ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4568/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 23 august 2004 reclamantul M.A.N. a contestat dispoziția nr. 2534 din 19 iulie 2004 emisă de primarul municipiului Sebeș solicitând restituirea în natură a întregului imobil revendicat (masă, casă, curte și grădină) înscris în C.F. 5832 Sebeș top 7365/2 în suprafață de 3733 mp. S-a mai solicitat anularea încheierii nr. 540/2003 prin care SC A. SRL și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului de 1267 mp (moară și curte). În subsidiar reclamantul a solicitat să se deducă din acest teren revendicat, suprafața de 600 mp teren pe care este amplasată proprietatea societății, dacă se va reține că privatizarea morii a avut loc în condițiile legii.

Reclamantul și-a precizat ulterior acțiunea, chemând-o în judecată și pe pârâta SC A. SA pentru terenul înscris în C.F. nr. 5832 nr.top. 7365/2. Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 1315 din 15 decembrie 2004 a respins acțiunea împotriva primarului municipiului Sebeș. A fost admisă acțiunea împotriva pârâtei SC A. SA și a fost obligată această pârâtă, să emită o decizie de restituire a imobilului înscris în C.F. nr. 24494 Sebeș top. 7365/2/2 moară și curte de 1267 mp iar în caz de refuz s-a dispus ca hotărârea instanței să țină loc de act valabil de restituire a imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin aceeași sentință pârâta a fost evacuată din imobil. Imobilul a reținut că reclamantul este succesorul tatălui său, M.I., proprietar tabular al imobilului înscris în C.F.

5832 Sebeș nr.top. 7365/2 moară și grădină, imobil naționalizat de Statul Român în baza Legii nr. 119/1948. Bunul naționalizat a fost parcelat în parcelă grădină de 2466 mp (nr. 7365/2/1) și respectiv parcela moară și curte de 1267 mp (nr. 7365/2/2). Primarul municipiului Sebeș prin dispoziția nr. 2534 din 19 iulie 2004 a restituit reclamantului în natură parcela nr. 7365/2/1 (grădină) și a transmis notificarea la SC A. SA pentru restul de imobil (parcela moară și curte). S-a mai reținut că primăria, prin dispoziție de restituirea parțială a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, iar imobilul se încadrează în dispozițiile aceluiași act normativ fiind deci posibilă restituirea în natură.

S-a constatat că în mod legal primarul a dispus numai cu privire la bunurile rămase în proprietatea statului, el neputând dispune de bunurile intrate în patrimoniul altor persoane (o societate comercială cum este cazul în speță). Persoana juridică care a primit notificarea la 7 august 2002 avea obligația prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 de a emite un răspuns la notificare, în termen de 60 de zile prin emiterea unei decizii. Instanța a mai reținut că pârâta SC A. SA a devenit proprietară asupra imobilului prin acte succesive Legii nr. 119/1948, Decretului nr. 53/1977 pentru I.M.P.A., Legii nr. 15/1990, prin care s-a transformat din I.M.P.A. în SC A. SA și a devenit proprietară asupra patrimoniului preluat de la I.M.P.A., în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 și a obținut ulterior un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra construcției și terenului.

S-a reținut că în prezent Moara nr. 2 Sebeș (imobilul revendicat) a fost trecută în conservare iar curtea și un șopron din metal au fost închiriate, situație în raport de care, instanța a apreciat că imobilul se încadrează în dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001 putând fi restituite în natură. Instanța a înlăturat ca nefondată excepția de autoritate de lucru judecat invocată de pârâtă față de împrejurarea că părțile s-au mai judecat pentru evacuarea din acest imobil, acțiunea intentată de reclamant fiind respinsă. S-a reținut în acest sens că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, pentru că nu se realizează tripla identitate impusă de art. 1 C. civ. și art. 166 C. proc.

civ. Prin Decizia nr. 1225/A/1996 s-a reținut că la acel moment pârâta deținea legal imobilul în litigiu. Situația imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință urma să se reglementeze ulterior, fapt împlinit prin apariția Legii nr. 10/2001. Instanța a constatat că restituirea în natură a imobilului impune ca efect și evacuarea pârâtei în favoarea reclamantului redevenit proprietar al imobilului naționalizat. Instanța a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că ar fi înstrăinat imobilul cu nr.top. 7365/2/2 (conform răspunsului la interogatoriu la întrebarea nr. 3) față de faptul că nu s-a făcut această dovadă, neputându-se indica cumpărătorul și din C.F. rezultând că singurul proprietar este această pârâtă.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 4/A din 5 ianuarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SA Alba Iulia. În motivarea acestei decizii s-a reținut că instanța de fond în mod corect și legal a pronunțat soluția de obligare a pârâtei SC A. SA să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului. Instanța a înlăturat criticile formulate de această pârâtă întrucât: - pârâta are calitate procesuală pasivă, fiind chemată în judecată prin acțiunea introductivă de instanță pentru anularea încheierii nr. 540/2003 de înscriere a dreptului de proprietate al acestei pârâte în C.F.

pentru 1267mp; - pârâta nu a făcut dovada că a făcut reclamantului o comunicare legală a deciziei nr. 6 din 27 septembrie 2007 prin care a respins notificarea acestuia ca greșit interpretată; din borderoul prezentat se deduce că s-a comunicat reclamantului un înscris la Constanța (la adresa indicată în dosar de acesta), dar nu se poate deduce din borderoul prezentat ce act i s-a comunicat și această comunicare nu face dovada că i s-ar fi transmis la Sebeș răspunsul la notificare. Cât privește fondul problemei s-a apreciat că restituirea în natură este corectă față de dovezile administrate în sensul că imobilul nu este folosit de pârâtă, iar A.V.A.S. (despre care s-a susținut că ar trebui să plătească despăgubiri) nu a fost chemată în judecată.

