ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1381/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1381/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 26 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1677/40/2007,

Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, a menținut arestarea

preventivă a apelantului inculpat L.I., în baza 300 și a art. l60

b

alin.

(3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul Lazăr Ion,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3) din același cod, când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste

dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive

verosimile de a bănui că inculpatul L.I. a comis faptele prevăzute de art. 189 alin.

(2) și

art. 174 – art. 175 lit. d) C. pen.,

iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea

publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și

temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile

de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a

fost, inițial, arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare

competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit.

c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în

speță, în temeiul

condamnării inculpatului Lazăr Ion la

pedeapsa rezultantă de 30 ani închisoare [

(aplicată

în baza art. 189 alin. (2) și art. 174 – art. 175 lit. d) C. pen., prin

Sentința

penală nr. 346 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția

penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării

preventive a inculpatului este justificată,

acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede

o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și

existând probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 140 lei,

din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.I. împotriva

încheierii din 26 martie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 1677/40/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 140 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat,

din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.