ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3376/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 206 din 28 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2217/98//2006, Tribunalul Ialomița a dispus condamnarea inculpatului B.C., la o pedeapsă de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen. și, la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, în condițiile art. 71 C. pen. S-a luat act că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că inculpatul este căsătorit cu B.P. și au casă proprie în comuna Cocora, jud. Ialomița. În ultimul timp, între inculpat și soția sa au intervenit neînțelegeri care au dus la despărțirea în fapt a acestora, inculpatul mergând să locuiască la părinții săi, iar soția sa, împreună cu cei trei copii rezultați din căsătorie, s-au mutat la mama ei în comuna Roviga. Neînțelegerile din familia inculpatului s-au ivit și în legătură cu faptul că fratele soției sale, I.I., îl suspecta pe inculpat că i-a furat o bicicletă și o sabie de la punctul piscicol la care lucra, fapt ce a determinat îndepărtarea din serviciu. Aceste aspecte l-au determinat pe inculpat să consume excesiv băuturi alcoolice.

În domiciliul părinților săi inculpatul locuia efectiv numai cu mama sa, întrucât tatăl său, fiind cioban, era mai tot timpul plecat. Realizând că nu poate renunța la viața de familie, inculpatul i-a spus mamei sale că se va întoarce la soție și cei trei copii, victima B.N. opunându-se acestei hotărâri, spunându-i, potrivit susținerilor inculpatului, că soția sa este imorală și că rudele ei îl vor omorî. Această discuție a avut loc între inculpat și victimă în seara zilei de 20 iunie 2006. Inculpatul, fiind în stare avansată de ebrietate, a aplicat mamei sale mai multe lovituri cu un scaun, a imobilizat-o prin legarea mâinilor la spate cu o sârmă și i-a introdus în cavitatea bucală o bucată de material textil.

Apoi, inculpatul a urcat victima într-o căruță și a transportat-o pe o distanță de aproximativ 2 km vest de comuna Cocora, aruncând-o într-un canal plin de vegetație. în momentul urcării victimei în căruță, aceasta mai trăia, deoarece, așa cum a menționat inculpatul, aceasta „mai gemea". În dimineața zilei de 24 iunie 2006 cadavrul victimei a fost descoperit în respectivul canal și identificat de martorul M.D., în timp ce se deplasa către lotul său de lucerna. După părăsirea victimei în canalul în care o aruncase, inculpatul a vândut din bunurile personale, calul, căruța, vaca, vițelul și porcul, cumpărându-și articole de îmbrăcăminte și băuturi alcoolice. Tot după săvârșirea faptei, inculpatul s-a deplasat în comuna Roviga, cerând soției sale să se întoarcă acasă, lucru la care s-a opus mama soției, inculpatul exercitând și asupra acesteia acte de violență.

Surorile inculpatului, sesizând lipsa mamei lor, i-au cerut explicații inculpatului, știind că acesta se mutase la ea, dar inculpatul a afirmat că nu știe nimic. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, susținând că pedeapsa este prea mare. Prin decizia penală nr. 163/ A din 4 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsa orientată spre minim, dar în propriul apel situația acestuia nu se poate agrava, iar faptele și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite. Inculpatul B.C. a declarat recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel și solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele sale personale. Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază, ca neîntemeiată, critica greșitei individualizări a pedepsei. Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate de 19 ani închisoare, ceea ce reprezintă o orientare către minimul prevăzut de textul incriminator. Având în vedere natura faptei comise, respectiv omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi, circumstanțele săvârșirii faptei, calitatea victimei, mama inculpatului, instanța constată, așa cum a apreciat și instanța de apel, că la aplicarea pedepsei exigențele primei instanțe au fost, oricum, foarte reduse, astfel că nu există nici o justificare pentru reducerea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., cu aplicarea art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției, de la 24 iunie 2006 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B. C. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 4 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 24 iunie 2006 la 22 iunie 2007. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2007.