ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 565/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul V.F., pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 și 289 C. pen. Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petentul C.E.E., plângere respinsă în baza art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 133/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Conform art. 278 1 C. proc. pen., petentul C.E.E. a formulat plângere împotriva rezoluției de neurmărire penală la Curtea de Apel Brașov. Prin sentința penală nr. 41 din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Brașov a admis plângerea formulată de petiționarul C.E.E.

și în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a trimis cauza la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de subcomisarul V.F. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 și 289 C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, la 13 decembrie 2007, petentul C.E.E. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu plângere penală împotriva subcomisarului V.F., șef al Biroului de circulație din cadrul Poliției municipiului Săcele, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. Petentul a motivat că, la 22 iunie 2007, în timp ce conducea autovehiculul în municipiul Săcele a fost implicat într-un accident de circulație, produs de S.G., care conducea autoturismul Ford Transit.

În urma coliziunii au fost avariate ambele autovehicule. La locul accidentului au sosit polițiști, iar subcomisarul V.F. a efectuat cercetarea locului faptei. Petentul impută subcomisarului că a reținut altă stare de fapt, potrivit căreia autoturismul petentului era perpendicular pe axul drumului, deși era aproape paralel cu acesta; nu a înscris în procesul-verbal și nu a măsurat urmele lăsate de autovehiculul petentului după impact, favorizându-l pe celălalt conducător auto. Rezoluția atacată a reținut, în fapt, că autoturismul petentului a revenit pe sensul său de deplasare după impact, fiind împins de autoturismul cu care a intrat în coliziune ale cărui urme de frânare sunt vizibile până la axul drumului, în continuare observându-se urme de târâre.

Procurorul a apreciat că modul în care s-a desfășurat cercetarea la fața locului în prezența a doi asistenți a fost conform normelor în materie, iar cele consemnate în procesul verbal întocmit de intimat corespund realității, neputându-se reține săvârșirea unei infracțiuni. Instanța fondului a criticat declarațiile luate de procuror, în sensul că nu cuprind referiri esențiale cu privire la modul de producere a accidentului, că V.F. și R.G. nu au fost întrebați despre atitudinea radical diferită a celor doi conducători auto referitoare la modul de producere a accidentului; că declarația luată agentului de poliție este lacunară și nu cuprinde referiri la condițiile concrete în care au fost găsite autovehiculele.

Au fost considerate incomplete și depozițiile martorilor asistenți K.E. și B.I. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și intimatul V.F., care au cerut casarea hotărârii recurate și respingerea, ca nefondată, a plângerii petentului. În motivarea recursurilor se apreciază că probatoriul administrat este suficient pentru a se stabili că V.F. nu a comis vreo infracțiune. Susține recursul procurorului că, potrivit actelor premergătoare efectuate în cauză, locul impactului se află la intersecția B-dul G. Moroianu cu str. Oituz din municipiul Săcele; că în momentul în care s-a executat virajul spre stânga, petentul C.E.E. nu s-a asigurat și nu a acordat prioritate, astfel încât conducătorul S.G., cu toate că a frânat brusc, nu a mai putut evita coliziunea care a avut loc pe sensul său de mers.

Recursul parchetului face apoi și alte considerente cu privire la situația locului accidentului și a modului în care acesta a fost stabilit. În esență, consideră că sub-comisarul de poliție intimat a stabilit corect mecanismul de producere a accidentului. În același sens a dezvoltat motivele de recurs și subcomisarul V.F. care se cantonează în modul de stabilire a producerii accidentului. Recursurile petentului și parchetului sunt fondate, pentru următoarele motive. Înalta Curte observă că în adoptarea rezoluției de neurmărire penală față de subcomisarul de poliție, nu este de esență faptul de a fi stabilit corect mecanismul de producere a accidentului. De esență este faptul că dacă sub-comisarul V.F.

a fost de bună-credință când a întocmit procesul verbal de cercetare a locului faptului sau de rea-credință, încercând în mod vădit să-l avantajeze pe unul din participanții la trafic, sau încercând să falsifice realitatea, ca urmare a unei fapte de corupție. Ori, din examinarea actelor din prezenta cauză, nu rezultă elemente care să facă plauzibilă existența presupunerii rezonabile că subcomisarul de poliție a comis vreo infracțiune de corupție sau a stabilit cu rea-credință, cu intenția de a defavoriza pe petent, reținând o altă situație de fapt decât cea reală. Dacă petentul în cauză consideră că în mod greșit s-a stabilit culpa lui în producerea accidentului, are posibilitatea să conteste procesul-verbal și să probeze în justiție că este greșit întocmit.

Acest lucru nu este admisibil în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite recursurile declarate de procuror și făptuitor, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 565/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de făptuitorul V.F. împotriva sentinței penale nr. 41/ P din 18 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința atacată și rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea petiționarului C.E.E. împotriva rezoluției nr. 565/P/2007 din 31 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o menține. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.