuitorul stabilea că măsurile

reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în

cazul în care „imobilul a fost

transformat

astfel încât a devenit un imobil nou, în raport cu cel preluat,

dacă

părțile nu au convenit altfel".

Dispoziția

legală menționată, invocată de pârât prin recurs, a fost însă

abrogată prin dispozițiile art. I pct. 40

din Legea nr. 247/2005.

Prin actul

normativ arătat, referitor la aceste imobile a fost introdusă o

nouă dispoziție legală prin art. 18

1

,

dispoziție legală de imediată aplicare.

Potrivit

acesteia, în situația imobilelor construcții care fac obiectul

notificărilor formulate potrivit

procedurilor prevăzute la capitolul III și cărora

le-au

fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport de forma

inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată

însumează peste 100% din aria

desfășurată

inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietar li se

acordă, sau, după caz, propun măsuri reparatorii

prin echivalent.

Ca atare,

în cazul în care noile corpuri adăugate construcției vechi au

o arie desfășurată care nu însumează peste

100% din cea inițială, imobilul

se restituie în natură fostului proprietar conform art. 9 alin. (1) din

lege, adică în

starea care se

află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Așa fiind,

cum prin probatoriul administrat nu s-a probat că aria

desfășurată a noilor corpuri de clădire adăugate

celei în care funcționează

vechea

moară ar însuma mai mult de 100% din aria desfășurată inițial,

critica pârâtului fondată pe art. 18 lit.

c) (în redactarea inițială a legii) în sensul

că în raport

de valoarea adăugirilor aduse clădirii vechi ar justifica calificarea acesteia

ca imobil nou, nu poate fi primită.

Criticile

formulate de către pârât cu privire la lipsa dovezilor privind

calitatea de proprietari tabulari a reclamanților, chestiunea privind

modalitatea în care a fost dezafectată construcția denumită „casa

morarului", critica referitoare la

legalitatea transmiterii notificării prin care

s-a solicitat retrocedarea în natură a morii nu pot fi primite atâta

timp cât au fost formulate

omisso medio

de către pârât, adică atâta timp

cât acestea nu au fost deduse judecății pe calea apelului, cale de atac pe care

pârâtul nu a

înțeles să o exercite.

Așa fiind, cum

instanța de apel, prin interpretarea corectă a legii în

raport de situația de fapt a imobilului

construcție a dispus retrocedarea în natură a acestuia fostului proprietar și

cum celelalte critici au fost formulate

de pârât

omisso medio

, Înalta Curte urmează a constata că

recursul dedus

judecății de acesta se dovedește a fi

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții B.O.,

D.A.

și D.G. împotriva deciziei nr. 374/A

din 26 mai 2004 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează,

în parte, decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe

spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local al comunei

Ghorghe Doja împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.