ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7437/2007

Asupra recursului de față, constată:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

27 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a

chemat în judecată pe pârâtul M.A.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună restrângerea dreptului acesteia la libera circulație în

Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că la data de 28 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Franța, în

baza Acordului de readmisie încheiat între România și această țară, aprobat

prin H.G. nr. 278/1994.

Fiind astfel învestit, Tribunalul

Maramureș, prin sentința civilă nr. 245 din 2 martie 2007, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență, că pârâtul a părăsit teritoriul național la 8

septembrie 2006 și la 16 decembrie 2006, a fost depistat în Franța, unde deși

nu s-a probat săvârșirea unor fapte infracționale s-a luat măsura returnării

acestuia. Față de lipsa unor fapte negative și caracterul facultativ al măsurii

de restrângere, instanța de fond a apreciat că nu se impune luarea acestei

măsurii față de pârât, de restrângere a dreptului său la libera circulație.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată în totalitate de Curtea de Apel Cluj care, prin decizia civilă nr.

156 din 26 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține recurenta în esență, că

hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 din prevederile căruia rezultă că singura condiție necesară

pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera

circulație în străinătate, este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un

stat cu care România are încheiat acord de readmisie. în această situație, în

cauză se impunea restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în

statul de unde a fost returnat pârâtul, respectiv Franța.

Recursul este nefondat.

Este de observat că la data

soluționării apelului România a devenit membră a Uniunii Europene, astfel că

dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, și-au încetat aplicabilitatea.

Pentru circulația cetățenilor români

în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de Instituire a

Comunității Europene și în special, art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 și art.

52, precum și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

În temeiul dispozițiilor menționate,

Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și

individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub

rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate

în scopul aplicării acestuia.

Conform art. 27 din Directiva

2004/38/CE, statele membre ale Uniunii pot restrânge libertatea de circulație

și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică, siguranță

publică sau sănătate publică, motive ce nu pot fi invocate în scopuri

economice. De asemenea, la punctul 2 teza a II-a al aceluiași articol se

prevede că, conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare

reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al

societății.

Drept urmare, în mod just instanța

de apel a apreciat asupra conduitei pârâtului care nu se încadrează în nici una

din situațiile menționate pentru întrunirea condițiilor de restrângere a

libertăților de circulație fată de statul francez, pârâtul nesăvârșind pe

teritoriul acestui stat fapte reprobabile care să justifice măsura solicitată

de reclamantă.

De altfel, în contextul noilor

reglementări comunitare o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană la

data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 38 din Legea

nr. 248/2005 sunt aplicabile doar

pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Drept urmare, în raport de

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și

urmează a fi respins în consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 156/A

din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007.