ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1540/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.C. a chemat în judecată U.N.N.P., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea autorității pârâte la emiterea unei decizii în temeiul căreia să poată fi admis în profesia de notar public. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 63 din 18 aprilie 2006 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, obligându-l totodată să plătească pârâtei suma de 333,09 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că deși activitatea desfășurată de reclamant în cadrul fostelor structuri ale securității poate fi echivalată cu activitate juridică, aceasta nu exclude obligativitatea sa de a susține un examen pentru a fi admis în corpul profesional al notarilor publici deoarece nici un text de lege nu-l scutește de o astfel de probă.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.C. Recurentul a susținut că hotărârea este nulă de drept deoarece este semnată de vicepreședintele Curții și nu de președinte așa cum dispune art. 261 C. proc. civ. Nu s-a constatat că U.N.N.P. România nu funcționează legal și nu s-au depus la dosar actele de constituire și funcționare respectiv hotărârea judecătorească de constituire ca persoană juridică, certificatul de înregistrare în condițiile legii. Susține recurentul că în mod greșit s-a analizat noțiunea de „notar și de intrare, în această profesie”, întrucât nu a solicitat intrarea în profesia de notar ci să i se aprobe înființarea unui cabinet notarial în circumscripția Curții de Apel Galați.

Recurentul solicită respingerea cererii pârâtei de plata cheltuielilor de judecată apreciate ca fiind de lux, iar aceasta avea posibilitatea de a fi reprezentată de C.N.P., cheltuielile de deplasare și cazare nefiind de strictă utilitate pentru a fi plătite în contul cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinare U.N.N.P. România a solicitat respingerea recursului atât în privința motivelor de nulitate cât și cele ce au în vedere netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate. Recursul este nefondat. Motivul de recurs ce vizează nulitatea hotărârii primei instanțe nu poate fi reținut întrucât prin semnarea hotărârii redactate în condițiile art. 261 C. proc. civ., recurentul nu a dovedit nici o vătămare, textul de lege permițând ca președintele instanței să semneze în locul judecătorului care a pronunțat-o și care se află în imposibilitate de a semna.

În lipsa președintelui instanțe, hotărârea redactată de judecătorul care a pronunțat-o poate fi semnată de vicepreședintele care îl înlocuiește în condițiile art. 45 din Legea nr. 304/2004 și art. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Constatând că nu este motiv de nulitate absolută a hotărârii recurente conform prevederilor art. 103 C. proc. civ., recursul ce vizează acest aspect este nefondat. Criticile de nelegalitate sunt neîntemeiate, întrucât U.N.N.P. România este organizație profesională, cu personalitate juridică înființată potrivit Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale. Intimata este înființată prin lege organică potrivit art. 73 din Constituție și nu conform O.G.

nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații sau conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Reclamantul este cel care a chemat în judecată U.N.N.P. România solicitând să i se recunoască dreptul de a profesa ca notar, iar în recurs arată că această pârâtă nu funcționează legal în lipsa hotărârii judecătorești de constituire și respectiv înregistrarea acesteia ca organizație profesională conform prevederilor Legii nr. 36/1995, susținerile recurentului sunt nefondate, pârâta fiind înființată prin lege organică și este organizație profesională a notarilor publici din România, cu personalitate juridică, constituită din toți notarii publici organizați în C.N.P., care funcționează în circumscripția fiecărei curți de apel.

Susținerile recurentului potrivit cu care din eroare instanța de fond a analizat noțiunea „profesia de notar” și intrarea în această profesie sunt de asemeni neîntemeiate. Instanța de fond a făcut o analiză a cererii cu care a fost investită conform Legii nr. 36/1995, reținând în mod corect că activitatea desfășurată poate fi echivalată cu activitatea juridică însă aceasta nu exclude obligativitatea de a susține un examen pentru a fi admis în corpul profesional al notarilor publici. Conform art. 17 din Legea nr. 36/1995 notarul public este numit de ministrul justiției la propunerea consiliului uniunii, dacă se face dovada îndeplinirii cerințelor de la art. 16. Pârâta ca și instanța de fond a reținut corect că recurentul are o pregătire juridică ce consacra vocația și nu dreptul de a deveni notar public fără respectarea cerințelor prevăzute de lege.

De asemenea s-a avut în vedere de prima instanță, constituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 36/1995. Prin Decizia nr. 22 din 12 ianuarie 2006, Curtea Constituțională sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2), art. 16 lit. g) și art. 26 din Legea nr. 36/1995, excepție ridicată de recurent, a dispus respingerea întrucât aceste prevederi legale nu stabilesc restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți ci doar reglementează condiția de exercitare a unei profesii Prevederile art. 274 C. proc. civ. au fost aplicate ca urmare a respingerii cererii reclamantului, la cererea pârâtei. Dovada cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă, s-a făcut în înscrisurile depuse la dosar și nu sunt motive pentru a fi apreciată ca fiind de lux sau că nu erau de strictă utilitate în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc.

civ. Dispozițiile art. 274 (alin. (3) C. proc. civ. reglementează situația în care judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, însă nu este cazul în speță, pârâta fiind reprezentată de consilier juridic. În baza acestor considerente recursul a fost respins în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C., împotriva sentinței civile nr. 63 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007