ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2008

HOTĂRÂRE
12.03.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 192 din 18 decembrie 2007

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul F.P. în

contradictoriu cu pârâții A.P., Parlamentul României, M.J., Guvernul României,

Președintele României, C.J.P., B.N.I., M. Of., C.N.C.D. și Prefectura Prahova.

În motivarea sentinței se

reține că reclamantul a solicitat Instanței ca, pe cale de ordonanță

prezidențială, să dispună ca M. Of. să devină public, accesibil pe internet

tuturor cetățenilor României, cu motor de căutare a legilor și ordonanțelor,

fără condiționarea plății vreunei sume de bani.

Reclamantul precizează că,

în sistemul actual de publicitate a actelor normative, se face discriminare

între cetățenii care au venituri și cei care nu au venituri, acestora din urmă

fiindu-le imposibil accesul la justiție, din lipsa informării privind actele

normative apărute.

Instanța de Fond a constatat

acțiunea ca fiind inadmisibilă, atât datorită lipsei calității procesuale

pasive a unor pârâți, cât și datorită lipsei procedurii administrative

prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu

ceilalți pârâți.

Astfel, s-a reținut că A.P. și

M.J. nu au atribuții privind organizarea și funcționarea M. Of., potrivit Legii

202/1998, iar Parlamentul României nu are personalitate juridică, ci doar

Camera Deputaților și Senatul.

Totodată, potrivit art. 7

din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ

nelegal sau prin refuzul de rezolvare a unei cereri, se poate adresa Instanței,

dacă în prealabil a solicitat autorității emitente, în termen de 30 de zile de

la comunicarea actului, revocare în tot sau în parte a acestuia. În speță,

reclamantul nu a făcut dovada acestei proceduri, în raport cu instituțiile

pârâte.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul F.P., susținând că prin hotărârea atacată nu s-au

analizat apărările sale de fond privind încălcarea dreptului la informare,

drept ce rezultă atât din Constituție și Legea nr. 554 din 12 octombrie 2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, cât și din

Recomandarea Comitetului Miniștrilor din cadrul C.E., privind accesul la

documentele publice.

Totodată, dreptul său de a

nu fi discriminat rezultă din Constituție și O.G. nr. 137/2000 privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,

recurentul arătând că Instanța de Fond a încălcat și aceste reglementări.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, motiv ce se

încadrează în prevederile art. 304

1

constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 137 alin. (1)

și alin. (2) C. proc. civ. „(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul

sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. (2) Excepțiile nu vor putea fi

unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze

dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.

Față de dispozițiile

textului de lege citat Instanța de Fond a procedat în mod corect analizând cu

prioritate excepțiile de procedură invocate în cauză, excepții a căror admitere

a făcut inutilă cercetarea în fond a cauzei, deoarece acțiunea a fost respinsă

ca inadmisibilă.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat, hotărârea Instanței de Fond fiind legală și temeinică.

Respinge recursul declarat

de F.P. împotriva sentinței civile nr. 192 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 196/2007 pronunțată la data de 18 decembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2008-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești, reclamanta R.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 2466 din 23 octombrie 2007 emis de M.E.C. prin care a fo
ÎCCJ 2008-03-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2008
pârâta C.J.P. Prahova a confirmat primirea petiției reclamantului cu precizarea că aspectele semnalate au fost reținute, urmând să i se comunice la domiciliu soluția adoptată; -din cuprinsul Legii nr. 147/2000 și Decretului – Lege nr. 118/1
ÎCCJ 2008-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 292/2008
3 și 5 din acțiune vizează solicitări cu caracter general, privind activitatea instituțiilor pârâte, care exced obiectului de reglementare al Legii nr. 554/2004. Petitul cererii enunțate la pct. 4 vizează o petiție adresată pârâtului Consil
ÎCCJ 2007-04-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1958/2007
controlul judiciar al instanței de contencios administrativ. S-a mai menționat că nu se poate reține nici existența unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, pârâtul neputându-se folosi de prerogativele sale pentru a interveni în des
Sursă