ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta SC L. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC O. SRL Ploiești, solicitând instanței de judecată să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 83.641,77 ron, reprezentând preț neachitat și a sumei de 51.253,07 ron cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 13 septembrie 2005 – 1 noiembrie 2006, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în temeiul contractului de vânzare - cumpărare cu livrare succesivă și a comenzilor efectuate de pârâta i-a livrat acesteia marfă în valoare totală de 242.515,83 lei.

Pentru plata acesteia a emis facturi fiscale, iar pârâta a emis 3 file CEC, care în momentul introducerii lor în bancă pentru decontare au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibile. La data de 18 ianuarie 2006 s-a încheiat protocolul prin care SC A.G. SRL Ploiești și SC S.P. SRL Brăila s-au obligat să achite debitul restituit către SC O. SRL Ploiești în sumă de 91.091,54 lei. Din suma datorată s-a compensat la data încheierii protocolului numai suma de 7.449,77 lei, rămânând de achitat diferența de 83,641,77 lei. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în temeiul protocolului încheiat la data de 18 ianuarie 2006, potrivit căruia suma datorată va fi achitată de SC S.P.

SRL Brăila și SC A.G. SA și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea producerii prealabile a concilierii directe (art. 7201 C. proc. civ.). Prin sentința nr. 363 din 14 martie 2007, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Tribunalul Prahova a apreciat că este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece la dosar se află dovada convocării pârâtei la conciliere directă, fiind respectate de către reclamantă dispozițiile art. 7201 C. proc. civ. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei prima instanța a constatat că reclamanta a încheiat cu SC S.P.

SRL Brăila și SC A.G. SA, protocolul din 18 ianuarie 2006, prin care aceste două societăți s-au obligat să achite datoria pe care pârâta SC O. SRL Ploiești o avea față de reclamantă în valoare de 91.091,54 lei, protocolul fiind semnat de reprezentanții legali ai reclamantei. Tribunalul Prahova, a înlăturat susținerile pârâtei, privind aplicarea prevederilor art. 1132 C. civ., în baza căruia respectivul protocol ar reprezenta o delegație imperfectă, vechiul debitor nefiind descărcat de obligația de plată către reclamanta creditoare, deoarece delegația este convenția prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor, alături de el sau în locul lui, în speță convenția cuprinsă în protocolul din 2006 reprezentând angajamentul celor doi noi debitori față de reclamanta debitoare de a achita datoria pârâtei, convenția fiind semnată de reprezentanții reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC L. SA București, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reluând argumentele pentru care a solicitat admiterea acțiunii la instanța de fond, în sensul că în mod greșit s-a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1132 C. civ., potrivit căruia „delegația prin care un debitor dă creditorului un alt debitor ce se obligă către dânsul nu operează novațiunea, dacă creditorul nu a declarat expres că descarcă pe debitorul ce a făcut delegația”. Apelanta a susținut că în cuprinsul protocolului din 18 ianuarie 2006 nu s-a prevăzut declarația sa expresă cum că descarcă pârâta debitoare de obligația de plată, fiind deci o delegație imperfectă, mai ales că renunțarea la un drept nu se prezumă.

S-a arătat că prin încheierea respectivului protocol nu s-a urmărit o novație, ci o garantare a încasării unui debit, un drept al apelantei asupra căruia prima instanță în mod greșit a considerat că aceasta ar fi renunțat. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia nr. 144 din 4 iulie 2007 respinge, ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC L. SA București împotriva sentinței nr. 363 din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta SC L. SA criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate invocând ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., susținând, în esență, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că ambele instanțe în mod greșit au apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1132 C. civ. întrucât protocolul nu cuprinde nicio referire a creditorului de a descărca de obligația de plată pe debitorul principal astfel că nu poate opera novațiunea. În consecință, recurenta - reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Recursul este nefondat pentru următoarele motive: Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect și judicios ambele instanțe au interpretat actul juridic dedus judecății pronunțând hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul de față.

Criticile formulate de recurentă invederând că ambele instanțe au interpretat greșit protocolul din 18 ianuarie 2006 și că în speță pârâta, ca debitor inițial nu este descărcată de obligație, sunt neîntemeiate. În mod corect ambele instanțe au reținut că protocolul din 18 ianuarie 2006 încheiat între recurenta - reclamantă și cele două societăți comerciale care au preluat datoria de 91.091,54 lei a SC O. SRL către reclamantă, are caracterul unei delegații perfecte. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L. SA București împotriva Deciziei nr. 144 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.