ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 52/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 52/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

158 din 13 martie 2008, pronunțată de

Tribunalul Prahova a condamnat-o pe inculpata C.ȘT.

, la pedepsele de 10

ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen.; 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen. și respectiv 12

ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., aplicate pentru trei infracțiuni

de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 (două fapte) și art. 10 din aceeași

lege (o faptă) și la două pedepse

de

câte 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută

de art.

7 alin. (l) din

Legea nr. 39/2003 pentru două infracțiuni de aderare la un

grup

infracțional organizat.

Conform art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de

12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64

alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis

inculpatei exercițiul

drepturilor prevăzută

de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., din

momentul în

care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la

terminarea executării pedepsei.

În temeiul dispozițiile

art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118

alin. (l) lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei a sumei

de 30.000 euro sau

echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data

confiscării.

Inculpata a fost

obligată la plata sumei de 1.280 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 100 lei onorariu

pentru apărătorul din oficiu.

Pentru a pronunța o

atare sentință instanța de fond a reținut

pe baza probelor administrate în cauză, în esență,

următoarea situație de fapt:

Inculpata C.Șt. a fost

contactată, în luna iunie

2004, de către numita N.O., care i-a propus să o

însoțească

la Madrid în vizită,

la viitoarea sa

cumnată Șt.G., fără a-i

oferi

mai multe detalii.

Inculpata a fost de acord și, în luna iulie

2004, a fost contactată de numitul G.M.M., fratele lui G.

Șt., care i-a propus să transporte mape în Spania

pentru sora

sa.

În aceeași lună inculpata a plecat în Spania,

în orașul

Madrid, unde a locuit într-un

apartament închiriat de către G.Șt.

, apartament în care mai locuiau și

alte două persoane

folosite de aceasta la

transportarea drogurilor pe nume N.O.

și U.N.I.

La propunerea lui G.Șt. și a fratelui

acesteia G.M.M., inculpata C.Șt., în perioada iulie - septembrie 2004, a

efectuat trei transporturi de cocaină de la Madrid la Barcelona, fără a

cunoaște conform declarațiilor sale, conținutul coletelor.

Pentru aceste servicii

inculpata a primit de la G.Șt. între 300 și 600 euro pe transport, iar mapele

cu droguri Ie-a

înmânat unei

persoane pe nume M.S.

În luna septembrie 2004,

N.O. a fost depistată de

către autoritățile spaniole în timp ce transporta

cocaină, fiind arestată

pentru trafic de droguri, fapt ce a determinat-o pe

G.Șt.

să le relateze celorlalte

două că mapele transportate conțineau cocaină.

După acest moment,

C.Șt. a mai efectuat un transport de cocaină de la Madrid la Insulele Tenerife,

deși cunoștea

caracterul ilicit

al acțiunii sale.

Aceasta a declarat că a primit suma de 600

euro pentru acest transport de la G.Șt., după care potrivit spuselor sale a

părăsit teritoriul spaniol.

S-a stabilit că în

perioada cât a locuit în Spania, inculpata a

intrat în legătură cu traficanții nigerieni,

cunoscuți ca fiind „E.",

„K.”, „J.”,

„J.”, „D.”, „V.”, „D.”, persoane pentru care a intermediat ulterior mai multe

cantități de cocaină, prin intermediul

rețelei pe care a constituit-o în

acest scop.

În intervalul martie -

mai 2005, inculpata C.Șt.,

s-a întors în România, după care a revenit în Spania și

până în luna

august a aceluiași

an a efectuat pentru „D.” aproximativ 6-7

transporturi

de droguri ambalate în mape, fără a cunoaște, așa cum a

declarat,

conținutul acestora.

A mai reținut instanța că, în vara anului

2005 inculpata a

decis să continue să

conducă o rețea de cărăuși, formată din cetățeni

români cu venituri modeste și cu pregătire sub medie, profitând de

faptul că îi cunoscuse pe traficanții nigerieni.

Astfel, s-a dovedit că

inculpata i-a

racolat pe numiții A.D.C., B.M.,

P.L.

și N.C., care au efectuat deplasări în

Spania

pentru a transporta mape fără a le da informații cu privire la

conținutul

acestora.

Mapele erau aduse în

apartamentul unde locuiau cărăușii români de către nigerianul „D” sau de către

inculpata C.Șt.

și erau încredințate acelor persoane pentru a fi transportate.

Transporturile au fost

efectuate la Barcelona și la Santa Cruz

de Tenerife, iar în schimbul mapelor cărăușii

primeau de la „V.”

bani ambalați

în cutii de biscuiți.

De asemenea, în luna aprilie 2006, inculpata

C.Șt.

, Ie-a mai determinat și pe J.D. și N.I.

D.

să plece la Madrid pentru a transporta „mape cu acte

importante” urmând să primească în schimb sume de bani.

Grupul, astfel,

constituit și-a desfășurat activitatea pe teritoriul

Spaniei până, în luna august

2006, când S.C. și N.

L. au fost depistate transportând cocaină, fiind arestate. Față de

inculpata C.Șt. a fost

începută urmărirea penală, la

data7 iulie 2007, pentru infracțiunile de trafic de

droguri de mare risc și

aderarea la un grup infracțional organizat, fiind trimisă

în judecată și

condamnată prin sentința penală menționată anterior la o pedeapsă

penala rezultanta de 12

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen.

