ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S.M.

anularea Hotărârii nr. 176 din 15 iunie 2006 emisă de aceasta și totodată

obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamanta, a arătat că în urma Dictatului de la Viena din august 1940, familia sa împreună cu alte familii din satul Dacia - Satu Mare au

fost obligate de Ungaria să-și părăsească satul natal și să se refugieze în

satul Cetățele, județul Maramureș, plecând din sat în luna septembrie 1940 și

întorcându-se în octombrie 1945.

Reclamanta, în susținerea

acțiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale unor martori din care rezultă că

familia acesteia în perioada septembrie 1940 – octombrie 1945 a fost strămutată din localitatea de domiciliu – satul Dacia - Satu Mare și a stat în refugiu în

localitatea Cetățele, județul Maramureș.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 85/

CA din 28 aprilie 2006 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii

nr. 176 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 în sensul acordării

drepturilor prevăzute de această lege.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin

probele administrate că împreună cu familia a fost strămutată din motive

etnice, mai ales că cei doi martori care au dat declarații în fața notarului

s-au aflat în aceeași situație cu familia reclamantei, fiind și ei beneficiari

al Legii nr. 189/2000 pentru aceeași perioadă (septembrie 1940 – octombrie

1945).

Împotriva acestei hotărârii

a declarat recurs pârâta, C.J.P.S.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie invocând autoritatea de lucru judecat, deoarece pe rolul Curții de

Apel Oradea a existat un dosar cu același obiect (dosar nr. 4621/CA/2005) iar

în recurs a avut nr. 3921/2005 și a fost soluționat tot de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată

are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași

părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Rezultă din prevederile

legale citite, că elementele care caracterizează instituția autorității de

lucru judecat sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Pentru a ne afla în prezența

primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie

identic cu cel din prima acțiune, pentru aceasta fiind suficient ca din

cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiție, în

situația în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră

îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul

unei judecăți, altminteri putându-se ajunge la situația în care partea

interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal,

cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecințelor autorității de

lucru judecat.

Cauza reprezintă situația de

fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci

când, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost

invocate aceleași motive de fapt și de drept.

De asemenea, este

îndeplinită condiția privind identitatea de părți, care se apreciază din

punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părților,

chiar dacă poziția procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în

cadrul celei de-a doua acțiuni și chiar și atunci când reclamanta, care a

pierdut procesul, introduce, în cadrul celei de-a doua acțiuni, alături de

pârâtul din prima acțiune, un al doilea pârât.

Or, din analiza celor două

acțiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de

obiect, și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având ca finalitate

anularea Hotărârii nr. 176 din 15 iunie 2006.

În ceea ce privește cel

de-al treilea element al autorității de lucru judecat, care se referă la

identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că și

acesta este întrunit, atât prima acțiune, cât și cea de-a doua acțiune fiind

justificate prin aceeași motivare în fapt și în drept.

Astfel fiind, Curtea

constată că există autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de

reclamantă având același obiect și aceeași cauză și fiind între aceleași părți

ca și cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul dosarului nr.

4621/CA/2005, soluționat de Curtea de Apel Oradea în primă instanță iar

recursul soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal a format obiectul dosarului nr. 3921/2005.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, sentința atacată se va casa iar acțiunea reclamantei va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P.S.M., împotriva sentinței civile nr. 85/ CA din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

respinge acțiunea, existând autoritate de lucru judecat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.