ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3704/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați la 8 martie 2004, reclamantul D.C.V. a chemat în judecată

pe pârâții Prefectura județului Galați, Primăria comunei Costache Negri,

Primăria comunei Ghidigeni, ambele din județul Giurgiu și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea pârâților să-i restituie în

echivalent bănesc imobilul format din 302 ha teren arabil situat în comuna

Costache Negri precum și teren arabil de 135,50 ha, 21 hectare pășune în comuna

Telpici (în prezent comuna Ghidigeni) și a unui conac (8-10 camere, astăzi

demolat).

Tribunalul Galați prin sentința

civilă nr. 281 din 10 martie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Prefecturii Galați și a respins excepția tardivității acțiunii ca și

excepția prematurității acțiunii invocate de Prefectura județului Galați.

Pe fondul cauzei s-a respins

acțiunea.

În motivarea acestei soluții,

instanța a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (lege pe

care a fost întemeiată acțiunea) nu intră sub incidența acestei legi terenurile

situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării și nici terenurile al căror regim este reglementat de Legea nr.

18/1991 cu modificările ulterioare și de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

S-a constatat că reclamantul a

revendicat prin notificările formulate terenuri arabile pentru care prevederile

de restituire sunt prevăzute de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 164/1997.

Cât privește imobilul conac situat

în comuna Ivești la locul numit „Valea Gerului” s-a luat act de recunoașterea

reclamantului că a obținut restituirea urmând procedura prevăzută de Legea nr.

1/2000.

Excepția de lipsă de calitate

procesuală pasivă a Prefecturii a fost admisă pentru că această pârâtă nu a

fost notificată potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Celelalte două

excepții ridicate de aceeași parte (tardivitatea și prematuritatea acțiunii au

fost respinse. S-a reținut că reclamantul este în drept să conteste

dispozițiile emise de Consiliul Local Ghidigeni (nr. 916/2003), și respectiv

Consiliului local Costache Negri (nr. 253/2003) prin acțiunea introdusă în

termen față de aceste dispoziții.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Galați prin decizia

civilă nr. 385 A din 2 noiembrie 2006 a admis apelul, a schimbat în tot

sentința civilă nr. 281/2006 și a admis în parte acțiunea.

S-a constatat că reclamantul are

dreptul la despăgubiri bănești în sumă de 1.280.400.000 lei vechi reprezentând

contravaloarea conacului situat în comuna Ghidigeni, județul Galați, compus din

clădire cu 8-10 camere, demolată și 2,5 ha teren intravilan.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că imobilul conac, situat în satul Tălpici, comuna

Ghidigeni, a fost compus din 2,5 ha teren neutilizabil, casă boierească, o

clădire cu rol administrativ și trei magazii (conform expertizei întocmite de

expert în construcții civile C.B.).

Ca urmare s-a apreciat că acest

teren intră sub incidența Legii nr. 10/2001 fiind în intravilanul localității

și reclamantului i se cuvin despăgubiri, la valoarea pieței stabilită, potrivit

standardelor de calculare internațională prevăzute de actele normative în

vigoare, reținându-se sub acest aspect calculele expertului.

S-a făcut aplicarea art. 11 din

Legea nr. 10/2001, constatându-se că reclamantul este persoană îndreptățită în

temeiul acestei legi, succesorul mătușilor sale, C.R. și L.B., proprietarele

conacului cu 10 camere și terenului aferent din comuna Ghidigeni, județul

Galați.

Împotriva acestei decizii au

declarat în termen legal recurs reclamantul și pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

În recursul său reclamantul a

criticat hotărârea instanței de apel pentru că nu s-a pronunțat pe toate

capetele de cerere deși a admis în totalitate apelul. S-a criticat împrejurarea

că s-a considerat inadmisibilă acțiunea sa în temeiul Legii nr. 10/2001 fără să

se pună în discuție această excepție, neîntemeiată de altfel în raport de

dispozițiile Legii nr. 10/2001. Potrivit acestei legi se vor restitui imobilele

preluate abuziv. Or, imobilul revendicat s-a dovedit a fi preluat astfel în

baza Legii nr. 187/1945.

Reclamantul a mai susținut că Legea

nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000 sunt în completarea Legii nr. 18/1991 care la

rândul ei completează Legea nr. 10/2001 care vorbește de imobile abuziv

preluate.

Recurentul a mai criticat

împrejurarea că deși s-au admis obiecțiile la raportul de expertiză (prin care

el a contestat modul de calcul pentru valoarea stabilită) totuși în mod nelegal

s-a revenit asupra expertizei.

