ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1386/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1305/59 din 03 august 2007, reclamantul Ș.M. a chemat în judecată M.I.R.A.,

solicitând obligarea acestuia la plata unor despăgubiri materiale în sumă de

500.000 lei RON, reprezentând contravaloarea spațiului în care își desfășoară

activitatea societatea comercială SC L. SRL, al cărui administrator este.

În motivarea

cererii a arătat că aproximativ 8 polițiști din cadrul I.J.P. Caraș - Severin au

participat, alături de un executor judecătoresc, la evacuarea societății

menționate, fără să existe un titlu executoriu pentru evacuare.

Din oficiu,

instanța de fond a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de

contencios administrativ, pârâtul punând concluzii de admitere a acesteia.

Prin sentința

civilă nr. 258 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulate de Ș.M. în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin, secția civilă.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în speță reclamantul nu atacă un

act administrativ sau un refuz nejustificat al autorității publice în

soluționarea unei cereri și nu a formulat, conform art. 16 din Legea nr. 554/2004

acțiune și împotriva persoanelor fizice considerate vinovate, astfel încât

acțiunea promovată este de drept comun, competența revenind tribunalului, ca

instanță civilă, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Împotriva

acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul Ș.M. criticând-o

pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, pct. 8 și pct. 9 C.

proc. civ.

Prin motivele

de recurs succint prezentate, recurentul susține că în mod greșit Curtea de

Apel Timișoara și-a declinat competența de soluționare a cauzei, având în

vedere că a formulat o acțiune în contencios administrativ, și nu una civilă. S-a

mai arătat că, de fapt, a fost atacat un răspuns emis de M.I.R.A., de care

reclamantul este nemulțumit, astfel încât competența nu poate reveni decât

instanței de contencios administrativ, în speță Curtea de Apel Timișoara, nu și

instanței civile.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte

examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale

incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., dar și prin prisma

criticilor recurentului, reține că nu este incident în cauză nici unul din

motivele legale prevăzute de art. 304 C. proc. civ. care să impună modificarea

sau casarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 1

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ.

Obiectul

acțiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei. Se poate cere

și numai repararea pagubei, atunci când actul administrativ atacat a fost în

prealabil anulat.

Nici una dintre

premisele legale ale textului de lege sus arătat nu este îndeplinită în cauză,

raportat la obiectul cererii de chemare în judecată a reclamantului - recurent.

După cum

rezultă din petitele de acțiune ca și din cuprinsul cererii de chemare în

judecată, nu există în speță un act administrativ emis de autoritatea pârâtă, a

cărui anulare să fi fost solicitată, după cum nu se poate susține nici

existența unui refuz de soluționare a unei cereri.

Simpla

corespondență, de răspuns, emisă de intimata - pârâtă la memoriul adresat de

către recurentul - reclamant, în legătură cu circumstanțele în care a fost

efectuată o procedură de executare silită de către executorul judecătoresc, dar

la care au participat și lucrători de poliție, nu reprezintă în sensul art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, un act

unilateral cu caracter individual, emis în vederea executării legii, cu

consecința nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice.

Așa fiind,

cererea de față prin conținutul său, nu atrage competența specială a instanței

de contencios administrativ, solicitarea de obligare a pârâtei intimate la

plata de despăgubiri materiale, urmând a fi soluționată de instanța civilă, de

drept comun, determinată potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ.,

în condițiile în care, după cum corect a reținut și instanța de fond, nici

prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în speță.

Față de cele

arătate, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de

față, cu consecința soluționării acțiunii formulate de reclamantul - recurent

de instanța civilă competentă, respectiv de secția civilă a Tribunalului Caraș

Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.M., împotriva sentinței civile nr. 258 din 17 octombrie 2007 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2008.