ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 52/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 158 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova a condamnat-o pe inculpata C.ȘT. , la pedepsele de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.; 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și respectiv 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., aplicate pentru trei infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 (două fapte) și art. 10 din aceeași lege (o faptă) și la două pedepse de câte 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 pentru două infracțiuni de aderare la un grup infracțional organizat.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei. În temeiul dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 alin. (l) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data confiscării.

Inculpata a fost obligată la plata sumei de 1.280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu. Pentru a pronunța o atare sentință instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpata C.Șt. a fost contactată, în luna iunie 2004, de către numita N.O., care i-a propus să o însoțească la Madrid în vizită, la viitoarea sa cumnată Șt.G., fără a-i oferi mai multe detalii. Inculpata a fost de acord și, în luna iulie 2004, a fost contactată de numitul G.M.M., fratele lui G. Șt., care i-a propus să transporte mape în Spania pentru sora sa. În aceeași lună inculpata a plecat în Spania, în orașul Madrid, unde a locuit într-un apartament închiriat de către G.Șt.

, apartament în care mai locuiau și alte două persoane folosite de aceasta la transportarea drogurilor pe nume N.O. și U.N.I. La propunerea lui G.Șt. și a fratelui acesteia G.M.M., inculpata C.Șt., în perioada iulie - septembrie 2004, a efectuat trei transporturi de cocaină de la Madrid la Barcelona, fără a cunoaște conform declarațiilor sale, conținutul coletelor. Pentru aceste servicii inculpata a primit de la G.Șt. între 300 și 600 euro pe transport, iar mapele cu droguri Ie-a înmânat unei persoane pe nume M.S. În luna septembrie 2004, N.O. a fost depistată de către autoritățile spaniole în timp ce transporta cocaină, fiind arestată pentru trafic de droguri, fapt ce a determinat-o pe G.Șt.

să le relateze celorlalte două că mapele transportate conțineau cocaină. După acest moment, C.Șt. a mai efectuat un transport de cocaină de la Madrid la Insulele Tenerife, deși cunoștea caracterul ilicit al acțiunii sale. Aceasta a declarat că a primit suma de 600 euro pentru acest transport de la G.Șt., după care potrivit spuselor sale a părăsit teritoriul spaniol. S-a stabilit că în perioada cât a locuit în Spania, inculpata a intrat în legătură cu traficanții nigerieni, cunoscuți ca fiind „E.", „K.”, „J.”, „J.”, „D.”, „V.”, „D.”, persoane pentru care a intermediat ulterior mai multe cantități de cocaină, prin intermediul rețelei pe care a constituit-o în acest scop. În intervalul martie - mai 2005, inculpata C.Șt., s-a întors în România, după care a revenit în Spania și până în luna august a aceluiași an a efectuat pentru „D.” aproximativ 6-7 transporturi de droguri ambalate în mape, fără a cunoaște, așa cum a declarat, conținutul acestora.

A mai reținut instanța că, în vara anului 2005 inculpata a decis să continue să conducă o rețea de cărăuși, formată din cetățeni români cu venituri modeste și cu pregătire sub medie, profitând de faptul că îi cunoscuse pe traficanții nigerieni. Astfel, s-a dovedit că inculpata i-a racolat pe numiții A.D.C., B.M., P.L. și N.C., care au efectuat deplasări în Spania pentru a transporta mape fără a le da informații cu privire la conținutul acestora. Mapele erau aduse în apartamentul unde locuiau cărăușii români de către nigerianul „D” sau de către inculpata C.Șt. și erau încredințate acelor persoane pentru a fi transportate. Transporturile au fost efectuate la Barcelona și la Santa Cruz de Tenerife, iar în schimbul mapelor cărăușii primeau de la „V.” bani ambalați în cutii de biscuiți.

De asemenea, în luna aprilie 2006, inculpata C.Șt. , Ie-a mai determinat și pe J.D. și N.I. D. să plece la Madrid pentru a transporta „mape cu acte importante” urmând să primească în schimb sume de bani. Grupul, astfel, constituit și-a desfășurat activitatea pe teritoriul Spaniei până, în luna august 2006, când S.C. și N. L. au fost depistate transportând cocaină, fiind arestate. Față de inculpata C.Șt. a fost începută urmărirea penală, la data7 iulie 2007, pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și aderarea la un grup infracțional organizat, fiind trimisă în judecată și condamnată prin sentința penală menționată anterior la o pedeapsă penala rezultanta de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpata C.Șt. , care prin apărător desemnat din oficiu a criticat-o ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o prea aspră. Fiind audiată de către curte, inculpata și-a recunoscut vinovăția și a solicitat reducerea pedepsei sub limita minimă, cu reținerea circumstanțelor atenuante personale prevăzută de art. 74 și 76 C. pen. și aplicarea suspendării sub supraveghere. Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art. 378 C. proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că apelul declarat de inculpată este fondat în ceea ce privește individualizarea pedepsei. Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai înainte, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită iar încadrarea juridică a faptelor este legală, aspecte față de care inculpata nu a formulat critici.

Critica invocată de inculpată privitoare la individualizarea pedepsei a fost considerată întemeiată. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere așa cum s-a solicitat deoarece infracțiunile pentru care a fost condamnată prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și ca atare, nu sunt întrunite cerințele prevăzută de art. 160 2 C. proc. pen.

De asemenea, față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, de modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru astfel de fapte, nu se pot reține față de inculpată, nici circumstanțe atenuante personale prevăzută de art. 74 și 76 C. pen. Totuși, având în vedere că inculpata este la prima încălcare a legii penale, are un copil minor în întreținere, rezultat din concubinaj, iar pe de altă parte ținând seama de faptul că a recunoscut și regretat faptele comise, Curtea a constatat că, cuantumul pedepsei de 12 ani închisoare este excesiv, așa încât a considerat că se impune reducerea acestuia. Sub acest aspect, apelul declarat de inculpata C.Șt.

, a fost considerat fondat, și a fost admis conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a desființat în parte sentința primei instanțe în latură penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în pedepsele componente. S-au redus pedepsele principale de câte 12 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000; art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 10 din Legea nr. 143/2000 la câte 10 ani închisoare pentru fiecare infracțiune. În temeiul dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea pedepselor inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Deoarece nici la examinarea din oficiu a sentinței sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au mai constatat și alte nelegalități, astfel că, celelalte dispozițiuni ale sentinței au fost menținute. Cheltuielile judiciare avansate de către stat, au rămas în sarcina acestuia și s-a dispus ca plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei din să fie achitat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal a formulat recurs inculpata C.Șt., care deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul, fiind reprezentată de apărător desemnat din oficiu avocat V.C., care a criticat hotărârile prin prisma unicului caz de casare și anume cel prevăzută de art. 385 9 14 C. proc.

pen., și a solicitat admiterea recursului, să se dea o mai mare eficientă circumstanțelor reale și personale ale inculpatei, cu consecința coborârii pedepsei până la minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 cu privire la suspendarea sub supraveghere, având în vedere că inculpata este însărcinată și mai are în îngrijire un copil minor. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 14 C. proc. pen., astfel cum s-a susținut oral la termenul de astăzi 14 ianuarie 2009 de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat V.C., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor preceda.

Așadar, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatei C.Șt., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpata C.Șt., dar și de circumstanțele personale ale acesteia. Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. , cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că această critică formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă față de inculpata C.Șt., asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acesteia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 ind.9 pct. 14 C. proc. pen. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.Șt.

împotriva deciziei penale nr. 106 din 28 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată C.Șt. urmează a fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.Șt., împotriva deciziei penale nr. 106 din 28 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.