Ministerul Finanțelor a criticat

hotărârea pentru împrejurarea că Statul Român nu are calitate procesuală

pasivă, în temeiul Legii nr. 10/2001, Statul putând fi chemat în judecată numai

în ipoteza în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este

cazul în speța dedusă judecății. S-a mai arătat că potrivit Legii nr. 247/2005

regimul despăgubirilor este reglementat de Titlul VII.

Recursurile declarate atât de

reclamant cât și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (potrivit

denumirii actuale) sunt nefondate urmând a se respinge pentru considerentele ce

se vor arăta mai jos.

Motivele invocate de reclamant în

apelul declarat s-au referit la două aspecte: a) în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 52 din Legea nr. 10/2001, el fiind persoană îndreptățită, are

dreptul să obțină măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și b) fondul

cauzei nu a fost soluționat învederându-se că sunt aplicabile dispozițiile art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și deci este posibilă trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Instanța de apel a analizat situația

de fapt și de drept și a considerat apelul întemeiat, arătând în considerentele

hotărârii motivele pentru care s-a admis apelul.

Împrejurarea că s-a admis numai în

parte acțiunea ca urmare a admiterii apelului nu înseamnă că instanța nu s-a

pronunțat pe toate capetele de cerere. Cererea s-a referit la revendicarea mai

multor bunuri și s-a admis numai unul din cele revendicate, fiind fără echivoc,

potrivit termenilor folosiți în raport de petitul acțiunii, ce s-a admis și ce

s-a respins. Instanța de apel a motivat, spre deosebire de concluziile

instanței de fond, care a respins în totalitate acțiunea, de ce s-a admis

capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în

satul Telpici comuna Ghidigeni, el fiind în intravilanul acestei localități

deci putând fi revendicat potrivit regulilor și procedurii Legii nr. 10/2001.

Apelantul nu s-a referit la

neaplicarea Legii nr. 10/2001 decât în termeni generali, raportând aplicarea

legii numai la dovada modului abuziv de preluare a unui bun, preluare care însă

stă și la baza altor reglementări privind recuperarea, cum sunt și legile

fondului funciar.

Procedând în modul arătat mai sus

instanța de apel nu a încălcat nici o dispoziție procedurală în judecarea

apelului în cauză fiind respectate dispozițiile art. 296 și art. 261 C. proc.

civ. la care face trimitere art. 298 C. proc. civ.

Nu este întemeiată nici critica

referitoare la expertiza efectuată în cauză.

Instanța a apreciat că expertul a

răspuns la obiecțiile reclamantului și a respins cererea de efectuare a unei

alte expertize constatând că expertul a stabilit valoarea, potrivit

obiectivului fixat, expertiza fiind efectuată anterior modificării Legii nr.

10/2001.

Ca urmare, în cauză nu este vorba de

o revenire asupra efectuării unor completări admise ci s-a respins, motivat, o

cerere de efectuare a unei noi expertize.

Nici criticile pe fondul rezolvării

cauzei nu sunt întemeiate. Instanța a făcut o corectă apreciere în legătură cu

aplicarea Legii nr. 10/2001, numai cât privește bunurile și terenurile situate

în intravilanul localităților. Sub acest aspect dispozițiile art. 8 din Legea

nr. 10/2001 invocat sunt clare și nu lasă loc de interpretare.

Aplicarea dispozițiilor art. 8 din

Legea nr. 1072001 și respingerea cererii pentru neaplicarea dispozițiilor legii

menționate nu înseamnă o respingere ca inadmisibilă a acțiunii. Acțiunea este

admisibilă dar în raport de natura obiectelor revendicate instanța a constatat

în mod corect că pentru o parte sunt aplicabile dispozițiile legii iar pentru

alte bunuri aceste reglementări nu sunt incidente.

Nici recursul pârâtului Ministerul

Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român nu este fondat.

Acțiunea a fost judecată în

contradictoriu cu Statul Român care nu a fost obligat la despăgubiri potrivit

celor dispuse de instanța de apel.

De altfel în raport de procedura

specială instituită de Legea nr. 247/2005 în Titlul VII, rolul instituțiilor

publice în stabilirea și acordarea despăgubirilor este precis determinat.

Constatând că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat expres de

recurentul-reclamant și în care se pot încadra criticile recurentului-pârât

care nu a motivat în drept recursul său, și văzând dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul D.C.V. și pârâtul Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 385 A din 2 noiembrie 2006 a

Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.