ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1540/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.C. a chemat în

judecată U.N.N.P., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să

dispună obligarea autorității pârâte la emiterea unei decizii în temeiul căreia

să poată fi admis în profesia de notar public.

Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 63 din 18

aprilie 2006 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant,

obligându-l totodată să plătească pârâtei suma de 333,09 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că deși activitatea desfășurată de reclamant în

cadrul fostelor structuri ale securității poate fi echivalată cu activitate

juridică, aceasta nu exclude obligativitatea sa de a susține un examen pentru a

fi admis în corpul profesional al notarilor publici deoarece nici un text de

lege nu-l scutește de o astfel de probă.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.C.

Recurentul a susținut că

hotărârea este nulă de drept deoarece este semnată de vicepreședintele Curții

și nu de președinte așa cum dispune art. 261 C. proc. civ.

Nu s-a constatat că U.N.N.P.

România nu funcționează legal și nu s-au depus la dosar actele de constituire

și funcționare respectiv hotărârea judecătorească de constituire ca persoană

juridică, certificatul de înregistrare în condițiile legii. Susține recurentul

că în mod greșit s-a analizat noțiunea de „notar și de intrare, în această

profesie”, întrucât nu a solicitat intrarea în profesia de notar ci să i se aprobe

înființarea unui cabinet notarial în circumscripția Curții de Apel Galați.

Recurentul solicită

respingerea cererii pârâtei de plata cheltuielilor de judecată apreciate ca

fiind de lux, iar aceasta avea posibilitatea de a fi reprezentată de C.N.P.,

cheltuielile de deplasare și cazare nefiind de strictă utilitate pentru a fi plătite

în contul cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare U.N.N.P.

România a solicitat respingerea recursului atât în privința motivelor de nulitate

cât și cele ce au în vedere netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs ce vizează

nulitatea hotărârii primei instanțe nu poate fi reținut întrucât prin semnarea

hotărârii redactate în condițiile art. 261 C. proc. civ., recurentul nu a dovedit nici o vătămare, textul de lege permițând ca președintele instanței să

semneze în locul judecătorului care a pronunțat-o și care se află în imposibilitate

de a semna.

În lipsa președintelui

instanțe, hotărârea redactată de judecătorul care a pronunțat-o poate fi semnată

de vicepreședintele care îl înlocuiește în condițiile art. 45 din Legea nr. 304/2004

și art. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Constatând că nu este motiv

de nulitate absolută a hotărârii recurente conform prevederilor art. 103 C. proc. civ., recursul ce vizează acest aspect este nefondat.

Criticile de nelegalitate sunt

neîntemeiate, întrucât U.N.N.P. România este organizație profesională, cu

personalitate juridică înființată potrivit Legii nr. 36/1995 a notarilor

publici și a activității notariale.

Intimata este înființată

prin lege organică potrivit art. 73 din Constituție și nu conform O.G. nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații sau conform Legii nr. 31/1990 privind societățile

comerciale.

Reclamantul este cel care a

chemat în judecată U.N.N.P. România solicitând să i se recunoască dreptul de a

profesa ca notar, iar în recurs arată că această pârâtă nu funcționează legal

în lipsa hotărârii judecătorești de constituire și respectiv înregistrarea

acesteia ca organizație profesională conform prevederilor Legii nr. 36/1995, susținerile

recurentului sunt nefondate, pârâta fiind înființată prin lege organică și este

organizație profesională a notarilor publici din România, cu personalitate

juridică, constituită din toți notarii publici organizați în C.N.P., care funcționează

în circumscripția fiecărei curți de apel. Susținerile recurentului potrivit cu

care din eroare instanța de fond a analizat noțiunea „profesia de notar” și

intrarea în această profesie sunt de asemeni neîntemeiate.

Instanța de fond a făcut o

analiză a cererii cu care a fost investită conform Legii nr. 36/1995, reținând

în mod corect că activitatea desfășurată poate fi echivalată cu activitatea juridică

însă aceasta nu exclude obligativitatea de a susține un examen pentru a fi

admis în corpul profesional al notarilor publici.

Conform art. 17 din Legea nr.

36/1995 notarul public este numit de ministrul justiției la propunerea consiliului

uniunii, dacă se face dovada îndeplinirii cerințelor de la art. 16.

Pârâta ca și instanța de

fond a reținut corect că recurentul are o pregătire juridică ce consacra vocația

și nu dreptul de a deveni notar public fără respectarea cerințelor prevăzute de

lege.

De asemenea s-a avut în

vedere de prima instanță, constituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 36/1995.

Prin Decizia nr. 22 din 12

ianuarie 2006, Curtea Constituțională sesizată cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2), art. 16 lit. g)

și art. 26 din Legea nr. 36/1995, excepție ridicată de recurent, a dispus

respingerea întrucât aceste prevederi legale nu stabilesc restrângeri ale exercițiului

unor drepturi sau libertăți ci doar reglementează condiția de exercitare a unei

profesii

Prevederile art. 274 C. proc. civ. au fost aplicate ca urmare a respingerii cererii reclamantului, la cererea pârâtei.

Dovada cheltuielilor de

judecată suportate de pârâtă, s-a făcut în înscrisurile depuse la dosar și nu

sunt motive pentru a fi apreciată ca fiind de lux sau că nu erau de strictă utilitate

în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 274 (alin.

(3) C. proc. civ. reglementează situația în care judecătorii au dreptul să mărească

sau să micșoreze onorariile avocaților, însă nu este cazul în speță, pârâta fiind

reprezentată de consilier juridic.

În baza acestor considerente

recursul a fost respins în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C., împotriva sentinței

civile nr. 63 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007