ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 744/2008

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8680 din 20 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamanta L.D.G.D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL (în prezent SC C.R.P. SRL). Tribunalul a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantei motivat de faptul că aceasta nu a indicat actul prin care pârâta ar pretinde un drept de proprietate asupra unei părți din capitalul social al SC C. SA și nici nu a făcut dovada că pârâta este acționar al acestei societăți; mai reține tribunalul că reclamanta nu a arătat care ar fi consecința negativă, materială sau morală referitor la reclamantă dacă pârâta ar pretinde un asemenea drept de proprietate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta pe care nu l-a motivat în fapt, deși a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 260 din 18 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reținându-se în considerente, în esență, că reclamanta nu justifică un interes în promovarea acțiunii sale și nici nu a făcut dovada că este acționar la SC C. SA. În contra acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în motivarea căruia, recurenta susține că instanța de apel nu a avut în vedere dosarul nr. 26310/3/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială care, în opinia acesteia, reprezintă „istoricul expertizat” al capitalului social al SC C. SA.

De asemenea, recurenta mai arată că instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată și nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de fond. Invocă temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără să indice motivele de nelegalitate și solicită casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată următoarele: Deși își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7; pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta nu precizează în ce constă nelegalitatea deciziei privind: - lipsa motivelor pe care se sprijină sau a motivelor contradictorii; - interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății; - lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii.

Potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 astfel că în raport de motivele invocate reclamanta solicită, în mod nelegal, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la tribunal. Osebit de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că în mod legal atât tribunalul cât și curtea de apel au constatat lipsa de interes a reclamantei în promovarea acestei acțiuni având ca obiect „constatarea nulității absolute privind oricare drept de proprietate asupra a 10 % din capitalul social al SC C. SA, pretins de pârâtă” precum și consecințele cu privire la reclamantă referitoare la un asemenea drept de proprietate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta L.D.G.D. împotriva deciziei nr. 260 din 18 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.