Sentința a fost atacată

cu apel de către inculpata C.Șt.

, care prin apărător desemnat din oficiu a criticat-o ca

fiind

netemeinică sub aspectul

individualizării pedepsei pe care a considerat-o prea aspră.

Fiind audiată de către

curte, inculpata și-a recunoscut vinovăția

și a solicitat reducerea

pedepsei sub limita minimă, cu reținerea

circumstanțelor atenuante personale prevăzută de art.

74 și 76 C. pen. și

aplicarea

suspendării sub supraveghere.

Curtea, verificând hotărârea atacată, conform

art. 378 C. proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că

apelul declarat de inculpată este fondat în ceea ce privește individualizarea

pedepsei.

Instanța de fond a

reținut o corectă situație de fapt, așa cum

a fost expusă pe larg mai înainte, corespunde

probelor administrate

în cauză, vinovăția

inculpatei a fost pe deplin dovedită iar încadrarea

juridică a faptelor este legală, aspecte față de

care inculpata nu a

formulat critici.

Critica invocată de

inculpată privitoare la individualizarea

pedepsei a fost considerată întemeiată.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor

instanța ține seama de

dispozițiile Părții generale a acestui cod, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările

care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Nu se poate dispune

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere așa cum s-a solicitat deoarece

infracțiunile pentru care a fost condamnată prevăd pedeapsa închisorii mai mare

de 18 ani și

ca

atare, nu sunt întrunite cerințele prevăzută de art. 160

2

C. proc. pen.

De asemenea, față de

gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, de modul și condițiile

concrete în care au fost săvârșite, de

limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

astfel de fapte, nu se

pot reține față de inculpată, nici circumstanțe

atenuante personale

prevăzută

de art. 74 și 76 C. pen.

Totuși, având în vedere

că inculpata este la prima încălcare

a legii penale, are un copil minor în întreținere, rezultat din

concubinaj, iar pe de altă parte ținând seama de faptul că a recunoscut și

regretat faptele comise, Curtea a constatat că,

cuantumul pedepsei de 12 ani închisoare este excesiv, așa încât a

considerat

că se impune reducerea acestuia.

Sub acest aspect, apelul

declarat de inculpata C.Șt.

, a

fost considerat fondat, și a fost admis conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., s-a desființat în parte sentința primei instanțe în latură penală, s-a

descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b)

C. pen., în pedepsele componente.

S-au redus pedepsele

principale de câte 12 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzută

de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr.

143/2000; art. 7 alin. (l) din

Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 10 din

Legea nr. 143/2000 la câte 10 ani închisoare pentru

fiecare infracțiune.

În temeiul dispozițiile

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea

pedepselor inculpata va

executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64

alin. (l) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Deoarece nici la

examinarea din oficiu a sentinței sub toate

aspectele, așa cum prevăd dispozițiile

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au mai

constatat și alte nelegalități, astfel că, celelalte

dispozițiuni ale sentinței au fost menținute.

Cheltuielile judiciare

avansate de către stat, au rămas în

sarcina acestuia și s-a dispus ca plata onorariului apărătorului din

oficiu în sumă de 100 lei din să fie achitat din fondul Ministerului Justiției

în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestor

hotărâri, în termen legal a formulat recurs

inculpata C.Șt., care deși legal citată nu s-a

prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul, fiind

reprezentată de apărător desemnat din oficiu

avocat V.C.,

care a criticat hotărârile

prin prisma unicului caz de casare și anume

cel prevăzută de art. 385

9

14 C. proc. pen., și a solicitat

admiterea recursului, să se dea o mai mare

eficientă circumstanțelor

reale și personale ale inculpatei, cu

consecința coborârii pedepsei

până la

minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art.

86

1

cu privire la suspendarea sub supraveghere, având în

vedere că inculpata este însărcinată și mai are în îngrijire un copil

minor.

Examinând hotărârile

atacate prin prisma cazurilor de casare

prevăzută de art. 385

9

14 C. proc. pen., astfel cum s-a

susținut oral la termenul de astăzi 14 ianuarie 2009 de către

apărătorul desemnat din oficiu, avocat V.C., cât

și din oficiu,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor preceda.

Așadar, în ceea ce

privește individualizarea pedepselor aplicate

inculpatei C.Șt., Înalta Curte apreciază că a fost

făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor

generale prevăzute de

art. 72 C. pen.,

ținându-se cont atât de gradul de pericol social în

concret al faptelor săvârșite de inculpata C.Șt.,

dar și

de circumstanțele personale ale acesteia.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă

și completă

valorificare a tuturor

criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

, cuantumul

acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum

acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte

apreciază că această

critică formulată de

apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată,

privind greșita

individualizare a pedepselor nu poate fi reținută,

deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce

caracterizează individualizarea judiciară, iar

pedeapsa privativă de

libertate

dispusă față de inculpata C.Șt., asigură

realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea

reintegrării

sociale viitoare a acesteia, nefiind aplicabil cazul de

casare invocat respectiv art. 385 ind.9 pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.Șt. împotriva

deciziei penale nr. 106 din 28 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta inculpată C.Șt. urmează a fi obligată la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata C.Șt., împotriva deciziei penale nr. 106 din 28 iulie 2008 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2009.