ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3465/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 ianuarie 2007,

reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.F.P. (în prezent M.E.F.)

pentru refuzul de a se răspunde la obiecțiile referitoare la Referatul privind rezultatul activității de cercetare administrativă desfășurată de Comisia

de disciplină, înregistrat sub nr. 550556 din 11 octombrie 2006.

Reclamantul a solicitat

daune morale în sumă de 500.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în data de 27 noiembrie 2006 a primit la adresa de domiciliu, referatul sus - menționat, cu mențiunea că are posibilitatea de

a formula obiecții în termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la

cunoștință.

Obiecțiunile au fost

formulate însă a nici până în prezent nu a primit răspuns.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul arată că reclamantul

a sesizat Comisia de disciplină în baza prevederilor Legii nr. 571/2004 privind

protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din

alte unități care semnalează încălcări ale legii.

Sesizarea se referă la fapta

lui M.C., director executiv al D.G.F.P. a județului Cluj care, în opinia

reclamantului ar fi avut o atitudine pasivă și de complicitate față de actele

de abuz și de corupție produse într-o unitate subordonată.

Urmându-se procedura

prevăzută de H.G. nr. 1210/2003, a fost cercetată cauza care s-a finalizat cu întocmirea

unui referat împotriva căruia petentul putea formula obiecții, art. 30 alin.

(2) din H.G. nr. 1210/2003.

Reclamantul a uzat de

această prevedere legală și a formulat obiecții, însă, potrivit art. 30 alin.

(3) din H.G. nr. 1210/2003, nu există obligația comunicării unui răspuns către

acesta.

Prin sentința civilă nr. 147

din 9 martie 2007, pronunțată în Dosar nr. 106/33/2006, Curtea de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâtul să achite reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că finalitatea urmărită de legiuitor prin

posibilitatea acordată celui care a sesizat, de a formula obiecții poate fi

asigurată numai prin comunicarea răspunsului la aceste obiecții, care

reprezintă finalmente una din etapele soluționării petiției sale.

Prin urmare, Instanța de Fond

a apreciat că pârâtul avea obligația de a-i comunica reclamantului soluția

pronunțată la obiecțiile pe care le-a formulat.

În ceea ce privește daunele

morale, s-a apreciat că suma de 1000 lei este de natură a reprezenta o

compensare echitabilă.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., considerând că suma de 1000 lei este simbolică față de consecințele produse

acestuia în plan profesional și personal.

Recurentul - reclamant

enumeră neajunsurile apărute în urma sesizării Comisiei de disciplină și acuză

intimata de faptul neprotejării identității sale în cadrul Dosarului nr. 80/2005,

motiv pentru care a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Depune la dosar înscrisuri.

La rândul său, intimatul - pârât

a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 147/2007, invocând prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul apreciază că

potrivit prevederilor H.G. nr. 1210/2003, Comisia de Disciplină nu comunică

admiterea/ respingerea Obiecțiunilor formulate de autorul sesizării la

referatul unei cauze.

La art. 31 alin. (3) din

H.G. nr. 1210/2003 se precizează expres că acestea se vor admite/ respinge,

fiind urmat potrivit art. 32, de întocmirea Raportului cauzei.

S-a dispus astfel întocmirea

Raportului cauzei, fiind înaintat ulterior cu propunerea Comisiei de Disciplină

spre aprobare conducătorului instituției, M.F.P., potrivit dispozițiilor art. 32

alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003.

Prin adresa nr. 550090 din

12 martie 2007, Comisia de Disciplină a comunicat reclamantului soluția.

Recurentul consideră că în

mod greșit s-a reținut aplicabilitatea prevederilor O.G. nr. 27/2002, deoarece

sesizarea a fost formulată în temeiul Legii nr. 571/2004, urmând procedura

prezentei legi.

În mod greșit s-a reținut că

întocmirea referatului reprezintă finalitatea cercetării administrative.

Finalitatea cercetării

administrative o reprezintă Raportul cauzei în care este consemnată, în urma

deliberării comisiei, propunerea de sancționare a funcționarului public sesizat

sau de clasare a sesizării.

Acordarea de daune morale nu

se justifică, întrucât nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte că,

prin necomunicarea răspunsului, s-ar fi provocat un prejudiciu reclamantului

sau existența unei legături de cauzalitate între presupusul prejudiciu și o

faptă a instituției publice.

Se mai învederează faptul că

reclamantul și-a depus demisia din funcția publică la data de 13 februarie 2006,

iar obiecțiunile la Referatul cauzei sunt datate 1 noiembrie 2006.

Înalta Curte apreciază că în

speță sunt îndeplinite prevederile art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art.

312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. cu aplicarea art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, considerând că există motive de casare cu trimitere spre

rejudecare la aceeași Instanță.

Astfel, Instanța de Fond

deși a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata de daune morale în momentul

apreciat, a omis să se pronunțe asupra capătului principal de creare.

Mai mult decât atât, Instanța

de Fond nu a stabilit obiectul acțiunii: nesoluționarea în termenul legal a

unei cereri sau refuzul nejustificat de a soluționa o cerere.

Numai stabilindu-se corect

obiectul cererii se poate aprecia dacă în cauză sunt aplicabile într-adevăr

prevederile O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor.

Rejudecând cauza, Instanța

de Fond va lua în considerare și motivele invocate prin recursurile declarate

și va stabili dacă actul final îl reprezintă referatul Comisiei de disciplină

sau Raportul aceleiași comisii, aprobat de ministru.

De asemenea, va reanaliza

îndeplinirea condițiilor pentru acordarea daunelor morale, prin stabilirea în

concret a acestora și prin administrarea de probe în acest sens.

În consecință, pentru alte

motive decât cele invocate prin recursurile declarate din perspectiva

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., urmează a se admite

recursurile formulate, a se casa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare

aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de T.M. și M.E.F. - Comisia de Disciplină împotriva sentinței civile nr. 147

din 9 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2007.