ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1962/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 decembrie 2006, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 15582 din 23 decembrie 2004 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, din actele depuse la dosarul comisiei, rezultă că este îndreptățită la acordarea compensațiilor prevăzute de legea menționată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6 din 10 ianuarie 2007, a respins ca tardivă acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 15582/2004, pârâta a respins cererea reclamantei, înregistrată la 20 octombrie 2004 privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Ulterior, prin cererea înregistrată la 9 martie 2005, reclamanta a reiterat în fața aceleiași autorități solicitarea inițială, pârâta răspunzându-i prin adresa din 18 noiembrie 2005 că i-a fost emisă Hotărârea nr. 15582 din 23 decembrie 2004 și, întrucât această petiție are același conținut cu cea din 2004, a fost clasată la numărul acesteia. Printr-o nouă cerere, din 21 noiembrie 2006, reclamanta a solicitat comunicarea hotărârii prin care i s-a soluționat acest al doilea demers formulat în temeiul Legii nr. 189/2000, iar pârâta i-a comunicat prin adresa din 23 noiembrie 2006 că petiția i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 15582/2004, cererile având același obiect fiind clasate, conform art. 10 alin. (2) din O.G.

nr. 27/2002. A mai reținut instanța că introducerea acțiunii la data de 5 decembrie 2006, s-a făcut, față de data emiterii hotărârii atacate, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și în subsidiar, reținerea cauzei și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Recurenta a susținut, în esență, că acțiunea a fost în mod eronat respinsă ca tardivă, întrucât intimata nu a făcut dovada că i-a comunicat hotărârea contestată.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta a arătat că probele existente la dosar fac pe deplin dovada că este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000. Recursul se va admite în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (4) teza 1 din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii comisiei „persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ”. Având în vedere că, prin lege specială, calculul termenului de introducere a contestației este condiționat de comunicarea hotărârii atacate, în mod eronat prima instanță a aplicat dispozițiile legii generale, Legea contenciosului administrativ, fără a verifica data comunicării actului administrativ atacat.

De altfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, într-adevăr, intimata-pârâtă nu a depus dovada că i-a comunicat efectiv recurentei-reclamante Hotărârea nr. 15582/2004, simpla menționare a acesteia în adresele trimise nevalorând o astfel de comunicare. În lipsa unei astfel de dovezi, în raport cu normele legii speciale incidente, în mod eronat prima instanță a respins acțiunea ca fiind tardivă. Prin urmare, pentru a se verifica acest aspect și pentru a nu frustra părțile de o cale de atac, în temeiul prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.V. împotriva sentinței civile nr. 6 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2007.