ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul G.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 261 din 28 aprilie 2006 emisă de pârâta C.J.P.S.M. și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în calitate de soț supraviețuitor al soției sale G.A. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa G.A. s-a născut la 17 august 1932 în satul Amati, județul Satu – Mare și împreună cu părinții au fost evacuați din domiciliu și persecutați din motive etnice. Prin sentința civilă nr. 210/ CA din 29 noiembrie 2006 Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul G.C., cu motivarea că nu au fost prezentate suficiente dovezi în susținerea cererii.

Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs G.C., care a motivat că refugiul soției sale și a familiei sale a avut loc din motive etnice, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar. Recursul este nefondat. Analizând declarațiile martorilor se reține că soția recurentului, G.A., născută Bărbulescu, la 17 august 1932 în satul Amati, împreună cu familia tata, mama, frate, surori s-au mutat în anul 1937 din satul Amati în localitatea Satu - Mare, deoarece tatăl lucra la C.F.R. Satu Mare, dar în perioada septembrie 1940 - 1947, toți s-au întors din Satu Mare în satul Amati.

Martorii, vecinii de peste drum precizează că, au ajutat familia să se mute atât în 1937 cât și în 1940. Aceștia relatează că: - familia a cumpărat o casă de locuit în Satu Mare (casa cumpărată cu acte în regulă, conform afirmațiilor reclamantului G.C., neaprobate însă); - fostul proprietar al casei, maghiar, după vânzarea casei a plecat în Ungaria, însă s-a întors în luna septembrie 1940 în localitatea Satu Mare, și a evacuat familia Bărbulescu, din casa pe care a cumpărat-o de la acesta familia soției reclamantului, refuzând să restituie banii încasați în urma tranzacției. Reclamantul arată că, fratele soției, B.G. a avut câștig de cauză după mai multe procese; totodată face trimitere și la situația surorilor soției: N.F.

din Brăila și A.A. din Satu Mare. Se mai reține în speță că pentru eliminarea neajunsurilor legale de existența domiciliului, a casei din Satu Mare în proprietatea familiei B. se impunea completarea probațiunii cu prezentarea cel puțin a extrasului C.F. privind casa, sens în care, se impunea completarea acțiunii reclamantului și a declarațiilor martorilor cu dovada existentei casei în proprietatea familiei B. Ori reclamantul, în ciuda afirmației: cumpărarea casei s-a realizat cu acte în regulă, arată că, nu găsește C.F. pentru casa. De asemenea, nu este indicată locația casei, nici măcar adresa din Satu Mare. Din analiza documentelor ce formează prezentul dosar, nu rezultă că evacuarea s-a realizat pe motive etnice.

Așadar, în mod corect a reținut Curtea de Apel Oradea că acțiunea reclamantului G.C. este netemeinică, apreciind absolut necesară completarea probatoriului astfel încât să se facă înainte de toate, dovada existenței casei în proprietatea familiei B., și nu în ultimul rând să se facă dovada persecuției etnice; și toate acestea indiferent de soluțiile date în alte cazuri. În ciuda precizărilor ulterioare pe care le regăsim în Nota de relații, anexată recursului, nu pot fi reținute împrejurările invocate de către recurent atâta vreme cât nu sunt probate, acesta ar trebui să facă demersurile necesare în vederea identificării fostei case indicată în Nota de relații, atâta vreme cât cunoaște anumite stări de fapt și drept privind regimul juridic al imobilului existența unui contract de vânzare cumpărare din 1938 și includerea imobilului în planul de demolări în vederea construirii Stației C.F.R.

Satu Mare Ferăstrău, actuala Satu Mare Sud. În consecință, sentința Instanței de Fond este legală și temeinică, situație în raport de care recursul este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței civile nr. 210 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.