ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 565/P/2007 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de subcomisarul V.F., pentru infracțiunile prevăzută de art.

246 și 289 C. pen.

Împotriva rezoluției

procurorului a formulat plângere petentul C.E.E., plângere respinsă în baza art.

278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 133/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Conform art. 278

1

C. proc. pen., petentul C.E.E. a formulat plângere împotriva rezoluției de

neurmărire penală la Curtea de Apel Brașov.

Prin sentința penală nr. 41

din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Brașov a admis plângerea formulată de

petiționarul C.E.E. și în baza art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., a trimis cauza la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de

subcomisarul V.F. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 și 289 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de apel a reținut că, la 13 decembrie 2007, petentul C.E.E. a sesizat Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu plângere penală împotriva subcomisarului V.F.,

șef al Biroului de circulație din cadrul Poliției municipiului Săcele, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.

Petentul a motivat că, la 22

iunie 2007, în timp ce conducea autovehiculul în municipiul Săcele a fost

implicat într-un accident de circulație, produs de S.G., care conducea autoturismul

Ford Transit.

În urma coliziunii au fost

avariate ambele autovehicule.

La locul accidentului au sosit

polițiști, iar subcomisarul V.F. a efectuat cercetarea locului faptei.

Petentul impută

subcomisarului că a reținut altă stare de fapt, potrivit căreia autoturismul

petentului era perpendicular pe axul drumului, deși era aproape paralel cu

acesta; nu a înscris în procesul-verbal și nu a măsurat urmele lăsate de

autovehiculul petentului după impact, favorizându-l pe celălalt conducător

auto.

Rezoluția atacată a reținut,

în fapt, că autoturismul petentului a revenit pe sensul său de deplasare după

impact, fiind împins de autoturismul cu care a intrat în coliziune ale cărui

urme de frânare sunt vizibile până la axul drumului, în continuare

observându-se urme de târâre.

Procurorul a apreciat că

modul în care s-a desfășurat cercetarea la fața locului în prezența a doi

asistenți a fost conform normelor în materie, iar cele consemnate în procesul

verbal întocmit de intimat corespund realității, neputându-se reține săvârșirea

unei infracțiuni.

Instanța fondului a criticat

declarațiile luate de procuror, în sensul că nu cuprind referiri esențiale cu

privire la modul de producere a accidentului, că V.F. și R.G. nu au fost

întrebați despre atitudinea radical diferită a celor doi conducători auto

referitoare la modul de producere a accidentului; că declarația luată agentului

de poliție este lacunară și nu cuprinde referiri la condițiile concrete în care

au fost găsite autovehiculele.

Au fost considerate incomplete

și depozițiile martorilor asistenți K.E. și B.I.

Împotriva sentinței

menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

intimatul V.F., care au cerut casarea hotărârii recurate și respingerea, ca

nefondată, a plângerii petentului.

În motivarea recursurilor se

apreciază că probatoriul administrat este suficient pentru a se stabili că V.F.

nu a comis vreo infracțiune.

Susține recursul procurorului

că, potrivit actelor premergătoare efectuate în cauză, locul impactului se află

la intersecția B-dul G. Moroianu cu str. Oituz din municipiul Săcele; că în

momentul în care s-a executat virajul spre stânga, petentul C.E.E. nu s-a

asigurat și nu a acordat prioritate, astfel încât conducătorul S.G., cu toate

că a frânat brusc, nu a mai putut evita coliziunea care a avut loc pe sensul

său de mers.

Recursul parchetului face

apoi și alte considerente cu privire la situația locului accidentului și a modului

în care acesta a fost stabilit.

În esență, consideră că sub-comisarul

de poliție intimat a stabilit corect mecanismul de producere a accidentului.

În același sens a dezvoltat

motivele de recurs și subcomisarul V.F. care se cantonează în modul de stabilire

a producerii accidentului.

Recursurile petentului și

parchetului sunt fondate, pentru următoarele motive.

Înalta Curte observă că în

adoptarea rezoluției de neurmărire penală față de subcomisarul de poliție, nu

este de esență faptul de a fi stabilit corect mecanismul de producere a

accidentului.

De esență este faptul că

dacă sub-comisarul V.F. a fost de bună-credință când a întocmit procesul verbal

de cercetare a locului faptului sau de rea-credință, încercând în mod vădit

să-l avantajeze pe unul din participanții la trafic, sau încercând să falsifice

realitatea, ca urmare a unei fapte de corupție.

Ori, din examinarea actelor

din prezenta cauză, nu rezultă elemente care să facă plauzibilă existența

presupunerii rezonabile că subcomisarul de poliție a comis vreo infracțiune de

corupție sau a stabilit cu rea-credință, cu intenția de a defavoriza pe petent,

reținând o altă situație de fapt decât cea reală.

Dacă petentul în cauză

consideră că în mod greșit s-a stabilit culpa lui în producerea accidentului,

are posibilitatea să conteste procesul-verbal și să probeze în justiție că este

greșit întocmit.

Acest lucru nu este

admisibil în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite recursurile declarate de

procuror și făptuitor, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge, ca

nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 565/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de făptuitorul V.F. împotriva

sentinței penale nr. 41/ P din 18 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința atacată și

rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea petiționarului C.E.E. împotriva

rezoluției nr. 565/P/2007 din 31 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov, pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2008.