ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3704/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 8 martie 2004, reclamantul D.C.V. a chemat în judecată pe pârâții Prefectura județului Galați, Primăria comunei Costache Negri, Primăria comunei Ghidigeni, ambele din județul Giurgiu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea pârâților să-i restituie în echivalent bănesc imobilul format din 302 ha teren arabil situat în comuna Costache Negri precum și teren arabil de 135,50 ha, 21 hectare pășune în comuna Telpici (în prezent comuna Ghidigeni) și a unui conac (8-10 camere, astăzi demolat).

Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 281 din 10 martie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Galați și a respins excepția tardivității acțiunii ca și excepția prematurității acțiunii invocate de Prefectura județului Galați. Pe fondul cauzei s-a respins acțiunea. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (lege pe care a fost întemeiată acțiunea) nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării și nici terenurile al căror regim este reglementat de Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare și de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

S-a constatat că reclamantul a revendicat prin notificările formulate terenuri arabile pentru care prevederile de restituire sunt prevăzute de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 164/1997. Cât privește imobilul conac situat în comuna Ivești la locul numit „Valea Gerului” s-a luat act de recunoașterea reclamantului că a obținut restituirea urmând procedura prevăzută de Legea nr. 1/2000. Excepția de lipsă de calitate procesuală pasivă a Prefecturii a fost admisă pentru că această pârâtă nu a fost notificată potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Celelalte două excepții ridicate de aceeași parte (tardivitatea și prematuritatea acțiunii au fost respinse. S-a reținut că reclamantul este în drept să conteste dispozițiile emise de Consiliul Local Ghidigeni (nr. 916/2003), și respectiv Consiliului local Costache Negri (nr. 253/2003) prin acțiunea introdusă în termen față de aceste dispoziții.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 385 A din 2 noiembrie 2006 a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă nr. 281/2006 și a admis în parte acțiunea. S-a constatat că reclamantul are dreptul la despăgubiri bănești în sumă de 1.280.400.000 lei vechi reprezentând contravaloarea conacului situat în comuna Ghidigeni, județul Galați, compus din clădire cu 8-10 camere, demolată și 2,5 ha teren intravilan. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că imobilul conac, situat în satul Tălpici, comuna Ghidigeni, a fost compus din 2,5 ha teren neutilizabil, casă boierească, o clădire cu rol administrativ și trei magazii (conform expertizei întocmite de expert în construcții civile C.B.).

Ca urmare s-a apreciat că acest teren intră sub incidența Legii nr. 10/2001 fiind în intravilanul localității și reclamantului i se cuvin despăgubiri, la valoarea pieței stabilită, potrivit standardelor de calculare internațională prevăzute de actele normative în vigoare, reținându-se sub acest aspect calculele expertului. S-a făcut aplicarea art. 11 din Legea nr. 10/2001, constatându-se că reclamantul este persoană îndreptățită în temeiul acestei legi, succesorul mătușilor sale, C.R. și L.B., proprietarele conacului cu 10 camere și terenului aferent din comuna Ghidigeni, județul Galați. Împotriva acestei decizii au declarat în termen legal recurs reclamantul și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În recursul său reclamantul a criticat hotărârea instanței de apel pentru că nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere deși a admis în totalitate apelul. S-a criticat împrejurarea că s-a considerat inadmisibilă acțiunea sa în temeiul Legii nr. 10/2001 fără să se pună în discuție această excepție, neîntemeiată de altfel în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Potrivit acestei legi se vor restitui imobilele preluate abuziv. Or, imobilul revendicat s-a dovedit a fi preluat astfel în baza Legii nr. 187/1945. Reclamantul a mai susținut că Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000 sunt în completarea Legii nr. 18/1991 care la rândul ei completează Legea nr. 10/2001 care vorbește de imobile abuziv preluate.

