ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 479 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul B.D., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 8 ianuarie 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat să achite părții civile minore L.

L.E. suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În esență, s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 7 ianuarie 2008, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată în curtea școlii și, prin amenințare cu moartea, a constrâns-o să-l urmeze pe terenul se sport, unde a forțat-o să întrețină două acte sexuale orale.

Curtea de Apel lași, secția minori și familia, prin decizia penală nr. 31 din 4 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Prin aceeași decizie, a fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 22 octombrie 2008 la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor sale personale.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au

reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată sub aspectul cuantumului acesteia.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat fapta de viol în formă calificată (prin acostarea părții vătămate minore, care se afla la școală și prin amenințarea acesteia cu moartea, a obligat-o la întreținerea a două acte sexuale orale), precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (oligofren de gradul

I,

cu un intelect liminar), rezultă că instanțele au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului B.D.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.D. împotriva deciziei penale nr. 31 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția minori și familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat,

durata reținerii și a arestării preventive de la 8 ianuarie 2008 la 12 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.