ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2694/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC A.C. SRL Oradea a solicitat instanței

ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de

prestări servicii din 21 aprilie 2005 și repunerea părților în situația

anterioară, în sensul obligării pârâtei R.A.T.P Ploiești la restituirea sumei

de 5.000 lei reprezentând garanție de participare la licitație, restituirea

unui număr de 5 bucăți automate bilete transport și obligarea aceleiași pârâte

la plata sumei de 150.000 Euro reprezentând daune compensatorii.

Prin sentința nr. 1218

din 24 septembrie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea

contractului de prestări servicii și a obligat pârâta la restituirea sumei de

5.000 lei reprezentând garanția de participare la licitație și a celor 5

automate bilete transport.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a apreciat că neexecutarea contractului este imputabilă

pârâtei, care imediat încheierii contractului, ar fi trebuit să restituie

prestatorului garanția de participare la licitație, să indice locațiile în care

urmau a fi instalate automatele și să dispună emiterea biletelor la ordin în

vederea garantării plății prestației.

În ceea ce privește

cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor compensatorii,

instanța a apreciat a fi neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a înțeles să

invoce excepția de neexecutare a contractului, suspendând executarea propriilor

obligații, astfel încât nu se poate pune problema unui prejudiciu, ca o

condiție esențială pentru nașterea dreptului la plata de daune.

Împotriva sentinței instanței

de fond, a declarat apel reclamanta, criticând-o în esență, pentru nelegalitate

și netemeinicie, arătând că prin cererea introductivă de instanță, a solicitat

obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând beneficiul nerealizat. Având

în vedere culpa contractuală a pârâtei, reclamanta a fost privată de o sumă de

bani ce ar fi reprezentat beneficiul său, respectiv 127.365 euro.

Prin Decizia nr. 37

din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că

în adevăr, reclamanta nu poate beneficia de daunele solicitate, având în vedere

că invocarea excepției de neexecutare presupune suspendarea executării

propriilor obligații, astfel încât nu poate exista un prejudiciu, cât timp

reclamanta nu a executat obligațiile asumate. În ceea ce privește prejudiciul,

respectiv câștigul nerealizat, curtea a mai reținut că reclamanta nu a făcut

dovada că despăgubirile solicitate reprezintă o consecință directă a

neexecutării obligațiilor de către pârâtă.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs reclamanta și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea

apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței fondului și obligarea

pârâtei la plata sumei de 127.365 euro, reprezentând beneficiul nerealizat.

În argumentarea motivului

invocat, recurenta a reiterat apărările și susținerile formulate în fața

instanței de apel, criticile vizând aplicarea greșită a legii, art. 1084 C.

civ., în sensul că beneficiul nerealizat nu este condiționat de executarea

propriilor obligații, iar culpa contractuală a pârâtei a făcut ca reclamanta să

fie privată de o sumă de bani ce ar fi reprezentat beneficiul său.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Pentru examinarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greșită a

legii, se vor analiza dispozițiile art. 1084 C. civ. invocate de recurentă.

Potrivit textului de

lege sus citat, prejudiciul suferit cuprinde pierderea efectiv suferită (damnum

emergens) și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Pentru a pune în

discuție aplicarea greșită a acestui articol, recurenta, așa cum de altfel a

reținut în mod corect instanța de apel, trebuia să facă dovada prejudiciului și

a raportului de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciu. Or, în

condițiile în care reclamanta a suspendat ea însăși executarea propriilor

obligații, urmare a invocării excepției de neexecutare și în lipsa unui

prejudiciu, condiție esențială pentru nașterea dreptului la plata de daune, nu

mai poate pretinde beneficiul nerealizat. Așa fiind, față de considerentele ce

preced, nu poate fi primită nici susținerea recurentei, potrivit căreia

beneficiul nerealizat nu este condiționat de executarea propriilor obligații și

de existența prejudiciului, având în vedere caracterul bilateral al contractului

sinalagmatic.

Pe cale de

consecință, pentru considerentele înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC A.C. SRL Oradea, împotriva Deciziei nr. 37 din 29

februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2008.