ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 336 din 19 mai
2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, a fost respinsă ca
nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâților SC R.C.I.
SRL. Alexandria, Primăria Comunei Stejaru, Consiliul Local al Comunei Stejaru,
Prefectura Județului Teleorman și Consiliul Județean Teleorman, pentru anularea
contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 6 septembrie 2000 între pârâtele
Primăria comunei Stejaru și SC R.C.I. SRL. Alexandria.
A respins ca nefondată plângerea
formulată de reclamanta S.E. împotriva dispoziției nr. 3 din 15 ianuarie 2003.
Apelul declarat împotriva acestei
sentințe de reclamanta S.E. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1831/A
din 16 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a reținut următoarele:
Prin contractul de
vânzare-cumpărare nr. 1915 din 24 octombrie 2000, Consiliul Local al Comunei
Stejaru a vândut pârâtei SC R.C.I. SRL. Alexandria, dreptul de proprietate
asupra unei clădiri în suprafață de 159 mp și terenul aferent acesteia în
suprafață de 7952 mp, imobile situate în intravilanul comunei Stejaru, sat
Gresia, județul Teleorman, având vecinătățile: N – uliță carosabilă, S- teren
primărie pe distanța de 189,80 mp, E – teren primărie pe distanța de 40 mp și
V- drum județean Roșiorii de Vede – Stejaru pe distanța de 40 mp, cu prețul de
63.250.000 lei, achitat la data încheierii contractului.
Vânzarea-cumpărarea imobilelor revendicate
a avut loc la data de 6 septembrie 2000, înainte de apariția Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidența
prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea
legilor în vigoare la data înstrăinării.
Analizând speța dedusă judecății,
prin prisma acestor dispoziții, instanța de apel, a reținut că
vânzarea-cumpărarea contestată de apelanta-reclamantă a fost realizată cu
respectarea Legii nr. 69/1991 a administrației publice locale astfel cum era în
vigoare la acea dată.
Prin hotărârea nr. 7 din 15 august
2000 Consiliul Local al Comunei Stejaru a aprobat vânzarea prin licitație
publică a cădirii și terenului aferent, aflat în discuție, iar prin dispoziția
nr. 8 din 15 august 2000 a dispus constituirea comisiei locale pentru
organizarea și ținerea licitației publice pentru vânzarea clădirii și a
terenului, licitație organizată în conformitate cu prevederile legale în
materie.
A fost înlăturată susținerea
apelantei-reclamante cum că actul juridic supus discuției este lovit de
nulitate, deoarece cu prilejul încheierii acestuia au fost încălcate
dispozițiile Legii nr. 18/1991 câtă vreme acest contract a fost încheiat în
temeiul Legii nr. 69/1991 și nu în baza Legii nr. 18/1991.
A mai reținut instanța de apel, că
potrivit dispoziției nr. 3 din 15 ianuarie 2003, reclamanta a beneficiat de
măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta S.E., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., susținând în esență următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod
greșit că a fost respectată Legea nr. 69/1991 la momentul înstrăinării
terenului, întrucât conform art. 74 din această lege se prevede că „bunurile ce
fac parte din domeniul public sunt indivizibile, imprescriptibile și
insesizabile. Domeniul privat este supus dispozițiilor de drept comun, dacă
prin lege nu se prevede altfel. Donațiile și legatele de bunuri cu sarcini pot
fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, județean cu
votul a două treimi din numărul membrilor acestuia”.
În continuare, recurenta a arătat că
potrivit art. 76 din aceeași lege, vânzarea, concesionarea, închirierea și
locația de gestiune se face prin licitație publică, organizată în condițiile
legii.
Coroborând alin. (2) al art. 76 cu
art. 76 din Legea nr. 69/1991, rezultă că, după ce s-a adoptat o hotărâre a
consiliului local de vânzare a unui teren ce intră în domeniul privat al
statului, după ce s-a organizat licitația publică și s-a acceptat expertiza
pentru evaluarea acestui teren, înstrăinarea trebuia făcută cu respectarea
normelor de drept comun, adică a Legii nr. 18/1991.
Recurenta-reclamantă a mai susținut
că în mod greșit instanța de apel a reținut că a beneficiat de măsuri
reparatorii, întrucât a solicitat restituirea în natură a imobilului potrivit
Legii nr. 10/2001, acțiunea sa vizând contestarea dispoziției nr. 3 din 15
ianuarie 2003 și anularea actului de înstrăinare a imobilului.
Față de cele expuse
reclamanta-recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în
sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Având în vedere că la data de 13 mai
2005 recurenta-reclamantă S.E. a decedat, în cauză au fost introduși
moștenitorii acesteia, respectiv S.C.D., S.C., S.D.P.M., S.M.D., S.S.I., S.C., V.S.,
Z.M. și I.F.
Recursul este nefondat.
Așa cum în mod corect a reținut
instanța de apel, bunurile în litigiu care fac obiectul contractului de
vânzare-cumpărare nr. 1915 din 24 octombrie 2000, contestat de recurenți, au
fost înstrăinate intimatei SC R.C.I. SRL. Alexandria înainte de apariția Legii nr.
10/2001.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidența
prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea
legilor în vigoare la data înstrăinării.
Din probele existente la dosar
rezultă că licitația a fost anunțată la 25 august 2000 în ziarul „Teleormanul”,
recurenții nu au contestat-o, nu au participat la licitație și nici nu au
contestat în justiție procesul-verbal de licitație.
Pe de altă parte, S.E. a notificat
Primăria Comunei Stejaru pentru restituirea în natură a imobilelor în litigiu
la data de 17 octombrie 2001, când bunurile erau deja înstrăinate.
Prin dispoziția nr. 3 din 15
ianuarie 2003 emisă de Primăria Comunei Stejaru s-a constatat că S.E. are
dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din conac,
pătul, magazie și terenul aferent în suprafață de 15.000 mp.
În contextul celor prezentate, rezultă
fără putință de tăgadă, că atât vânzătoarea Primăria Comunei Stejaru cât și
cumpărătoarea SC R.C.I. SRL. Alexandria, au fost de bună-credință la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare.
Așa fiind în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanții S.C.D., S.C., S.D.P.M., S.M.D., S.S.I., S.C., V.S., Z.M.
și I.F. împotriva deciziei nr. 1831/A din 16 septembrie 2004 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 aprilie 2008.