ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la 5 februarie 2007, reclamantul B.L. a chemat în judecată C.J.P. Prahova, solicitând să se dispună obligarea pârâtei să-i acorde biletele de călătorie pe C.F.R. ce i se cuvin potrivit dispozițiilor O.G. nr. 105/1999. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că este beneficiarul drepturilor acordate potrivit Legii nr. 189/2000 și Decretului-Lege nr. 118/1990, și după ce în anul 2006 pârâta i-a acordat cu greutate indemnizația și biletele de călătorie C.F.R. clasa I, iar în anul 2007 situația s-a repetat, pârâta refuzând să-i facă cunoscut actul normativ în temeiul căruia drepturile nu îi sunt respectate.

Prin sentința nr. 36 din 7 martie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta C.J.P. Prahova și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța a reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs reclamantul B.L., care face obiectul dosarului de față. În cuprinsul recursului declarat, recurentul critică sentința pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocând următoarele motive: -cu scrisoarea din 28 februarie 2006, pârâta C.J.P.

Prahova a confirmat primirea petiției reclamantului cu precizarea că aspectele semnalate au fost reținute, urmând să i se comunice la domiciliu soluția adoptată; -din cuprinsul Legii nr. 147/2000 și Decretului – Lege nr. 118/1990 nu rezultă că persoanele care primesc drepturile prevăzute de aceste acte normative nu sunt îndreptățite să primească și beneficiile prevăzute de Legea nr. 189/2000. La data de 14 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios, administrativ și fiscal, a dispus, prin încheiere, suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că, deși legal citate, ambele părți au absentat nejustificat și nici nu au solicitat judecata în lipsă.

Contestația în anulare formulată de B.L. a fost soluționată de completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 767 din 3 decembrie 2007, dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la secția de contencios, administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Analizând actele și lucrările dosarului urmează a se constata că, prin obiectul său, cauza nu se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Solicitarea reclamantului de a obliga pârâta să-i acorde biletele pe C.F.R. la care are dreptul – nu întrunește elementele unui litigiu de contencios administrativ, ci pe ale unei obligații de a face.

În conformitate cu prevederile art. 1 C. proc. civ., toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege și competența altor instanțe, sunt de competența judecătoriei. Pentru motivele arătate, urmează a se admite recursul, a se casa sentința atacată și a se trimite cauza instanței competente – Judecătoria Ploiești

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.L. împotriva sentinței nr. 36 din 7 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.