ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2008

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 336 din 19 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâților SC R.C.I. SRL. Alexandria, Primăria Comunei Stejaru, Consiliul Local al Comunei Stejaru, Prefectura Județului Teleorman și Consiliul Județean Teleorman, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 6 septembrie 2000 între pârâtele Primăria comunei Stejaru și SC R.C.I. SRL. Alexandria. A respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanta S.E. împotriva dispoziției nr. 3 din 15 ianuarie 2003. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta S.E.

a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1831/A din 16 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1915 din 24 octombrie 2000, Consiliul Local al Comunei Stejaru a vândut pârâtei SC R.C.I. SRL. Alexandria, dreptul de proprietate asupra unei clădiri în suprafață de 159 mp și terenul aferent acesteia în suprafață de 7952 mp, imobile situate în intravilanul comunei Stejaru, sat Gresia, județul Teleorman, având vecinătățile: N – uliță carosabilă, S- teren primărie pe distanța de 189,80 mp, E – teren primărie pe distanța de 40 mp și V- drum județean Roșiorii de Vede – Stejaru pe distanța de 40 mp, cu prețul de 63.250.000 lei, achitat la data încheierii contractului.

Vânzarea-cumpărarea imobilelor revendicate a avut loc la data de 6 septembrie 2000, înainte de apariția Legii nr. 10/2001. Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. Analizând speța dedusă judecății, prin prisma acestor dispoziții, instanța de apel, a reținut că vânzarea-cumpărarea contestată de apelanta-reclamantă a fost realizată cu respectarea Legii nr. 69/1991 a administrației publice locale astfel cum era în vigoare la acea dată.

Prin hotărârea nr. 7 din 15 august 2000 Consiliul Local al Comunei Stejaru a aprobat vânzarea prin licitație publică a cădirii și terenului aferent, aflat în discuție, iar prin dispoziția nr. 8 din 15 august 2000 a dispus constituirea comisiei locale pentru organizarea și ținerea licitației publice pentru vânzarea clădirii și a terenului, licitație organizată în conformitate cu prevederile legale în materie. A fost înlăturată susținerea apelantei-reclamante cum că actul juridic supus discuției este lovit de nulitate, deoarece cu prilejul încheierii acestuia au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 18/1991 câtă vreme acest contract a fost încheiat în temeiul Legii nr. 69/1991 și nu în baza Legii nr. 18/1991.

A mai reținut instanța de apel, că potrivit dispoziției nr. 3 din 15 ianuarie 2003, reclamanta a beneficiat de măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.E., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență următoarele: Instanța de apel a apreciat în mod greșit că a fost respectată Legea nr. 69/1991 la momentul înstrăinării terenului, întrucât conform art. 74 din această lege se prevede că „bunurile ce fac parte din domeniul public sunt indivizibile, imprescriptibile și insesizabile. Domeniul privat este supus dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Donațiile și legatele de bunuri cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, județean cu votul a două treimi din numărul membrilor acestuia”. În continuare, recurenta a arătat că potrivit art. 76 din aceeași lege, vânzarea, concesionarea, închirierea și locația de gestiune se face prin licitație publică, organizată în condițiile legii. Coroborând alin. (2) al art. 76 cu art. 76 din Legea nr. 69/1991, rezultă că, după ce s-a adoptat o hotărâre a consiliului local de vânzare a unui teren ce intră în domeniul privat al statului, după ce s-a organizat licitația publică și s-a acceptat expertiza pentru evaluarea acestui teren, înstrăinarea trebuia făcută cu respectarea normelor de drept comun, adică a Legii nr. 18/1991.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că a beneficiat de măsuri reparatorii, întrucât a solicitat restituirea în natură a imobilului potrivit Legii nr. 10/2001, acțiunea sa vizând contestarea dispoziției nr. 3 din 15 ianuarie 2003 și anularea actului de înstrăinare a imobilului. Față de cele expuse reclamanta-recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Având în vedere că la data de 13 mai 2005 recurenta-reclamantă S.E. a decedat, în cauză au fost introduși moștenitorii acesteia, respectiv S.C.D., S.C., S.D.P.M., S.M.D., S.S.I., S.C., V.S., Z.M. și I.F. Recursul este nefondat.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, bunurile în litigiu care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1915 din 24 octombrie 2000, contestat de recurenți, au fost înstrăinate intimatei SC R.C.I. SRL. Alexandria înainte de apariția Legii nr. 10/2001. Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. Din probele existente la dosar rezultă că licitația a fost anunțată la 25 august 2000 în ziarul „Teleormanul”, recurenții nu au contestat-o, nu au participat la licitație și nici nu au contestat în justiție procesul-verbal de licitație.

Pe de altă parte, S.E. a notificat Primăria Comunei Stejaru pentru restituirea în natură a imobilelor în litigiu la data de 17 octombrie 2001, când bunurile erau deja înstrăinate. Prin dispoziția nr. 3 din 15 ianuarie 2003 emisă de Primăria Comunei Stejaru s-a constatat că S.E. are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din conac, pătul, magazie și terenul aferent în suprafață de 15.000 mp. În contextul celor prezentate, rezultă fără putință de tăgadă, că atât vânzătoarea Primăria Comunei Stejaru cât și cumpărătoarea SC R.C.I. SRL. Alexandria, au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Așa fiind în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.C.D., S.C., S.D.P.M., S.M.D., S.S.I., S.C., V.S., Z.M. și I.F. împotriva deciziei nr. 1831/A din 16 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.