Instanța a mai reținut că înstrăinarea imobilului s-a făcut și, în mod egal, și intabularea dreptului de proprietate al terțului SC G. SRL a fost făcută prin încheierea nr. 2612/2004, deci după notarea procesului intentat de reclamant pârâtei SC A.B. SA (prin încheierea nr. 2515/2004). Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta SC A. SA Alba invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. iar în fapt, în esență, următoarele: - instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a solicitat prin dispunerea intabulării dreptului de proprietate în favoarea reclamantului deși acesta nu a cerut înscrierea în cartea funciară a dreptului său.

- instanța de apel nu a verificat sentința prin prisma tuturor motivelor de apel, recte punctul 3 din apel prin care s-a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 29) instanța refuzând să ia în considerare că pârâta este o societate cu capital în întregime privatizat prin cumpărarea întregului pachet de acțiuni de la Fondul Proprietății de Stat, și, ca atare, și condiția impusă de Legea nr. 10/2001, este alta decât aceea a restituirii în natură; Împrejurarea că A.V.A.S. nu a fost chemată în judecată nu îi înlătură competențele prevăzute de lege. - hotărârea este incomplet motivată art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Nu s-a motivat nici în fapt nici în drept înlăturarea motivului 3 de apel, justificarea restituirii în natură (în fond și în apel) fiind una singură: imobilul nu mai este folosit, motiv neprevăzut de lege.

Mai mult decât atât pârâta a arătat că a arătat argumentele care au condus la soluția închirierii imobilului și apoi la vânzarea lui ulterioară prin actul autentificat la nr. 3148 din 30 septembrie 2004 (nevoi economice), această din urmă situație fiind reținută și de instanța de apel. Recurenta a mai arătat că prin înstrăinarea în mod valabil a imobilului nu mai este în posibilitatea de a-l restitui în natură. Recurenta a mai oferit explicații cu privire la cele două notificări primite prin executorul judecătoresc de la reclamant și rezolvarea dată fiecăreia în parte.

Recursul este întemeiat și se va admite pentru considerentele ce urmează: Printre motivele de apel pârâta recurentă a invocat nesocotirea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că s-a ignorat calitatea de proprietar a pârâtei împrejurare față de care cererea de restituire a reclamantului se impunea să aibă o altă rezolvare, cea prevăzută de textul invocat. Se constată din examinarea considerentelor deciziei atacate că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la această critică. Instanța a dat preferință unei situații de fapt, imobilul nu mai este folosit, fără să arate motivele pentru care situația de drept invocată în apărare, deținerea proprietății asupra bunului prin efectul succesiv al mai multor acte normative, a fost înlăturată.

Având în vedere că titlul de proprietate al pârâtei nu a fost contestat de reclamant, se impunea ca instanța să analizeze dacă obținerea proprietății de către pârâtă s-a făcut cu respectarea drepturilor legale. Reclamantul chiar prin acțiunea introductivă a invitat instanța să facă această analiză, de vreme ce în subsidiarul menționat a cerut expres ca „în cazul în care se va considera că privatizarea morii a avut loc în condițiuni legale, să rămână în proprietatea societății numai suprafața de 600 mp teren pe care este amplasată construcția morii cu dependințele acesteia, iar diferența de 667 mp pe care se află casa de locuit cu dependințele să i se atribuie”, ocazie cu care instanței i s-a cerut să procedeze la o reparcelare în raport de „necesitățile de activitate” ale pârâtei.

Instanța de apel nu a răspuns la critica mai sus enunțată și nici nu a arătat motivele pentru care nu a primit susținerea pârâtei că în cauză sunt aplicabile dispozițiile în raport de situația de fapt art. 27 alin. (1) (devenit art. 29 al Legii nr. 10/2001 urmare modificărilor aduse acestei legi prin Legea nr. 247/2007). Văzând că în cauză sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ. în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa decizia, cauza urmând a fi trimisă instanței de apel pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 4 din 5 ianuarie 2006. Instanța de trimitere va analiza critica formulată la pct. 3 al apelului aflat la pag.

5 din dosarul nr. 4889/2004 al Curții de Apel Alba Iulia și își va motiva soluția adoptată în raport de obligațiile ce le instituie în acest sens art. 298 și art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cu ocazia rejudecării apelului instanța va analiza și celelalte critici formulate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Alba împotriva deciziei nr. 4 din 5 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.