ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 25 iunie 2007, reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.B., solicitând anularea Hotărârii nr. 13177 din 18 mai 2007 emisă de pârâtă și stabilirea în favoarea lui a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii reclamantul a arătat că, din eroare, în cuprinsul hotărârii atacate pârâta a reținut că ar fi avut calitatea de persoană refugiată din localitatea Oșorhei în Ploiești. Prin sentința civilă nr. 161/ CA - PI din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului V.I.

împotriva pârâtei C.J.P.B., a anulat Hotărârea nr. 13177 din 18 mai 2007 emisă de pârâtă, și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamantul s-a refugiat singur, fiind o persoană majoră la data refugiului, iar acesta a avut loc din cauza persecuțiilor etnice din localitatea Șerani în localitatea Roșia de Beiuș, începând din luna noiembrie 1940 până în anul 1943. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs C.J.P.B., care a motivat, în esență, că la dosarul cauzei nu există un document oficial din care să rezulte calitatea de persoană refugiată a intimatului și nici o dovadă a persecuțiilor etnice suferite de acesta, iar declarațiile martorilor sunt contradictorii.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor G.I. și R.F., se reține că intimatul - reclamant s-a refugiat din cauza persecuțiilor etnice din localitatea Șerani în localitatea Roșia de Beiuș, începând din luna noiembrie 1940 până în anul 1943. Raportat la aceste declarații nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia nu ar exista dovada persecuțiilor etnice suferite de petent motivată cu aceea că ar fi contrazisă starea de fapt susținută de petent de înscrisul oficial din 27 martie 1941 comunicată de D.A.N.C.B., deoarece această fișă nu se referă la autorii petentului. Cum din probele administrate rezultă că intimatul - reclamant V.I.

s-a refugiat singur, fiind o persoană majoră la data refugiului, este firesc ca acesta să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000. În consecință, sentința Instanței de Fond este legală și temeinică, situație în care recursul de față urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinței civile nr. 161/ CA - PI din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.