ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 196/2007 pronunțată la data de

18 decembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.P., pentru lipsa

calității procesuale pasive față de pârâta Administrația Prezidențială și ca

inadmisibilă față de pârâții Guvernul României, Președintele României, Parlamentul

României, M.J., Consiliul Județean Prahova, Biblioteca N.I. Ploiești, M. Of.,

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Prefectura Prahova.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că Administrația Prezidențială nu are calitate

procesuală pasivă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată,

solicitarea reclamantului fiind aceea ca prin hotărârea ce va pronunța,

instanța să dispună ca M. Of. să devină public, accesibil pe internet de toți

cetățenii României, cu motiv de căutare a legilor și ordonanțelor, fără

condiționarea plății vreunei sume de bani.

Aceasta, pentru că potrivit art.

3 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea M. Of. al României, editarea

acestuia constituie un serviciu public asigurat de Regia Autonomă - M. Of.,care

funcționează sub autoritatea Camerei Deputaților, iar editarea, publicarea sau îndeplinirea

în orice mod a acestui serviciu public exced cu mult sfera competențelor Administrației

Prezidențiale.

A mai reținut instanța de fond

că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de M. Of. este întemeiată, în

primul rând pentru că  instituția M. Of. are la bază autogestiunea economico-financiară,

potrivit H.G. nr. 358/1991, iar pentru ca să devină public și accesibil fără

condiționarea vreunei sume de bani ar trebui schimbat statutul de comerciant al

acestei unități și să devină subvenționată de stat, fapt ce se poate  realiza

numai prin modificarea legii privind organizarea acestei instituții.

În al doilea rând,

reclamantul nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile prevăzută de art.

7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia înainte de

a se adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său trebuie să solicite autorității publice revocarea

în tot sau în parte a actului administrativ dăunător.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul F.P., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, și susținând în esență că prin obstrucționarea

accesului la M. Of. pe internet, condiționată de plata unei sume de bani, se

îngrădește accesul la justiție al cetățenilor care nu-și pot permite să

plătească sumele solicitate și care de fapt sunt nelegale.

În acest fel, susține recurentul,

nu se ține cont de Recomandarea Comitetului Miniștrilor din cadrul C.E. privind

accesul la documentele publice, emisă în data de 21 februarie 2002, accesul la documentele

publice fiind reglementat ca un principiu general, și se încalcă prevederile

Legii nr. 554/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public – art.

1, art. 2 și art. 6 din Lege, cât și prevederile Constituției României – art. 16

referitor la egalitatea în drepturi și art. 31 privind dreptul la informație,

precum și prevederile din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10

decembrie 1948 și cele din O.G. 137 din 31 august 2000 republicată privind prevenirea

și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în M. Of. nr. 99

din 8 februarie 2007.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale

incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a Administrației Prezidențiale a fost în mod corect rezolvată

de instanța fondului, în raport de reglementarea din art. 3 din Legea 202/1998

privind M. Of. al României, conform căreia editarea M. Of. al României, constituie

un serviciu public asigurat de către Regia Autonomă M. Of., care funcționează

sub autoritatea Camerei Deputaților.

Administrația Prezidențială

a cărei activitate este reglementată prin Legea nr. 47/1994, modificată prin O.U.G.

nr. 1/2001, nu are așadar competențe în ceea ce privește editarea, publicarea

sau îndeplinirea în orice mod a acestui serviciu public ce constă în aducerea

la cunoștința publică a actelor normative prevăzute de Constituție, de Legea nr.

202/1998 și de alte acte normative.

Și cea de-a doua excepție a

inadmisibilității acțiunii invocată de M. Of. al României a primit o rezolvare

corespunzătoare din partea instanței de fond.

Potrivit art. 8 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr.

262/2007, „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se

consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în

termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și

prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare

pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Recurentul - reclamant a solicitat

instanței să dispună ca M. Of., R.A. să devină public, accesibil pe internet de

toți cetățenii României, cu motor de căutare a legilor și ordonanțelor fără

condiționarea plății unei sume de bani.

Era firesc, ca în situația în

care a solicitat rezolvarea acestor probleme pe calea unei acțiuni în

contencios administrativ, reclamantul să se fi adresat mai întâi autorității

publice respective, așteptând un răspuns de la aceasta și numai după efectuarea

acestei proceduri să fi sesizat și instanța de contencios administrativ, în

cazul în care ar fi existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii. Or,

recurentul-reclamant nu a făcut dovada că în prealabil s-a adresat autorității

emitente M. Of. R.A.

Așadar, acțiunea recurentului

reclamant, adresată direct instanței de judecată este prematur formulată, și în

mod just a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond.

Acțiunea fiind în mod legal

soluționată pe baza celor două excepții, a lipsei calității procesuale pasive față

de Administrația Prezidențială și a inadmisibilității față de restul pârâților

chemați în judecată, este inutil a fi analizate motivele de recurs formulate de

recurentul-reclamant care de fapt se referă la fondul cauzei, motivele de recurs

având același conținut ca și cele ale acțiunii introductive.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că instanța de fond a  pronunțat o soluție legală și temeinică, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

F.P. împotriva sentinței civile nr. 196 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.