ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2694/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC A.C. SRL Oradea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 21 aprilie 2005 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei R.A.T.P Ploiești la restituirea sumei de 5.000 lei reprezentând garanție de participare la licitație, restituirea unui număr de 5 bucăți automate bilete transport și obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 150.000 Euro reprezentând daune compensatorii.

Prin sentința nr. 1218 din 24 septembrie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea contractului de prestări servicii și a obligat pârâta la restituirea sumei de 5.000 lei reprezentând garanția de participare la licitație și a celor 5 automate bilete transport. Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că neexecutarea contractului este imputabilă pârâtei, care imediat încheierii contractului, ar fi trebuit să restituie prestatorului garanția de participare la licitație, să indice locațiile în care urmau a fi instalate automatele și să dispună emiterea biletelor la ordin în vederea garantării plății prestației.

În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor compensatorii, instanța a apreciat a fi neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a înțeles să invoce excepția de neexecutare a contractului, suspendând executarea propriilor obligații, astfel încât nu se poate pune problema unui prejudiciu, ca o condiție esențială pentru nașterea dreptului la plata de daune. Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel reclamanta, criticând-o în esență, pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin cererea introductivă de instanță, a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând beneficiul nerealizat. Având în vedere culpa contractuală a pârâtei, reclamanta a fost privată de o sumă de bani ce ar fi reprezentat beneficiul său, respectiv 127.365 euro.

Prin Decizia nr. 37 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că în adevăr, reclamanta nu poate beneficia de daunele solicitate, având în vedere că invocarea excepției de neexecutare presupune suspendarea executării propriilor obligații, astfel încât nu poate exista un prejudiciu, cât timp reclamanta nu a executat obligațiile asumate. În ceea ce privește prejudiciul, respectiv câștigul nerealizat, curtea a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada că despăgubirile solicitate reprezintă o consecință directă a neexecutării obligațiilor de către pârâtă. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței fondului și obligarea pârâtei la plata sumei de 127.365 euro, reprezentând beneficiul nerealizat. În argumentarea motivului invocat, recurenta a reiterat apărările și susținerile formulate în fața instanței de apel, criticile vizând aplicarea greșită a legii, art. 1084 C. civ., în sensul că beneficiul nerealizat nu este condiționat de executarea propriilor obligații, iar culpa contractuală a pârâtei a făcut ca reclamanta să fie privată de o sumă de bani ce ar fi reprezentat beneficiul său. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Pentru examinarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., care vizează aplicarea greșită a legii, se vor analiza dispozițiile art. 1084 C. civ. invocate de recurentă. Potrivit textului de lege sus citat, prejudiciul suferit cuprinde pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Pentru a pune în discuție aplicarea greșită a acestui articol, recurenta, așa cum de altfel a reținut în mod corect instanța de apel, trebuia să facă dovada prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciu. Or, în condițiile în care reclamanta a suspendat ea însăși executarea propriilor obligații, urmare a invocării excepției de neexecutare și în lipsa unui prejudiciu, condiție esențială pentru nașterea dreptului la plata de daune, nu mai poate pretinde beneficiul nerealizat.

Așa fiind, față de considerentele ce preced, nu poate fi primită nici susținerea recurentei, potrivit căreia beneficiul nerealizat nu este condiționat de executarea propriilor obligații și de existența prejudiciului, având în vedere caracterul bilateral al contractului sinalagmatic. Pe cale de consecință, pentru considerentele înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Oradea, împotriva Deciziei nr. 37 din 29 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2008.