ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2466/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2004, la Tribunalul București, reclamanta B.T. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 2680 din 16 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului București, prin care a fost respinsă notificarea de acordare a unor măsuri reparatorii cu privire la apartamentul (garsoniera dublă) nr. 42 situat în București. Reclamanta a cerut, prin acțiune, anularea dispoziției emise de primar și restituirea în natură a apartamentului, iar, în subsidiar, acordarea unor despăgubiri. În cuprinsul acțiunii s-a arătat că reclamanta este legatara universală a defunctei sale mătuși D.M., fosta proprietară a apartamentului care a fost preluat în mod abuziv și că pârâtul, prin dispoziția menționată, a respins, în mod greșit, cererea de restituire.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 604 din 22 iunie 2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea (contestația) formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit calitatea de succesoare a fostei proprietare a imobilului aflat în litigiu. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 249 din 16 aprilie 2007 (completată prin încheierea din 25 iunie 2007), a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în tot sentința civilă nr. 604/2004 a Tribunalului București în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 2680 din 16 martie 2004 emisă de Primarul General al Municipiului București și a obligat instituția primarului să emită o nouă dispoziție de restituire în natură, către reclamantă, a imobilului situat în București, (actuala adresă a imobilului menționat în cererea de chemare în judecată).

În considerentele deciziei, curtea de apel a motivat că reclamanta, în calitate de legatară universală a fostei proprietare D.M., este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a imobilului preluat de stat în mod abuziv, prin naționalizare, conform Decretului nr. 92/1950. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Municipiul București, reprezentat de primarul general, susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece reclamanta nu a dovedit că este moștenitoarea testamentară a numitei D.M., iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit identitatea dintre imobilul revendicat și cel cumpărat, în anul 1945, de către D.M.

Recursul declarat nu este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Conform art. 1 și art. 9 din această lege, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Doar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, foștii proprietari sau moștenitorii lor sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent. Din actele dosarului rezultă că imobilul aflat în litigiu a fost proprietatea M.D. (filele 13 – 17 din dosarul primei instanțe), de la care a fost preluat în mod abuziv. D.M. a decedat la 19 mai 1969, legatara universală a acesteia fiind reclamanta, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor testamentar eliberat de notar la 7 noiembrie 2001 (filele 9, 48-51 din dosarul primei instanțe și filele 5-11 și 95, 113 din dosarul instanței de apel).

Actele menționate în alineatele precedente sunt doveditoare ale dreptului de proprietate și atestă calitatea de moștenitor a reclamantei, în înțelesul Legii nr. 10/2001. Pentru identificarea imobilului aflat în litigiu instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 62-70 din dosarul instanței de apel) s-a stabilit că imobilul revendicat de reclamantă, a cărui adresă, în prezent, este București, este identic cu cel cumpărat de autoarea reclamantei în anul 1945. Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu adresele din 10 octombrie 2005 și 21 martie 2007 ale Administrației Fondului Imobiliar (filele 33 și 114 din dosarul instanței de apel).

Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 249 din 16 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2008.