Recurentul a mai criticat împrejurarea că deși s-au admis obiecțiile la raportul de expertiză (prin care el a contestat modul de calcul pentru valoarea stabilită) totuși în mod nelegal s-a revenit asupra expertizei. Ministerul Finanțelor a criticat hotărârea pentru împrejurarea că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, în temeiul Legii nr. 10/2001, Statul putând fi chemat în judecată numai în ipoteza în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. S-a mai arătat că potrivit Legii nr. 247/2005 regimul despăgubirilor este reglementat de Titlul VII. Recursurile declarate atât de reclamant cât și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (potrivit denumirii actuale) sunt nefondate urmând a se respinge pentru considerentele ce se vor arăta mai jos.

Motivele invocate de reclamant în apelul declarat s-au referit la două aspecte: a) în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 52 din Legea nr. 10/2001, el fiind persoană îndreptățită, are dreptul să obțină măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și b) fondul cauzei nu a fost soluționat învederându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și deci este posibilă trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța de apel a analizat situația de fapt și de drept și a considerat apelul întemeiat, arătând în considerentele hotărârii motivele pentru care s-a admis apelul. Împrejurarea că s-a admis numai în parte acțiunea ca urmare a admiterii apelului nu înseamnă că instanța nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere.

Cererea s-a referit la revendicarea mai multor bunuri și s-a admis numai unul din cele revendicate, fiind fără echivoc, potrivit termenilor folosiți în raport de petitul acțiunii, ce s-a admis și ce s-a respins. Instanța de apel a motivat, spre deosebire de concluziile instanței de fond, care a respins în totalitate acțiunea, de ce s-a admis capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în satul Telpici comuna Ghidigeni, el fiind în intravilanul acestei localități deci putând fi revendicat potrivit regulilor și procedurii Legii nr. 10/2001. Apelantul nu s-a referit la neaplicarea Legii nr. 10/2001 decât în termeni generali, raportând aplicarea legii numai la dovada modului abuziv de preluare a unui bun, preluare care însă stă și la baza altor reglementări privind recuperarea, cum sunt și legile fondului funciar.

Procedând în modul arătat mai sus instanța de apel nu a încălcat nici o dispoziție procedurală în judecarea apelului în cauză fiind respectate dispozițiile art. 296 și art. 261 C. proc. civ. la care face trimitere art. 298 C. proc. civ. Nu este întemeiată nici critica referitoare la expertiza efectuată în cauză. Instanța a apreciat că expertul a răspuns la obiecțiile reclamantului și a respins cererea de efectuare a unei alte expertize constatând că expertul a stabilit valoarea, potrivit obiectivului fixat, expertiza fiind efectuată anterior modificării Legii nr. 10/2001. Ca urmare, în cauză nu este vorba de o revenire asupra efectuării unor completări admise ci s-a respins, motivat, o cerere de efectuare a unei noi expertize.

Nici criticile pe fondul rezolvării cauzei nu sunt întemeiate. Instanța a făcut o corectă apreciere în legătură cu aplicarea Legii nr. 10/2001, numai cât privește bunurile și terenurile situate în intravilanul localităților. Sub acest aspect dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 invocat sunt clare și nu lasă loc de interpretare. Aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 1072001 și respingerea cererii pentru neaplicarea dispozițiilor legii menționate nu înseamnă o respingere ca inadmisibilă a acțiunii. Acțiunea este admisibilă dar în raport de natura obiectelor revendicate instanța a constatat în mod corect că pentru o parte sunt aplicabile dispozițiile legii iar pentru alte bunuri aceste reglementări nu sunt incidente.

Nici recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român nu este fondat. Acțiunea a fost judecată în contradictoriu cu Statul Român care nu a fost obligat la despăgubiri potrivit celor dispuse de instanța de apel. De altfel în raport de procedura specială instituită de Legea nr. 247/2005 în Titlul VII, rolul instituțiilor publice în stabilirea și acordarea despăgubirilor este precis determinat. Constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat expres de recurentul-reclamant și în care se pot încadra criticile recurentului-pârât care nu a motivat în drept recursul său, și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul D.C.V. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 385 A din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.