ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 744/2008

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

8680 din 20 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

respinge, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamanta L.D.G.D. în

contradictoriu cu pârâta SC P. SRL (în prezent SC C.R.P. SRL).

Tribunalul a invocat din

oficiu excepția lipsei de interes a reclamantei motivat de faptul că aceasta nu

a indicat actul prin care pârâta ar pretinde un drept de proprietate asupra

unei părți din capitalul social al SC C. SA și nici nu a făcut dovada că pârâta

este acționar al acestei societăți; mai reține tribunalul că reclamanta nu a

arătat care ar fi consecința negativă, materială sau morală referitor la

reclamantă dacă pârâta ar pretinde un asemenea drept de proprietate.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta pe care nu l-a motivat în fapt, deși a solicitat

administrarea probei cu înscrisuri.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 260 din 18 mai 2007, a respins,

ca nefondat, apelul reclamantei reținându-se în considerente, în esență, că

reclamanta nu justifică un interes în promovarea acțiunii sale și nici nu a

făcut dovada că este acționar la SC C. SA.

În contra acestei din urmă

hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în motivarea căruia, recurenta susține

că instanța de apel nu a avut în vedere dosarul nr. 26310/3/2005 al

Tribunalului București, secția a VI-a comercială care, în opinia acesteia,

reprezintă „istoricul expertizat” al capitalului social al SC C. SA. De

asemenea, recurenta mai arată că instanța de apel nu a motivat soluția

pronunțată și nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de fond.

Invocă temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără

să indice motivele de nelegalitate și solicită casarea deciziei cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la tribunal.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată

următoarele:

Deși își întemeiază recursul

pe dispozițiile art. 304 pct. 7; pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

motivelor de recurs reclamanta nu precizează în ce constă nelegalitatea

deciziei privind:

- lipsa motivelor pe care se

sprijină sau a motivelor contradictorii;

- interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății;

- lipsa de temei legal sau

aplicarea greșită a legii.

Potrivit art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele prevăzute de art.

304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 astfel că în raport de motivele invocate reclamanta

solicită, în mod nelegal, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la

tribunal.

Osebit de cele ce preced,

Înalta Curte apreciază că în mod legal atât tribunalul cât și curtea de apel au

constatat lipsa de interes a reclamantei în promovarea acestei acțiuni având ca

obiect „constatarea nulității absolute privind oricare drept de proprietate

asupra a 10 % din capitalul social al SC C. SA, pretins de pârâtă” precum și

consecințele cu privire la reclamantă referitoare la un asemenea drept de

proprietate.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta L.D.G.D. împotriva deciziei nr. 260 din 18 mai

2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.